ICCJ. Decizia nr. 2490/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2490/2012
Dosar nr. 1563/63/2010
Şedinţa din camera de consiliu de la 3 aprilie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, reţine:
Prin sentinţa civilă nr. 13235 din 6 iulie 2000 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 17767/1996, a fost omologat raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic ing. A.T. şi au fost atribuite bunurile, în varianta I propusă de expert.
A fost respins capătul de cerere privind partajarea suprafeţei de 0,19 ha pădure, formulat de reclamantă la data de 29 mai 2000.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâta C.V. şi reclamanta C.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 798 din 19 aprilie 2002, Tribunalul Dolj a respins apelul declarat de pârâta C.V. a admis apelul declarat de reclamanta C.E. şi a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză.
A schimbat în parte sentinţa civilă, în sensul că sulta pe care urmează să o primească reclamanta C.E. de la pârâta C.V. este de 37.138.388 lei, reprezentând drepturi băneşti pentru suprafaţa de 1,26 ha de la SC A. SA Băileşti şi pentru suprafaţa de 0,64 ha de la SC A. SA Băileşti, actualizate la data plăţii efective, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a obligat apelanta pârâtă C.V. la 2.076.500 lei cheltuieli de judecată, către reclamanta C.E.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs atât reclamanta, cât şi pârâta, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 4311 din 30 septembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 3938/CIV/2002, au fost admise recursurile, au fost casate ambele hotărâri şi trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
S-a reţinut că numai pârâta C.V. şi defuncta C.E. au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, iar titlul de proprietate emis în temeiul acestei legi a fost eliberat numai pe numele acestora, pârâtei şi mamei sale fiindu-le stabilit dreptul la acţiuni pentru suprafaţa de 2,52 ha prin decizia de acţionar nr. 397 din 23 septembrie 1996.
Prin decizia civilă nr. 643 din 12 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 37/63/2003, s-a admis în parte acţiunea precizată, s-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor şi s-a atribuit terenul conform propunerii făcute prin raportul de expertiză, întocmit de expertul Stoica Spahiu Mariana.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 378,0197 lei RON, reprezentând cota de 1/8 din suma de 1.270.000 lei vechi, actualizată.
S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâtă şi s-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanta şi pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 776 din 16 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova s-au respins recursurile ca nefondate.
La data de 29 octombrie 2009 revizuenta C.E. a formulat cerere de revizuire împotriva acestei ultime decizii, pronunţată în recurs, invocând prevederile art. 322 pct. (5) C. proc. civ.
Revizuenta a susţinut că după pronunţarea deciziei civile 776 din 16 iunie 2009 a fost pronunţată decizia civilă 1197 din 2 octombrie 2009 de către Tribunalul Argeş, prin care s-a dispus anularea titlurilor de proprietate avute în vedere la partajul succesoral, astfel că această hotărâre reprezintă un act nou, pe baza căruia se poate dispune revizuirea deciziei pronunţate cu privire la ieşirea din indiviziune a părţilor.
La data de 14 ianuarie 2010 revizuenta a precizat obiectul cererii sale, solicitând să se dispună revizuirea deciziei civile 643 din 12 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj, ca fiind hotărârea prin care s-a stabilit soluţia asupra fondului cauzei.
Prin decizia civilă nr. 91 din 25 ianuarie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 2805/54/20009, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenta C.E. împotriva deciziei civile 643 din 12 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 37/63/2003, în contradictoriu cu intimata C.V., în favoarea Tribunalului Dolj.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 323 C. proc. civ. cererea de revizuire se soluţionează de instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere, adică de instanţa care a stabilit soluţia asupra fondului procesului.
În speţă, tribunalul a schimbat în parte sentinţa civilă pronunţată de prima instanţă, în sensul că a modificat sulta pe care urmează să o primească reclamanta C.E. de la pârâta C.V., în timp ce prin decizia pronunţată de curtea de apel s-a respins recursul.
Revizuenta a precizat, de altfel, că a înţeles să solicite revizuirea deciziei din apel, respectiv a Deciziei nr. 643 din 12 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj.
În raport de dispoziţiile art. 323 C. proc. civ. s-a declinat competenţa de soluţionarea cererii de revizuire în favoarea Tribunalului Dolj.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 1563/63/2010.
În şedinţa de judecata din data de 17 noiembrie 2011, în baza prev. art. 129 alin. (4) şi 323 C. proc. civ., tribunalul a pus în discuţie lămurirea obiectului cererii de revizuire potrivit voinţei reale a revizuentei, faţă de împrejurarea ca în cererea de revizuire precizată se indica în mod formal ca fiind supusă revizuirii decizia civilă nr. 643 din 12 decembrie 2007 pronunţată de către Tribunalul Dolj, secţia civilă, însă, din motivele cererii de revizuire reiese ca se doreşte nu numai modificarea lotizării fizice realizată prin hotărârea atacată, ci în aceeaşi măsură se solicită şi modificarea cotelor din dreptul de proprietate deţinute de părţi avute în vedere la realizarea lotizării menţionate. Aceste cote au fost stabilite în mod irevocabil prin analiza fondului cauzei prin decizia civila nr. 255 din 01 februarie 2005 pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Revizuenta prin procurator a precizat că a înţeles să solicite revizuirea ambelor hotărâri menţionate, dorind modificarea atât a cotelor ideale din dreptul de proprietate asupra masei partajabile stabilite de instanţa, din 1/8 şi 7/8 în 1/2 şi 1/2 cât şi a lotizării efective realizată de instanţă într-o modalitate care să corespundă acestor ultime cote din dreptul de proprietate.
Ca atare, tribunalul a constatat ca în speţă cererea de revizuire are doua capete de cerere, unul având ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 643 din 12 decembrie 2007 pronunţată de către Tribunalul Dolj, secţia civilă (aceasta fiind hotărârea care a realizat lotizarea efectiv) şi unul având ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 255 din 01 februarie 2005 pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, secţia civilă (aceasta fiind hotărârea care a stabilit irevocabil cotele din dreptul de proprietate cuvenite părţilor în vederea lotizării efective) şi a dispus disjungerea acestora.
Respectiv, a disjuns capătul de cerere având ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 643 din 12 decembrie 2007 pronunţată de către Tribunalul Dolj, secţia civilă, în Dosarul nr. 37/63/2003, de capătul de cerere având ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 255 din 01 februarie 2005 pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, în Dosarul nr. 6537/CIV/2004, dispunând formarea unui nou dosar în care a acordat termen de judecată la data de 15 decembrie 2011.
Ca urmare a disjungerii, reţine tribunalul obiectul prezentei cauze îl constituie cererea de revizuire a deciziei civile nr. 255 din 01 februarie 2005 pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin care s-a soluţionat în fond recursul faţă de încheierea de admitere în principiu şi, drept urmare, a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială a instanţei, pe care a constatat-o întemeiată, reţinând că această cerere trebuie soluţionată conform prev. art. 323 alin. (1) C. proc. civ., de instanţa care a dat hotărârea rămasă definitiva şi a cărei revizuire se cere, în speţă de către Curtea de Apel Craiova.
Ca atare, în baza art. 158 alin. (3) C. proc. civ., tribunalul a dispus declinarea competentei de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea de revizuire formulată de către revizuenta C.E. împotriva deciziei civile nr. 255/01 februarie 2005 pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, în Dosarul nr. 6537/CIV/2004, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Dolj, secţia civilă, şi Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă cu privire la soluţionarea cererii de revizuire împotriva deciziei nr. 255 din 01 februarie 2005 pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, secţia civilă.
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Potrivit art. 20 C. proc. civ. există conflict de competenţă (1) când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece aceeaşi pricină; (2) când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină.
Prin urmare, pentru existenţa conflictului negativ de competenţă este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiţii, şi anume: să existe două sau mai multe instanţe sesizate cu aceeaşi pricină (aceleaşi părţi, obiect şi cauză), instanţele să se fi declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile, declinările de competenţă să fie reciproce, cel puţin una din aceste instanţe să fie competentă să soluţioneze cererea respectivă.
În speţă, se constată că aceste condiţii nu sunt îndeplinite, întrucât prin decizia civilă nr. 91 din 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuenta C.E. împotriva deciziei civile 643 din 12 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 37/63/2003, în favoarea Tribunalului Dolj, cu privire la care această din urmă instanţă s-a declarat competentă să judece, întrucât prin decizia din data de 17 noiembrie 2011 a disjuns capătul de cerere având ca obiect revizuirea împotriva deciziei civile 643/2007 şi a dispus formarea unui nou dosar în care a acordat termen de judecată la data de 15 decembrie 2011.
În ceea ce priveşte cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 255 din 01 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, în Dosarul nr. 6537/CIV/2004, în raport de care Tribunalul Dolj a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, se reţine că această decizie nu a făcut obiectul analizei curţii de apel din punct de vedere al competenţei de soluţionare, întrucât prin decizia civilă nr. 91 din 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova s-a declarat necompetentă numai cu privire la soluţionarea cererii de revizuire formulată împotriva deciziei civile 643 din 12 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj.
Faţă de cele arătate, analizând condiţiile reglementate de dispoziţiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că declinările de competenţă între cele două instanţe nu au caracter reciproc, drept urmare constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă, astfel încât sesizarea urmează a fi respinsă.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă între Tribunalului Dolj şi Curtea de Apel Craiova în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de revizuire a deciziei nr. 643 din 12 decembrie 2007 a Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2486/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2492/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
