ICCJ. Decizia nr. 2634/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2634/2012
Dosar nr. 48330/3/2009
Şedinţa publică din 18 mai 2012
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2645 din 16 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul M.V. în contradictoriu cu pârâtele SC O.V.I.G. SA şi SC O.V.I.G. SA, sucursala Unirea, privind obligarea pârâtelor la plata sumei de 118757,25 lei, echivalent al 27.663 Euro la cursul BNR din data de 21 octombrie 2009, reprezentând suma asigurată a autovehiculului Toyota RAV 4 cu nr. de înmatriculare şi serie saşiu , conform poliţei de asigurare seria C nr. 799853 încheiată în data de 26 martie 2009.
Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a reţinut următoarele :
Din conţinutul procesului verbal seria C nr. 320837 încheiat pe numele reclamantului M.V. a rezultat că, la data de 24 mai 2009, acesta conducând autoturismul Toyota RAV 4 cu nr. de înmatriculare din direcţia Ploieşti către Braşov, a ajuns la kilometrul 154-200 pe DN 1A, în afara localităţii Cheia, şi, într-o curbă nesemnalizată, marcată rutier, nu a adaptat viteza, a pierdut controlul autoturismului şi intrând în coliziune cu un podeţ de pe partea dreaptă a sensului său de mers a produs un accident de circulaţie în urma căruia a fost avariată maşina.
Autoturismul Toyota RAV 4 cu nr. de înmatriculare , avariat era asigurat RCA la pârâta SC O.V.I.G. SA conform poliţei de asigurare seria C nr. 799853 din 26 martie 2009.
În considerarea materialului probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a tăcut declaraţii contradictorii, de natură să înlăture obligaţia pârâtei de plată a despăgubirii pretinse.
Astfel, contradicţia dintre cele consemnate în procesul verbal de constatare la faţa locului şi răspunsurile reclamantului la interogatoriu, nu au permis instanţei lămurirea situaţiei de fapt în sensul producerii accidentului din cauza unui alt autoturism care să fi determinat conduita reclamantului tară culpa acestuia, având în vedere că în procesul verbal întocmit imediat după producerea accidentului reclamantul nu a precizat acest aspect, susţinut ulterior la interogatoriu.
Reţinând aceste contradicţii, tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 8.2 lit. b) din Condiţiile Generale contractuale potrivit cărora, O. este exonerată de obligaţia de plată a despăgubirilor în cazul în care, în declaraţiile asiguratului făcute cu orice ocazie, în legătură cu poliţa de asigurare, inclusiv în cererea de despăgubire, se constată neadevăruri, contradicţii şi a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Reclamantul M.V. a declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâtelor la plata sumei de 118.757, 25 lei, reprezentând suma asigurată a autovehiculului Toyota avariat în accidentul din data de 24 mai 2009.
Prin decizia comercială nr. 408 din 22 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul M.V. împotriva sentinţei comerciale nr. 2645 din data de 16 martie 2011 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimatele S.C. O.V.I.G. S.A şi S.C. O.V.I.G. S.A. - SUCURSALA UNIREA.
Convingerea instanţei de control în sensul pronunţării soluţiei s-a format în considerarea înlăturării criticilor formulate de reclamant motivat de următoarele argumente:
Criticile aduse de reclamant hotărârii primei instanţe au vizat exclusiv pretinsa greşită interpretare a probatoriului administrat în cauză.
Solicitarea reclamantului de a fi audiat în calitate de martor agentul constatator care a întocmit procesul verbal seria CC nr. 320837 din data de 24 mai 2009 la locul accidentului, a fost în mod corect respinsă de tribunal, având în vedere că agentul nu a fost de faţă la momentul producerii accidentului, procesul verbal atestând că a fost întocmit la o oră de la data producerii evenimentului rutier, pe baza declaraţiilor reclamantului însuşi, care a semnat înscrisul Iară obiecţiuni.
Ca atare, eventuala depoziţie a agentului nu era de natură să aducă elemente care să conducă la lămurirea situaţiei.
Referitor la pretinsa ignorare a concluziilor raportului de expertiză tehnică auto efectuat în cauză, instanţa de apel a reţinut ca fiind corectă interpretarea coroborată a primei instanţe care în mod justificat a înlăturat concluziile raportului de expertiză potrivit cărora accidentul ar fi putut fi evitat dacă conducătorul autovehiculului necunoscut care se deplasa din sens opus pe direcţia Braşov - Ploieşti nu intra pe contrasens, având în vedere lipsa din procesul verbal de constatare seria CC nr. 320837 din data de 24 mai 2009 a oricărei menţiuni referitoare la un alt autovehicul care ar fi venit pe contrasens şi care l-ar fi determinat pe reclamant să iasă în afara carosabilului şi să intre în coliziune cu podeţul.
In raport de cele anterior expuse, curtea de apel a concluzionat că instanţa de fond a reţinut judicios şi temeinic faptul că în speţă există o cauză exoneratoare de răspundere, respectiv cea prevăzută de art. 8.2. lit. b) din Condiţiile Generale contractuale pentru asigurarea facultativă a autovehiculelor şi în raport de existenţa contradicţiilor dintre declaraţiile reclamantului de la data producerii accidentului şi afirmaţiile sale ulterioare, din cuprinsul acţiunii şi din răspunsurile la interogatoriu, a constatat că acţiunea în despăgubire este neîntemeiată şi a respins-o cu această motivare.
Împotriva deciziei comerciale nr. 408 din 22 septembrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în termen legal, a declarat recurs reclamantul M.V., criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1, 2, 3, 4, 5, 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, în principal cu modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului cu consecinţa schimbării în tot a sentinţei primei instanţe şi admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului. A solicitat, de asemenea obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Din verificarea actelor dosarului, Înalta Curte a constatat că reclamantul nu a dezvoltat critici subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 şi 5 C. proc. civ., limitându-se la a le indica doar.
Subsumat dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., reclamantul a susţinut că decizia atacată ";nu cuprinde motivele pe care se sprijină";, în contextul în care apelul este cale de atac comună, ordinară, de reformare şi devolutivă, cu trimitere la art. 295 C. proc. civ., potrivit căruia instanţa de apel va putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţa, precum şi administrarea altor probe, dacă le consideră necesare soluţionării cauzei.
În concret, reclamantul a criticat pretinsa superficialitate a instanţei de apel în a cenzura sentinţa atacată, sub aspectul neexercitării rolului activ şi reiterării considerentelor hotărârii instanţei de fond, fără a aduce lămuriri din care să rezulte temeiurile de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de prim control în sensul soluţiei pronunţate.
Circumscris punctului 8 al art. 304 C. proc. civ., reclamantul a criticat ignorarea de către instanţele de fond a concluziilor raportului de expertiza tehnică administrată, precizând o serie de elemente relativ la interpretarea acestei probe.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva susţinerilor părţilor şi a normelor legale incidente, reţine că recursul este nefondat, urmând a fi respins în considerarea următoarelor argumente:
În ceea ce priveşte critica încadrată în prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., aceasta va fi înlăturată, având în vedere că, în considerentele hotărârii atacate, instanţa de apel a făcut o analiză atentă şi judicioasă a probatoriilor administrate şi a dat o interpretare coroborată acestora, detaliind fiecare dintre argumentele care i-au format convingerea în sensul soluţiei pronunţate.
Referitor la concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, înalta Curte constată că acestea nu au fost ignorate, ci înlăturate ca şi consecinţă a necoroborării lor cu restul materialului probator administrat, inclusiv cu declaraţiile proprii ale reclamantului.
Asupra criticii formulate de reclamant subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia, recursul este admisibil atunci când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, Înalta Curte apreciază că din dezvoltarea acesteia rezultă că nu poate fi încadrată în motivul de nelegalitate menţionat şi că critica respectivă vizează interpretarea de probe, respectiv concluziile raportului de expertiză tehnică administrat în cauză, astfel că reţine că ar fi putut fi eventual, subscrisă motivului prevăzut la pct. 11 al normei legale, care a fost însă abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.
In raport de abrogarea normei legale care prevedea motivul de nelegalitate în care ar fi putut fi încadrată critica, Înalta Curte o va înlătura, reţinând că aceasta nu poate face obiectul cenzurii şi analizei instanţei de recurs, care este ţinută să se raporteze limitativ la cazurile de nelegalitate prevăzute expres la art.304 C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecinţa menţinerii deciziei pronunţate de instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.V. împotriva deciziei comerciale nr. 408 din 22 septembrie 2011 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2490/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2635/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
