ICCJ. Decizia nr. 2387/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2387/2012
Dosar nr. 24595/301/2010
Şedinţa din camera de consiliu de la 8 mai 2012
Asupra conflictul negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 20 iulie 2010 sub nr. 24595/301/20110 reclamanta SC B.C.R. A.V.I.G. SA a solicitat obligarea pârâtului B.I. la plata sumei de 14.125,52 lei reprezentând contravaloare despăgubire achitată de reclamantă în calitate de asigurător conform contractului de asigurare pentru riscul de neplată a creditelor acordate de O.T.P. B. România SA şi a dobânzii legale calculate până la plata efectivă a debitului de pârât, cu cheltuieli de judecată.
În drept au fost invocate de reclamantă prevederile art. 22 din Legea nr. 163/1995, O.U.G. nr. 195/2002, art. 7201 şi următoarele C. proc. civ., art. 998-999 C. civ., art. 10 alin. (4), art. 11 şi art. 12 C. proc. civ., art. 969 C. civ., O.G. nr. 9/2000 şi art. 1084 C. civ.
Prin Sentinţa Civilă nr. 4194 din 30 martie 2011 instanţa din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii reclamantei în favoarea Judecătoriei Brăila, apreciindu-se conform prevederilor art. 5 C. proc. civ. că revine Judecătoriei Brăila competenţa să judece cererea reclamantei întrucât pârâtul este domiciliat pe raza de competenţă a acestei instanţe.
S-a mai apreciat de instanţa din cadrul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti că investirea acestei instanţe este o veritabilă exercitare abuzivă a dreptului de către reclamantă conform art. 723 C. proc. civ. iar legea a dat posibilitatea judecătorului prin derogare de la norma comună să invoce din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.
Judecătoria Brăila, prin sentinţa nr. 1094 din 8 februarie 2012, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, a suspendat judecata prezentei cauze până la soluţionarea conflictului de competenţă de către înalta Curte de Casaţie şi Casaţie.
In fundamentarea acestei soluţii Judecătoria Brăila a reţinut, în esenţă, incidenţa dispoziţiilor art. 5 C. proc. civ., regimul juridic pe care Legea nr. 202/2010 - în vigoare la momentul introducerii acţiunii - îl conferă acestor norme, respectiv ca fiind de ordine privată şi nu publică
Înalta Curte în soluţionarea conflictului negativ de competenţă, constată că Judecătoria Bucureşti, Sector 3 este competentă teritorial în soluţionarea fondului cauzei pentru cele ce se vor arăta
Acţiunea a fost promovată sub imperiul Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor care stabileşte că normele de reglementare referitoare la competenţa teritorială alternativă sunt de ordine privată şi nu publică, împrejurare fată de care instanţa nu are căderea de a o invoca din oficiu.
Aşadar, cum alegerea instanţei a fost tăcută de reclamant odată de introducerea acţiunii, fată de caracterul alternativ al normelor care reglementează competenţa teritorială, determinat de obiectul cererii de chemare în judecată, în aplicarea art. 5 C. proc. civ., instanţa competentă teritorial în soluţionarea acţiunii de faţă este Judecătoria Sector 3 Bucureşti, instanţa mai întâi sesizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa în favoarea Judecătoriei Bucureşti Sector 3.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2347/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2392/2012. Civil. Excludere asociat. Recurs → |
|---|
