ICCJ. Decizia nr. 2392/2012. Civil. Excludere asociat. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2392/2012
Dosar nr. 6203/108/2010
Şedinţa publică de la 9 mai 2012
După deliberarea asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3023 din 30 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 6203/108/2010, s-a respins acţiunea comercială formulată de reclamanţii C.N. şi C.V. împotriva pârâţilor T.R., SC R. SRL şi SC R.N. SRL, pentru excludere asociat.
In considerentele acestei decizii, prima instanţă a constatat că prin acţiunea introductivă, reclamanţii C.N. şi C.V. au chemat în judecată pe pârâtele T.R., SC R. SRL Oradea şi SC R.N. SRL şi au solicitat excluderea pârâtelor T.R. şi SC. R. SRL Oradea din SC R.N. SRL Moneasa, distribuirea părţilor sociale asociaţilor C.N. şi C.V. proporţional cu numărul părţilor sociale deţinute şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prima instanţă a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pe care a apreciat-o ca fiind întemeiată, cu motivarea că prin acţiunea în excludere s-a solicitat instanţei să elimine dintre asociaţii societăţii pe acela care a comis anumite fapte expres enumerate de art. 222 din Legea nr. 31/1990; că neînţelegerile invocate de către reclamanţi în susţinerea acţiunii nu sunt enumerate printre faptele prevăzute de temeiul de drept mai sus indicat, astfel că temeiul de drept invocat este inaplicabil stării de fapt, sens în care s-a respins acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii C.N. şi C.V., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 6203/108/2010, solicitând admiterea apelului şi anularea sentinţei apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, reţinerea cauzei spre rejudecare şi admiterea acţiunii reclamanţilor, ci cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat, în esenţă, că potrivit hotărârii 1/2007 a Adunării generale a asociaţilor, s-au cooptat în societate pârâţii T.R., SC R. SRL; că începând cu anul 2008 au început neînţelegerile dintre asociaţi, întrucât pârâţii cooptaţi nu colaborează pentru bunul mers al societăţii, aducându-i grave prejudicii; că de bunul mers al societăţii se ocupă doar reclamanţii; că relaţiile dintre asociaţi s-au deteriorat, iar interesul pârâţilor nu este conform cu interesul societar.
Intimata S.C R.N. S.RL. a formulat cerere de aderare la apelul reclamanţilor, solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei apelate şi rejudecarea cauzei pe fond, administrând probatoriile necesare.
In motivarea acestei cereri de aderare la apel, s-a arătat în rezumat că SC R.N. SRL îşi însuşeşte apelul declarat de reclamanţii apelanţi, precum şi acţiunea introductivă şi că Hotărârea nr. 01 august 2006 este lovită de nulitate absolută. Prin hotărârea atacată, asociatul unic al SC R.N. SRL a "cooptat" în societate alte două persoane, noţiunea fiind complet străină de dreptul societar român, noii asociaţi putând dobândi această calitate doar prin procedee expres reglementate cum ar fi cesiunea părţilor sociale sau pe cale succesorală. Nulitatea hotărârii priveşte şi partea privind mărirea capitalului social, întrucât această mărire a fost realizată prin subscrierea şi vărsarea unor aporturi de către persoane care încă nu au dobândit calitatea de asociat. Totodată, potrivit principiului quodmdlit est rudlit product efeawn, toate actele emise în baza acestei hotărâri, respectiv: actele adiţionale la actul constitutiv al S.C R.N. S.R.L. (act adiţional 319 din 09 noiembrie 2006 şi 1 din 5 ianuarie 2007) precum şi toate celelalte hotărâri ale societăţii adoptate cu participarea noilor asociaţi, sunt la rândul lor lovite de nulitate absolută.
In drept, a invocat dispoziţiile art. 93 alin. (1), art. 297 alin. (1), art. 108 alin. (1) şi alin. (4), art. 295 teza finală C. proc. civ., art. 223 Legea 31/1990, art. 196 raportat la art. 132 alin. (3), art. 202 din Legea 31/1990
Analizând apelul declarat de reclamanţii C.N. şi C.V., prin prisma motivelor de apel şi a prevederilor art. 295 C. proc. civ., precum şi cererea de aderare la apel formulată de intimata SC R.N. SRL Moneasa, Curtea de Apel a constatat următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1/2007 a adunării generale a asociaţilor SC R.N. SRL Moneasa au fost cooptaţi în această societate în calitate de asociaţi pârâţii T.R. şi SC R. SRL Oradea. In urma modificării actelor constitutive ale SC R.N. SRL Moneasa, conform certificatului emis de ORC de pe lângă Tribunalul Arad şi aflat la fila 18 din dosarul primei instanţe, asociaţii acestei societăţi sunt: reclamanta C.V., cu un număr de 200 părţi sociale şi 20 % cotă de participare la beneficii, reclamantul C.N., cu un număr de 300 părţi sociale şi 30 % cotă de participare la beneficii, pârâta T.R., cu un număr de 200 părţi sociale şi 20 % cotă de participare la beneficii, şi SC R. SRL Oradea, cu un număr de 200 părţi sociale şi 20 % cotă de participare la beneficii.
Ulterior, între reclamanţi şi pârâţii T.R. şi SC R. SRL Oradea au început neînţelegeri, datorate comportamentului pârâţilor, neînţelegeri care au împiedicat buna funcţionare a SC R.N. SRL Moneasa.
Astfel, la 11 decembrie 2007 pârâta SC R. SRL Oradea a formulat acţiune în justiţie pentru dizolvarea SC R.N. SRL Moneasa, în data de 28 ianuarie 2008 SC R. SRL Oradea a înaintat Casei Naţionale de Pensii o adresă prin care a solicitat ca SC R.N. SRL Moneasa să nu participe la licitaţie pentru a contracta locuri la tratament balnear şi în data de 3 martie 2008 s-a adresat B.I.R.S. pentru a nu se prelungi linia de credit decât cu acordul tuturor asociaţilor.
Reclamantul C.N., în calitate de administrator al SC R.N. SRL Moneasa, a convocat în mai multe rânduri adunarea generală a asociaţilor prin care să se dispună majorarea capitalului social pentru modernizarea şi dezvoltarea societăţii, neputându-se ajunge la adoptarea unei hotărâri în acest sens, datorită opoziţiei pârâţilor T.R. şi SC R. SRL Oradea.
S-a reţinut că prima instanţă a respins acţiunea reclamanţilor ca inadmisibilă, considerând că sunt limitativ prevăzute de lege cazurile de excludere.
In opinia Curţii, cazurile de excludere prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990 nu sunt limitative, ci exemplificative, astfel încât şi în alte situaţii în care unul din asociaţii unei societăţi comerciale împiedică în mod culpabil buna desfăşurare a activităţii societăţii, acesta poate fi exclus din societate prin hotărâre judecătorească, scopul acestei măsuri fiind menţinerea în fiinţă a societăţii comerciale respective.
Reţinând că datorită comportamentului pârâţilor funcţionarea SC R.N. SRL Moneasa nu se poate desfăşura în condiţii normale, acţiunea reclamanţilor a fost apreciată ca întemeiată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 297 C. proc. civ., Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin decizia civilă nr. 1807A din 14 septembrie 2011 a admis apelul declarat de reclamanţii C.N. şi C.V. şi cererea de aderare la apel formulată de intimata SC R.N. SRL Moneasa, a anulat hotărârea atacată şi, judecând în fond, a admis acţiunea formulată de reclamanţi.
S-a dispus excluderea pârâţilor T.V. şi SC R. SRL Oradea din cadrul SC R.N. SRL Moneasa şi distribuirea părţilor sociale după cum urmează:
- părţile sociale ale pârâtei T.V. vor fi distribuite către reclamanta C.V.;
- părţile sociale ale pârâtei SC R. SRL Oradea vor fi distribuite către reclamantul C.N.
In temeiul art. 274 C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a pârâţilor, Curtea i-a obligat pe aceştia la plata sumei de 2098,8 lei cheltuieli de judecată în primă instanţă şi în apel către reclamanţi, reprezentând onorariu de avocat, taxe de timbru şi timbre judiciare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâţii T.R. şi SC R. SRL Oradea care au criticat decizia pronunţată de instanţa de apel pentru nelegalitate.
Recurenta T.R. a invocat incidenţa motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., arătând în esenţă că:
- hotărârea pronunţată nu evidenţiază motivele de fapt şi de drept care au condus la adoptarea deciziei;
- hotărârea instanţei de judecată cenzurează exerciţiul dreptului de vot în mod inadmisibil întrucât, în cadrul organelor de conducere ale societăţii, asociaţii se bucură de libertatea de a decide;
- au fost încălcate prevederile art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 întrucât enumerarea motivelor de excludere este limitativă şi singurul motiv de excludere admisibil este cel întemeiat pe prima ipoteză reglementată de textul legal, ipoteză care nu se regăseşte în cauză.
- cererea de aderare la apel încalcă dispoziţiile art. 294 C. proc. civ. întrucât intimata a înţeles să formuleze cereri noi în apel, ceea ce este inadmisibil.
Recursul a fost legal timbrat.
In motivarea recursului, recurenta SC R. SRL a invocat, în esenţă, aceleaşi motive de recurs ca şi recurenta T.R. şi a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
In drept a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimaţii, prin precizări scrise, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia apelată din perspectiva criticilor formulate în apel, Înalta Curte constată următoarele:
Hotărârea pronunţată evidenţiază motivele de fapt şi de drept care au condus la formarea convingerii instanţei cu privire la justeţea soluţiei adoptate.
Astfel, a fost analizată atât situaţia de fapt, stabilindu-se că asociaţii pârâţi-au împiedicat în mod culpabil funcţionarea societăţii, cât şi împrejurarea ca dispoziţiile art. 221 din legea societăţilor comerciale cuprinde numai o enumerare exemplificativă a cazurilor de excludere a asociatului din societate.
Înalta Curte reţine că instanţa de apel a procedat la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor probatorii prezentate de părţi, demonstrând care sunt motivele pentru care a adoptat soluţia admiterii apelului.
De altfel, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că art. 6 paragraf 1 din Convenţie obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, însă aceasta nu presupune obligaţia de a răspunde detaliat fiecărui argument prezentat de parte.
In consecinţă, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304
pct. 7 C. proc. civ. nu este întemeiat.
Aceeaşi concluzie se impune a fi reţinută în ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., motiv pe care, de altfel, recurenta SC R. SRL nu l-a dezvoltat în mod distinct, fiind subsumat criticilor hotărârii din perspectiva art. 261 alin. (5) C. proc. civ.
Înalta Curte va înlătura şi criticile recurenţilor care se referă la situaţia de fapt, reţinând că acestea privesc netemeinicia şi nu nelegalitatea hotărârii, iar schimbarea situaţiei de fapt în recurs ca urmare a reevaluării probatoriilor nu se mai poate produce odată cu abrogarea dispoziţiilor art. 304 pct. 10 şi 11 C. proc. civ.
Motivul de recurs prin care se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 222 alin. (1) C. proc. civ. este, însă, apreciat ca fiind fondat. Potrivit dispoziţiilor legale evocate, „poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată:
a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;
b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;
c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administraţie ori contravine dispoziţiilor art. 80 şi art. 82;
d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora."
Enumerarea realizată de legiuitor este, în opinia înaltei Curţi, limitativă, iar faptele săvârşite de recurenţii pârâţi nu atrag sancţiunea excluderii acestora din societate. Asimilarea altor condiţii care să atragă excluderea asociatului din societate, celor prevăzute de lege, nu este posibilă întrucât neînţelegerile dintre asociaţi, având un caracter grav şi care împiedică funcţionarea societăţii, reprezintă un caz de dizolvare a acesteia.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte apreciază ca întemeiate criticile formulate în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., expuse mai sus, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursurile, va modifica în tot hotărârea recurată şi va respinge apelul declarat împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond.
In consecinţă, se va respinge şi cererea de aderare la apel formulată de SC R.N. SRL, faţă de împrejurarea că prin aceasta apelanta a arătat că îşi însuşeşte apelul declarat de reclamanţii apelanţi, precum şi acţiunea introductivă, iar acţiunea formulată, din perspectiva cazurilor de excludere reglementate de lege şi a motivelor invocate a fost apreciată, în mod corect, ca fiind inadmisibilă de către instanţa de fond.
In baza art. 274 C. proc. civ. se va dispune obligarea intimaţilor la plata sumei de 4220,15 lei cheltuieli de judecată către recurenta T.R. reprezentând taxa de timbru şi onorariul de avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele S.C R. S.RL. ORADEA şi T.R. Modifică decizia civilă nr. 180/A din 14 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, în sensul că respinge apelul formulat de reclamanţii C.N. şi C.V. împotriva sentinţei civile nr. 3023 din 30 noiembrie 2010 a Tribunalului Arad, secţia comercială, şi cererea de aderare la apel formulată de intimata SC R.N. SRL MONEASA, ca nefondate.
Obligă pe intimaţii C.N., C.V. şi SC R.N. SRL MONEASA la plata sumei de 4220,15 lei cheltuieli de judecată în recurs, către recurenta T.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2387/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2393/2012. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs → |
|---|
