ICCJ. Decizia nr. 2334/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2334/2012
Dosar nr. 1442/1/2011
Şedinţa publică din 29 martie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 566 din 7 iunie 2006, Tribunalul Buzău a admis acţiunea având ca obiect expropriere, formulată de SC H. SA, în contradictoriu cu pârâţii P.I.I.I., B.G., D.L., P.G., D.I., M.I. şi O.C. şi a respins cererile reconvenţionale formulate de reclamanţii B.G., P.G., P.C.I. şi D.I., ca neîntemeiate.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus exproprierea suprafeţei de 4200 mp teren situată în punctul „Între Râuri";, sat Lunca Priporului, în intravilanul oraşului Nehoiu, proprietatea pârâţilor, după cum urmează: P.I.I.I. suprafaţa de 1000 mp reconstituită conform titlului de proprietate din 26 aprilie 2004; B.N.G. şi D.L. suprafaţa de 1240 mp, în indiviziune, reconstituită conform titlului de proprietate din 27 aprilie 2004; D.A., M.I. şi O.C. suprafaţa de 360 mp, în indiviziune, reconstituită conform titlului de proprietate din 20 aprilie 2004 şi P.C.G. suprafaţa de 1600 mp reconstituită conform titlului de proprietate din 27 februarie 2003.
Expropriatorul Statul Român, prin SC H. SA, a fost obligat la plata de despăgubiri, astfel: pârâtului P.I.I.I. 13.560 euro; pârâţilor B.G. şi D.L., în indiviziune, 16.814,40 euro; pârâţilor D.A., M.I. şi O.C., în indiviziune, 488,16 euro şi pârâtului P.C.G. 21.696 euro, sume ce se vor plăti la cursul B.N.R. din ziua plăţii.
S-a stabilit termen de achitare a despăgubirilor 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii şi s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia civilă nr. 5 din 16 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă şi a admis apelurile formulate de pârâţii P.I.I.I., D.A. şi M.I. şi a schimbat în parte sentinţa primei instanţe, în sensul că a fost obligată reclamanta la plata despăgubirilor către pârâţi, conform variantei I din raportul de expertiză - refacere, întocmit de experţii S.M. şi P.H., efectuat în apel, după cum urmează: P.I.I.I. 73.330 lei valoarea terenului şi 510 lei despăgubiri; B.G. şi D.L. 90.929 lei valoarea terenului şi 632 lei despăgubiri; D.I., M.I. şi O.C. 26.399 lei valoarea terenului şi 184 lei despăgubiri şi P.C.G. 117.328 lei valoarea terenului şi 816 lei despăgubiri. Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei şi a fost obligată apelanta reclamantă SC H. SA să plătească apelantului P.I. 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în apel.
Prin decizia nr. 6680 pronunţată la 5 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia civilă şi de proprietate intelectuală a admis recursul declarat de reclamanta SC H. SA prin S.H. Buzău, a casat decizia nr. 5 din 16 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. A fost respins recursul declarat de pârâţii B.N.G., D.L. şi P.G. şi s-a constatat nul recursul declarat de pârâtul P.I.I.I.
S-a arătat că, cu ocazia rejudecării, se va administra probatoriul necesar (înscrisuri, completare la raportul de expertiză ori efectuarea unei alte expertize), pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor în raport de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 şi se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 5781.3/42/2006, care, ţinând cont de obiectivele deciziei de casare a instanţei superioare, a dispus administrarea de probatorii pe linia acesteia cu acte şi expertiză tehnică de specialitate, iar prin decizia nr. 259 din 14 decembrie 2010 a admis apelul formulat de reclamanta SC H. SA, împotriva sentinţei civile nr. 566 pronunţată la 7 iunie 2006 de Tribunalul Buzău şi a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâţii P.I.I.I., M.I. și D.A., împotriva aceleiaşi sentinţe.
A fost admisă excepţia tardivităţii cererii de aderare la apel formulată de pârâţii B.G., D.L. şi P.G., excepţie invocată de reclamanta SC H. SA şi a fost respinsă cererea pârâţilor B.G., D.L. şi P.G. de aderare la apel, ca tardiv formulată.
A fost schimbată în parte sentinţa, în sensul că a fost obligată reclamanta să plătească pârâţilor despăgubiri după cum urmează: pentru pârâtul P.I.I.I. 32.175 lei valoare teren şi 510 lei despăgubiri; pentru pârâţii B.G. şi D.L. 37.323 lei valoare teren şi 632 lei despăgubiri, pentru pârâţii M.I., O.M. şi S.A. (în calitate de moştenitori ai pârâtului O.C., decedat pe parcursul procesului), D.I., D.C., D.G. şi D.M. (în calitate de moştenitori ai pârâtei D.A., decedată pe parcursul procesului) 11.262 lei valoare teren şi 184 lei despăgubiri şi pentru pârâtul P.G. - 51.480 lei valoare teren şi 816 lei despăgubiri, valoarea terenului fiind calculată conform raportului de expertiză P.A., întocmit în apel. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că, la sumele pe care instanţa le-a stabilit, au fost avute în vedere în raport de conţinutul raportului de expertiză efectuat de expertul P.A., de opiniile celor doi experţi, G.E. şi R.N., de actele depuse la dosar anexate la raportul de expertiză final în care sunt exemplificate valori ale suprafeţelor de teren identice cu cele din prezenta cauză şi despăgubirile aferente, care să reflecte cât mai bine realitatea, cu estimarea preţului de piaţă pentru terenurile în cauză.
Expertul P.A. în lucrarea efectuată a precizat că pentru stabilirea preţului pe m.p. s-a utilizat metoda comparaţiei prin bonitare şi metoda comparaţiei directe ambele anexate la lucrarea efectuată, metodele comandate de Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România care are la bază ofertele spre vânzare ce au fost publicate pe internet.
De asemenea, expertul a justificat contravaloarea despăgubirilor, cât şi a suprafeţelor de teren expropriate, ţinând cont de preţul de piaţă rezultat prin analiza pieţei imobiliare în zonă, respectiv împrejurimile localităţii Nehoiu, pentru astfel de proprietăţi imobiliare, terenuri libere, ofertele de preţuri pentru acestea, cât şi pentru terenuri cu case pe ele, în raport de oferte şi tranzacţii pe care le-a anexat la expertiza efectuată în cauză şi la care, de altfel, părţile au renunţat de a mai formula obiecţiuni.
Cât priveşte apelul declarat de către pârâţii P.I.I.I. şi D.A., s-a arătat că urmează a fi respins ca nefondat, întrucât prin criticile formulate aceştia nu au făcut dovada nerespectării legii cererii şi a ofertei, criticile acestora referitoare la contravaloarea terenului şi a despăgubirilor ce urmează a fi acordate fiind infirmate de restul probatoriilor cu acte şi expertiză tehnică de specialitate.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii cererii de aderare la apelul declarat de pârâţii P.G., D.L. şi B.G., formulată de către reclamantă, curtea de apel a apreciat-o ca fiind întemeiată, fiind admisă motivat de faptul că dispoziţiile art. 293 C. proc. civ. prevăd că: “intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe. Cererea se poate face până la prima zi de înfăţişare.”
Având în vedere aceste dispoziţii legale şi raportând data la care pârâţii au formulat cererile de aderare, respectiv la 03 martie 2009 la apelul declarat de reclamanta SC H. SA prin SH Buzău şi respectiv la 18 martie 2009 la apelul declarat de P.I.I.I., cu mult peste prima zi de înfăţişare, instanţa a admis excepţia tardivităţii cererii de aderare la apel şi, drept consecinţă, a respins apelul declarat de către aceştia ca fiind tardiv formulat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pârâţii P.C.I.I.I., B.G., D.L., P.G. - decedat, calitatea sa procesuală fiind preluată de moştenitorii P.V. şi P.I. şi pârâtul M.I.
Recurentul - pârât P.C.I.I.I., prin recursul său, a indicat dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a criticat decizia din apel întrucât au fost stabilite greşit cuantumul despăgubirilor şi a prejudiciului cauzat.
Recurentul - pârât M.I., în dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că instanţa de apel nu a analizat toate probele pe care acesta le-a administrat în cauză, iar experţii care au întocmit rapoartele de expertiză nu au avut în vedere probele propuse.
De asemenea, a arătat că nu este de acord cu sumele stabilite de instanţa de apel cu titlu de despăgubiri, acestea fiind prea mici.
Recurenţii B.G., D.L. şi P.G., prin recursul declarat, au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au arătat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 25, 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994, în sensul că la stabilirea despăgubirilor nu a fost avut în vedere preţul real al terenurilor.
La termenul de judecată din 29 martie 2012, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursurilor declarate de pârâţii P.C.I.I.I. şi M.I., precum şi excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de pârâţii B.G., D.L., P.G. - decedat, calitatea sa procesuală fiind preluată de moştenitorii P.V. şi P.I., excepţie invocată, de altfel, şi de intimata - reclamantă, prin întâmpinare.
Recursurile declarate de pârâţii P.C.I.I.I. şi M.I. sunt nule, pentru considerentele comune la care ne vom referi în continuare.
Conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, raportat la motivul de recurs invocat.
Faţă de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, instanţa de recurs poate examina numai criticile privitoare la hotărârea atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.
În speţă, prin recursurile declarate de pârâţii P.C.I.I.I. şi M.I., nu s-au formulat critici privind soluţia pronunţată prin decizia recurată, care să facă posibilă încadrarea în acest text.
Dezvoltarea criticilor formulate de cei doi recurenţi vizează doar chestiuni de fapt şi modul în care instanţa de apel a făcut aprecierea probelor cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat.
Or, modul în care instanţa de judecată a făcut aprecierea probelor nu reprezintă o critică de legalitate, iar aprecierea probelor nu poate face obiect de analiză în recurs, deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.
Faţă de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se vor constata nule recursurile declarate de pârâţii P.C.I.I.I. şi M.I.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâţii B.G., D.L., P.G. - decedat, calitatea sa procesuală fiind preluată de moştenitorii P.V. şi P.I. se constată următoarele:
În primul ciclu procesual, recursul declarat de pârâţii B.G., D.L. şi P.G. a fost respins, reţinându-se că aceşti recurenţi nu au declarat apel împotriva sentinţei primei instanţe, achiesând astfel la soluţia pronunţată de tribunal.
Totodată, s-a constatat că aceşti recurenţi nu pot critica, pe calea recursului, decizia instanţei de apel prin care li s-au acordat cu titlu de despăgubiri valori mai mari decât cele la care au achiesat prin nedeclararea apelului.
Cu ocazia rejudecării apelului, după casare, pârâţii B.G., D.L. şi P.G. au formulat cerere de aderare la apelul declarat de reclamanta SC H. SA şi la apelul declarat de pârâtul P.C.I.I.I., iar prin decizia ce face obiectul recursului de faţă a fost respinsă cererea de aderare la apel, ca tardiv formulată.
În raport de aceste împrejurări şi având în vedere că în prezentul recurs nu au fost formulate critici împotriva soluţiei dată cererii de aderare la apel, ceea ce echivalează cu neexercitarea căii de atac a aderării la apel, se constată că hotărârea primei instanţe a intrat în puterea lucrului judecat faţă de pârâţii B.G., D.L. şi P.G., iar exercitarea căii de atac a recursului, prin care s-au formulat doar critici ce vizează fondul cauzei, apare ca fiind omisso medio, astfel că recursul declarat de aceştia va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţii B.G., D.L., P.G. - decedat, calitatea sa procesuală fiind preluată de moştenitorii P.V. şi P.I. împotriva deciziei nr. 259 din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti - secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Constată nule recursurile declarate de pârâţii P.C.I.I.I. şi M.I. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2333/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2343/2012. Civil → |
|---|
