ICCJ. Decizia nr. 2393/2012. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2393/2012
Dosar nr. 43925/3/2008
Şedinţa publică de la 9 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 9395 din 6 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI - a comercială, s-a admis în parte acţiunea reclamantelor SC I. SA şi B.R.D. S.G. I.F.N. SA. S-a dispus rezoluţiunea contractului nr. SGL 12206 Bis din 5 iulie 2006. Pârâta SC I.T.C.T. SRL a fost obligată: să restituie reclamantei B.R.D. S.G. I.F.N. SA suma de 1065968,87 lei; să plătească reclamantei B.R.D. S.G. I.F.N. SA suma de 25656.67 Euro; reclamantei SC I. SA suma de 907.200 lei; să plătească reclamantei B.R.D. S.G. I.F.N. SA cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 17411,72 lei taxa de timbru aferentă pretenţiilor admise, suma de 5 lei timbru judiciar şi suma de 12842,72 lei - onorariu avocat. Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei SC I. SA cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 13183 lei taxa de timbru aferentă pretenţiilor admise, suma de 5 lei - timbru judiciar şi suma de 1000 lei - onorariu expertiză. A fost admisă în parte cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC I.T.C.T. SRL în contradictoriu cu chemata în garanţie SC D.C. SRL. A fost obligată chemata în garanţie să plătească pârâtei suma de 25656,67 Euro, suma de 1973168,87 lei şi suma de 44.447,44 lei, precum şi suma de 30.604,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru şi timbru judiciar.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel atât reclamanta B.R.D. S.G. I.F.N. SA, cât şi pârâta SC I.T.C.T. SRL.
Prin încheierea de şedinţă din 8 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia netimbrării apelului formulat de pârâta SC I.T.C.T. SRL, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, faţă de împrejurarea că nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în sensul de a timbra cererea de apel cu suma de 12.284 lei.
Prin decizia nr. 247 din 13 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a anulat ca netimbrat apelul declarat de B.R.D. S.G. I.F.N. SA. A anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâta SC I.T.C.T. SRL şi în consecinţă a constatat apelul declarat de S.C. I. S.A. ca rămas fără obiect.
Împotriva acestei deciziei, pârâta SC I.T.C.T. SRL a declarat recurs, fără a indica temeiul de drept, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate, prin care se dezvoltă următoarele critici:
- instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că în data de 3 mai 2011 a înaintat o cerere privind acordarea de facilităţi sub formă de reducere a taxelor de judecată conform dispoziţiilor art. 21 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 146/1997; de altfel, instanţa de apel nu a făcut nicio precizare cu privire la această cerere, deşi în raport de prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. are obligaţia de a se pronunţa cu privire la toate capetele de cerere cu care a fost învestită.
- în cuprinsul hotărârii, i s-a solicitat să achite reclamantului o sumă în Euro de 10 ori mai mare decât suma cerută de reclamant.
- instanţa nu a făcut nicio precizare cu privire la situaţia autovehiculelor ce au format obiectul prezentului litigiu.
Pentru toate aceste motive, recurenta apreciază că decizia este nelegală şi netemeinică, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei atacate.
Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod, a luat în examinare excepţia nulităţii recursului, şi a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situaţiile prevăzute expres şi limitativ la punctele 1-9.
Or, prin cererea de recurs, recurenta nu a invocat vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi nici nu a formulat critici pentru a putea fi tăcută o posibilă încadrare a acestora într-unui din motivele prevăzute de art. 304 punctele 1-9 C. proc. civ.
În actuala reglementare, recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, care se exercită numai pentru motivele strict prevăzute de lege - art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., prin care se realizează un control judiciar al deciziei atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, din perspectiva motivelor de nelegalitate mai sus arătate.
Susţinerea recurentei conform căreia instanţa de apel nu a ţinut cont de cererea sa de acordare facilităţi sub forma reducerii de la plata taxelor de timbru este eronată, întrucât din verificările efectuate în dosarul instanţei de apel nu există înregistrată o astfel de cerere, recurenta încercând să inducă în eroare instanţa cu privire la o situaţie de fapt inexistentă.
Cât priveşte celelalte critici ce vizează fondul cauzei, acestea nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală, având în vedere că apelul a fost soluţionat numai cu privire la excepţiile netimbrării şi a lipsei de obiect.
Aşa fiind, constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de dispoziţiile art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, Înalta Curte, urmează să aplice cererii de recurs sancţiunea nulităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata SC I. SA Timişoara.
Constată nul recursul declarat de pârâta SC I.T.C.T. SRL IAŞI (actuală SC B.S.T. SRL) împotriva deciziei nr. 247 din 13 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2392/2012. Civil. Excludere asociat. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2398/2012. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
