ICCJ. Decizia nr. 2423/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2423/2012
Dosar nr. 1337/122/2009
Şedinţa publică din 2 aprilie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2541 din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta E.M. împotriva deciziei civile nr. 5265/ R din 2 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Dosar civil nr. 1237/122/2009 reţinându-se următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 5265/ R din data de 02 decembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 1237/122/2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, cu opinie majoritară, a admis recursurile declarate de către recurenta-pârâtă B.C.R. SA şi de recurenta-reclamantă E.M. împotriva sentinţei civile nr. 205/ LM din data de 05 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, în Dosarul nr. 1237/122/2009 şi a modificat sentinţa atacată, în sensul că a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins, în tot acţiunea, ca fiind prescrisă.
Revizuienta şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ., text potrivit căruia revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice, care nu se pot aduce la îndeplinire.
Analiza instanţei de recurs care a dat o proprie interpretare şi aplicare prevederilor legale aplicabile constituie o evocare a fondului, în sensul art. 322 C. proc. civ.
Calea extraordinară de atac a revizuirii este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege.
În cauză, cererea de revizuire nu este întemeiată pe un alt motiv decât cele prevăzute expres de art. 322 C. proc. civ., câtă vreme revizuienta a indicat ca temei de drept al cererii sale dispoziţiile înscrise la pct. 1 al textului legal evocat.
Art. 322 pct. 1 se referă la situaţia în care dispozitivul nu poate fi pus în executare, întrucât, dacă s-ar executa una dintre dispoziţii, s-ar ajunge la neexecutarea celorlalte.
Or, dispozitivul deciziei instanţei de recurs nu este susceptibil de a fi adus la îndeplinire, astfel încât nu îndeplineşte condiţia cerută de art. 322 pct. 1 C. proc. civ.
Susţinerile revizuientei potrivit cărora termenul de prescripţie nu este cel prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e) C. muncii, la care instanţa de recurs s-ar fi raportat în mod greşit, nu pot face obiectul verificărilor într-o astfel de cale extraordinară de atac de retractare, criticile formulate fiind necesar a se încadra în motivele limitativ prevăzute de lege.
Deşi irevocabilă, decizia civilă nr. 2541 din 20 aprilie 2011 a fost atacată pe calea extraordinară a recursului de către revizuenta E.M., solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii de revizuire.
Faţă de caracterul irevocabil al hotărârii recurate, instanţa a ridicat excepţia inadmisibilităţii recursului, în temeiul art. 299 şi 377 pct. 4 şi 5 C. proc. civ.
Astfel este de reţinut că împotriva unei hotărâri judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative de la care nu se poate deroga.
Faţă de aceste dispoziţii recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs, este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Această concluzie derivă, de altfel, din regula unicităţii dreptului de a uzita de o cale de atac.
Cum principiul legalităţii căilor de atac stabileşte în termeni imperativi şi de strictă interpretare şi aplicare, posibilitatea de a folosi o cale de atac, precum şi condiţiile de exercitare a acesteia, caracterul irevocabil al hotărârii atacate, conduce în mod obligatoriu la reţinerea inadmisibilităţii recursului declarat de revizuientă.
Din perspectiva celor expuse, recursul revizuientei urmează a fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta E.M. împotriva deciziei nr. 2541 din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2422/2012. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 2424/2012. Civil. Obligaţie de a face. Recurs → |
|---|
