ICCJ. Decizia nr. 242/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 242/2012
Dosar nr. 1073/122/2006
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. 575 din 30 martie 2006, reclamantul M.N.M. a chemat în judecată S.R., în calitate de expropriator, prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună, cu privire la exproprierea terenurilor situate în comuna Adunaţii Copăceni, judeţ Giurgiu, având nr. cadastral 540 şi 561, în vederea efectuării lucrării „varianta ocolire Adunaţii Copăceni” şi reabilitare drum naţional DN 5 între Km 19 - 16 + - Km 23-200 pe teritoriul localităţii Adunaţii Copăceni, judeţul Giurgiu, din cadrul obiectivului de investiţie „Varianta ocolitoare Adunaţii Copăceni DN5”, în sensul de a lua act că este de acord cu exproprierea, dar nu şi cu despăgubirile acordate, al căror cuantum să fie stabilit de instanţă, în condiţiile art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/2004.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenurilor în suprafaţă de 701,10 m.p., cu nr. cadastral 561 şi respectiv 543,37 m.p., cu nr. cadastral 540 situate pe raza comunei Adunaţii - Copăceni, terenuri ce au fost incluse în amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes naţional, mai sus menţionată, şi pentru care Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului local Adunaţii Copăceni, judeţul Giurgiu, prin Hotărârile nr. 111/2005 şi nr. 116/2005, a stabilit cuantumul despăgubiri lor la 4 dolari S.U.A. m.p., arătând în cuprinsul lor că „în caz de nemulţumire cu privire la cuantumul despăgubirilor expropriatul se poate adresa cu cerere la Tribunalul Giurgiu în condiţiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994”.
S-a mai arătat, că, deşi a trecut aproape un an de la emiterea acestor hotărâri, expropriatorul nu a sesizat instanţa în condiţiile art. 21 din Legea nr. 33/1994, pentru a se pronunţa cu privire la expropriere şi astfel să se poată contesta exproprierea sau cuantumul despăgubirilor, situaţie în care a fost nevoit să introducă prezenta acţiune, prin care menţionează că, deşi este de acord cu exproprierea, nu este de acord cu despăgubirea stabilită de 4 dolari S.U.A./m.p., deoarece aceasta nu reflectă valoarea reală a bunului, faţă de faptul că terenul expropriat are o valoare ridicată de circulaţie, fiind situat în intravilanul localităţii, cu ieşire la drumul naţional DN 5, fiind afectat de investiţii (grad metalic, cale betonată de acces, drum pietruit, în incintă, pomii fructiferi pe rod, viţă de vie pe rod ), iar preţul oferit pe metru pătrat este ca şi pentru terenurile aflate în „mijlocul câmpului”, Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 stabilind, în mod arbitrar, un preţ unic, de 4 dolari S.U.A./m.p., pentru toate terenurile, indiferent de amplasament şi valoare de circulaţie.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/1994.
Faţă de actele şi lucrările cauzei, prin sentinţa civilă nr. 407 din 30 noiembrie 2006, Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, a respins excepţia nulităţii absolute a rapoartelor de expertiză întocmite de expert ing. F.R. şi evaluator ing. D.O.C., invocată de pârâtă; a admis în parte acţiunea reclamantului M.N.M., în contradictoriu cu pârâtul S.R., prin C.N.A.D.N.R. SA, astfel cum a fost precizată; a luat act că reclamantul este de acord cu exproprierea suprafeţelor de teren de 701,10 m.p., cu nr. cadastral 561 şi de 543,37 m.p., cu nr. cadastral 540, situate pe raza comunei Adunaţii Copăceni, judeţul Giurgiu, expropriere dispusă prin Hotărârile nr. 111/2005 şi nr. 116/2005 emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul local Adunaţii Copăceni; a omologat, în parte, raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert ing. F.R.; a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului expropriat M.N.M., datorate de pârâtul expropriator, astfel: la suma de 47.224 lei RON, în loc de 77.541.660 lei vechi ROL, cât s-a stabilit prin Hotărârea nr. 111/2005, pentru terenul în suprafaţă de 701,10 m.p., reprezentând atât valoarea reală a acestuia, cât şi prejudiciul cauzat expropriatului; la suma de 20.171 lei RON, în loc de 60.096.722 lei vechi ROL, cât s-a stabilit prin Hotărârea nr. 116/2005, pentru terenul în suprafaţă de 543,37 m.p., reprezentând valoarea reală a acestuia, şi a fost obligă pârâtul la plata sumei de 4500 lei Ron cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu expert şi onorariu avocat) către reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin admiterea acţiunii reclamantului se dă eficienţă juridică şi practică dispoziţiilor legale potrivit cărora exproprierea pentru utilitate publică se poate face numai după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, respectându-se în acest mod dreptul fundamental la ocrotirea proprietăţii, faţă de faptul că raporturile de expertiză întocmite în cauză au concluzionat că valoarea reală a terenurilor expropriate este alta decât cea stabilită prin hotărârile atacate. S-a mai reţinut, că în cauză nu are relevanţă categoria de folosinţă a terenurilor expropriate, extra sau intravilan, atâta timp cât acestea au fost evaluate la valoarea lor de circulaţie, după metode individualizate.
Referitor la excepţia nulităţii rapoartelor de expertiză, excepţie ridicată de pârâtă, cu invocarea dispoziţiilor art. 12 şi art. 15 din Legea nr. 198/2004, aceasta a fost respinsă, ca neîntemeiată, cu motivarea că aceste dispoziţii legale au în vedere eventuale acte juridice translative de proprietate ce s-ar putea încheia după data comunicării hotărârii de expropriere şi nu rapoartele de expertiză ce se întocmesc pentru evaluarea despăgubirilor, în condiţiile art. 9 din aceeaşi lege. De altfel, la art. 12 din Legea nr. 198/2004 se menţionează că „actele juridice care se încheie după data comunicării hotărârii comisiei prevăzute la art. 6 alin. (1) sau după data consemnării sumelor stabilite drept despăgubiri, sunt lovite de nulitate absolută”.
Prin decizia civilă nr. 662/ A din 18 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a admis apelul formulat pârâtul S.R., prin C.N.A.D.N.R. – D.G.D.P.; a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului expropriat pentru terenul în suprafaţă de 543,37 m.p., nr. cadastral 540, la suma de 11.160 lei (pag. 142) expert G.C. şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, pentru a răspunde tuturor problemelor invocate prin motivele de apel, precum şi cererii precizatoare, a dispus efectuarea în cauză a unei noi expertize tehnice care concluzionează, prin răspunsul la obiecţiunii, pag. 208 dosar apel, că terenul în suprafaţă de 701 m.p. este intravilan, întrucât este amplasat în interiorul localităţii, terenurile vecine sunt terenuri cu destinaţia curţi, construcţii pe care sunt amplasate locuinţe, există reţele de alimentare cu energie electrică pentru uz casnic.
În ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 543,37 m.p., s-a apreciat că acesta este extravilan, fiind evaluat la data exproprierii la 12.790 lei, iar la data expertizei la 11.160 lei.
În ceea ce priveşte excepţia privind participarea procurorului, s-a reţinut că, într-adevăr, Legea nr. 33/1994, la art. 23 alin. (1), prevede participarea obligatorie a procurorului numai la soluţionarea cererii de expropriere, însă, prin decizia nr. 6 din 27 septembrie 1999 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că la judecarea cererilor de retrocedare a imobilelor expropriate participarea procurorului nu este obligatorie.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele M.E. şi C.V. şi pârâta C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. Bucureşti, în numele S.R., criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea criticilor formulate, reclamantele au arătat că înţeleg să-şi întemeieze recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ.
Astfel, prin primul motiv de recurs, s-a arătat că decizia nr. 662 din 18 noiembrie 2010 nu este motivata în fapt, instanţa de apel rezumându-se la a-şi prezenta argumentele ce stau la baza admiterii apelului printr-o singura fraza, în care arată că la pronunţarea soluţiei s-a avut în vedere expertiza efectuată în cauza.
În conformitate cu dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., instanţa are obligaţia să arate în fapt şi în drept motivele care au format convingerea sa, precum şi cele care au dus la înlăturarea cererilor şi apărărilor părţilor, motivarea hotărârii neputându-se rezuma la o înşiruire de fapte şi argumente.
De asemenea, s-a mai invocat lipsa de temei legal a hotărârii atacate şi greşita aplicare a legii în sensul că, la stabilirea valorii bunurilor expropriate, instanţa nu a avut în vedere valoarea reală de circulaţie cu care se vând în unitatea administrativă bunurile de acelaşi fel, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, ci criteriul naturii juridice a terenului ca intravilan sau extravilan, criteriu ce nu este prevăzut în lege şi nu conduce la o valoarea reală a despăgubirii, iar prin aplicarea acestui criteriu s-a ajuns ca un teren ce formează curtea casei să fie evaluat la un preţ pentru jumătate şi la un alt preţ pentru cealaltă jumătate.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, pârâta C.N.A.D.N.R. SA, în numele S.R. a arătat că, în mod greşit, instanţa de apel a concluzionat ca terenul în suprafaţă de 701,01 m.p., cu nr. cadastral 561, este categoria teren intravilan şi nu a ţinut cont că suprafaţa expropriată de 701,01 m.p. cu nr. cadastral 561, este teren categoria extravilan, conform încheierii de intabulare nr. 18157/2005 şi extrasului de C.F. nr. 635 pentru localitatea Adunaţii Copăceni, eliberate de O.C.P.I. Giurgiu.
Răspunsul la obiecţiuni în baza căruia instanţa a concluzionat ca suprafaţa 701,01, cu nr. cadastral 561, este categoria intravilan a fost argumentat de expertul ing. G.C., prin prezentarea şi folosirea adeverinţei nr. 9779 din 19 noiembrie 2009, fără a ţine seama că aceasta a fost revocată prin adeverinţa nr. 1939 din 22 martie 2010 de către P.A. Copăceni, judeţul Giurgiu, iar anexele folosite sunt numai oferte de vânzare - cumpărare pentru teren categoria intravilan, motiv pentru care s-a invocat excepţia privind nulitatea parţială a raportului de expertiză omologat, pentru suprafaţa de 701,01 m.p., cu nr. cadastral 561, întrucât acest teren este situat în extravilan.
S-a mai arătat, că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecaţii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) şi cuprinde motive străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), întrucât prin „Hotărârea de Stabilire a Cuantumului Despăgubirii nr. 111/2005” s-a dispus exproprierea suprafeţei de 701.10 m.p., cu nr. cadastral 561, teren arabil extravilan, iar, prin decizia civila nr. 662/ A din 18 noiembrie 2010, instanţa de apel a acordat şi menţinut despăgubirile pentru exproprierea suprafeţei de 701.01 m.p., cu nr. cadastral 561, teren intravilan, fiind încălcate astfel prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevăd că la calcularea despăgubirilor instanţa va ţine cont de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, precum şi de categoria terenului ca fiind extravilan, conform încheierii de intabulare nr. 18157/2005 şi extrasului C.F. nr. 635 privind localitatea Adunaţii Copăceni.
S-a conchis, că instanţa, în mod greşit, a omologat un raport de expertiză pentru categoria intravilan, având în vedere şi dispoziţiile Legii nr. 255/2010, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, precum şi ale Legii nr. 7/1996.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Împotriva deciziei pronunţate în apel, a declarat recurs reclamanta M.E., deşi aceasta a decedat la 20 mai 2009, iar, la termenul din 10 decembrie 2009, instanţa de apel a introdus în cauză pe moştenitoarea acesteia, C.V., aşa cum rezultă din certificatul de calitate nr. 23 din 16 septembrie 2009, depus la dosar.
În şedinţa publică din 27 octombrie 2011, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale civile a defunctei M.E., excepţie întemeiată, pentru cele ce succed:
Capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii în plan procesual, iar în cazul persoanelor fizice, aceasta începe la naşterea lor şi încetează la moartea lor. Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate fi parte în judecată.
Faţă de faptul că reclamanta M.E. a decedat anterior formulării cererii de recurs, se constată că excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a acesteia, invocată din oficiu, absolută şi peremptorie, este întemeiată, astfel că instanţa va respinge recursul declarat de această reclamantă ca fiind declarat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.
În ceea ce priveşte recursurile declarate de reclamanta C.V. şi pârâta C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. Bucureşti, în numele S.R., instanţa le constată întemeiate, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin recursul său, reclamanta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că decizia recurată nu este motivată potrivit art. 261 alin. (5) C. proc. civ., întrucât instanţa era obligată să arate în fapt şi în drept motivele care au formular convingerea sa, precum şi cele care au dus la înlăturarea cererilor şi apărărilor părţilor, motivarea hotărârii neputându-se rezuma la o înşiruire de fapte şi argumente, iar pârâtul, prin recursul său, a arătat că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, indicând ca temei legal al acestei critici art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, ca o garanţie a caracterului echidistant al procedurii judiciare şi a respectării dreptului la apărare al părţilor, „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”.
Prin urmare, motivarea hotărârii înseamnă arătarea în scris a considerentelor care au format convingerea judecătorului că trebuie să admită sau să respingă cererile părţilor.
În acest sens, sunt aplicabile şi prevederile art. 6 din C.E.D.O., potrivit cărora o hotărâre judecătorească pronunţată de o instanţă naţională trebuie să fie motivată în fapt şi în drept, sub toate aspectele existente în cererea de chemare în judecată, în caz contrar, fiind încălcat accesul liber la instanţă.
Or, în speţă, se constată, că instanţa de apel a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentinţa primei instanţe, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului expropriat pentru suprafaţa de 543,37 m.p., nr. cadastral 540, la suma de 11.160.lei, pag. 142 expert G.C., cu motivarea că „terenul în suprafaţă de 701 m.p. este intravilan, întrucât este amplasat în interiorul localităţii, terenurile vecine sunt terenuri cu destinaţie curţi construcţii pe care sunt amplasate locuinţe, există reţele de alimentare cu energie electrică pentru uz casnic” şi că „în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 543,37 m.p., se apreciază că este extravilan, fiind evaluat la data exproprierii la 12.790 lei, iar la data expertizei la 11.160 lei”, fără a arăta temeiurile de fapt şi de drept care i-au format convingerea, şi fără a arăta motivele pentru care a înlăturat cererile şi apărările părţilor, ceea ce echivalează cu nemotivarea acestei hotărâri, ce are conotaţii care vizează nelegalitatea acesteia, şi reprezintă încălcarea unei obligaţii legale a judecătorului, aceea de a proceda la motivarea hotărârii în cazurile prevăzute de lege.
Neîndeplinirea acestei cerinţe legale, a motivării hotărârii pronunţate de către instanţa de apel, constituie motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., iar această situaţie echivalează cu nepronunţarea şi face imposibilă analiza legalităţii deciziei în raport de soluţia pronunţată prin aceasta, în cadrul recursului, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., întrucât hotărârea poate fi casată dacă nu cuprinde considerentele pe baza cărora s-a întemeiat.
Fiind găsit astfel întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de reclamanta C.V. şi pârâtul S.R., prin C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P.; va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de apel va ţine seama de celelalte critici formulate de reclamantă şi de pârât, respectiv va trebui să stabilească amplasamentele terenurilor în litigiu, intravilan sau extravilan şi cuantumul despăgubirilor ce revin expropriatului, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, republicată, ţinând seama de valoarea reală a imobilelor expropriate, de prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite şi de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia, ceea ce impune efectuarea unui nou raport de expertiză în cauză, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit art. 305 C. proc. civ.
De asemenea, cu ocazia rejudecării instanţei va ţine seama de toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta M.E. împotriva deciziei nr. 662/ A din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca fiind declarat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.
Admite recursurile declarate de reclamanta C.V. şi pârâta C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. Bucureşti, în numele S.R., împotriva deciziei nr. 662/ A din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2363/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 243/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
