ICCJ. Decizia nr. 2463/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2463/2012
Dosar nr. 3240/108/2010
Şedinţa publică din 03 aprilie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 21 mai 2010, reclamantul T.F.M. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministrul Finanţelor, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 2.555.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlul de despăgubiri morale în baza art. 1 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 221/2009.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului şi la plata sumei de 692.597 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlul de despăgubiri materiale în baza art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 716 din 21 octombrie 2010, Tribunalul Arad a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul T.F.M. împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că dispoziţiile legale în baza cărora antecesorul reclamantului a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 577 din 18 martie 1949 şi prin sentinţa penală nr. 822 din 26 mai 1949 nu se regăsesc în Legea nr. 221/2009.
Apelul declarat de reclamantul T.F.M. împotriva acestei sentinţe a fost respins prin decizia nr. 699 din 06 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că, în mod corect, prima instanţă a constatat că hotărârea nr. 577 din 18 martie 1949 nu face obiectul Legii nr. 221/2009.
Condamnarea pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 549 C. pen. din anul 1936 nu este enumerată printre condamnările care au de drept caracter politic în baza art. 1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 221/2009. Prin urmare, pentru o asemenea condamnare nu se acordă despăgubirile reglementate de această lege.
Instanţa a mai reţinut că, pe de altă parte, chiar dacă una din faptele pentru care a fost condamnat bunicul reclamantului prin sentinţa penală nr. 822 din 26 mai 1949 a Tribunalului Arad este prevăzută de Legea nr. 221/2009 ca atrăgând condamnări cu caracter politic, reclamantul T.F.M. nu poate beneficia de despăgubirile prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, întrucât acest text legal a fost declarat neconstituţional prin decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale.
Prin urmare, această decizie a Curţii Constituţionale a devenit obligatorie pentru instanţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul T.F.M., formulând doar declaraţia de recurs, fără să invoce vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., precizând doar că motivele vor fi depuse ulterior, înlăuntrul termenului de recurs, printr-un memoriu separat.
Ulterior, la data de 30 martie 2012, recurentul a depus un ”memoriu” prin care invocă motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 5, 6 şi 9 C. proc. civ. şi dezvoltarea lor.
Analizând recursul declarat de reclamantul T.F.M., se constată că acesta este nul, pentru următoarele considerente:
Art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, arătarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, iar potrivit art. 306 alin. (1), recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motive de ordine publică.
Prin urmare, obligaţiei procesuale instituite prin textul de lege cuprins în art. 303 C. proc. civ. îi corespunde, corelativ, şi o sancţiune, aceea a nulităţii prevăzută de art. 306 din acelaşi cod.
Cum, în speţă, reclamantul T.F.M. şi-a motivat recursul cu depăşirea termenului prevăzut de art. 303 alin. (1) C. proc. civ. (hotărârea instanţei de apel fiindu-i comunicată la data de 11 mai 2011, iar motivele de recurs fiind depuse printr-un memoriu separat la data de 30 martie 2012) şi, întrucât nu există nici motive de ordine publică, care să oblige instanţa să le analizeze din oficiu, se va constata nulitatea căii de atac formulate de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul T.F.M. împotriva deciziei nr. 699 din 06 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2461/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2464/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
