ICCJ. Decizia nr. 2468/2012. Civil. Constatare nulitate act juridic. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2468/2012
Dosar nr. 32724/3/2009
Şedinţa publică din 03 aprilie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01 aprilie 2008, pe rolul Judecătoriei Buftea, reclamantul M.G. a chemat în judecată pe pârâţii D.M., M.P., F.E., T.G., M.G., M.D.C., D.G., N.A. şi intervenienta SC A.R.A.V.I. SA pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între D.S.A., prin mandatar M.P., şi D.M., autentificat din 01 iunie 1995, de notariatul de Stat Bolintin-Vale; anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între D.M. şi F.E., din 31 octombrie 1995; anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între D.M. şi T.G., din 12 iunie 1996, de către B.N.P. - S.L.; anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între F.E. şi T.G., din 07 iunie 1996, de către B.N.P. - S.L.; radierea din Cartea Funciară a localităţii Buftea a dreptului de proprietate asupra terenului extravilan, în suprafaţă de 28.100 m.p. din Buftea, judeţul Ilfov, având următoarele vecinătăţi şi dimensiuni: la N-pădure, la E - O.V., la S-drum, la V - Ş.T., pe numele pârâtului T.G.
SC A.R.A.V.I. SA a depus cerere de intervenţie în interes propriu, la data 24 iunie 2008, cerere care a fost admisă.
Prin sentinţa civilă nr. 3807 din 13 iulie 2009, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 32724/3/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 923 din 18 iunie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis acţiunea formulată de reclamantul - pârât M.G., a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare, autentificate din 01 iunie 1995, din 31 octombrie 1995, din 12 iunie 1996 şi din 07 iunie.
Tribunalul a dispus radierea din Cartea Funciară Buftea a dreptului de proprietate asupra terenului extravilan în suprafaţă de 28.100 mp, situat în Buftea, judeţul Ilfov, cu următoarele vecinătăţi: N - pădure, E - O.V., S - drum, V - Ş.T., de pe numele pârâtului T.G.; a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâtul - reclamant T.G., în contradictoriu cu reclamantul-pârât M.G.; a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta SC A.R.A.V.I. SA şi a constatat că intervenienta are calitatea de creditor personal al pârâtului-reclamant T.G., conform contractului de ipotecă, autentificat din 16 ianuarie 1997 de B.N.P. - R. şi a contractului de ipotecă, autentificat din 09 ianuarie 1997 de B.N.P. - C.E.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că apărările făcute de către T.G., anume că ar fi fost de bună - credinţă la momentul încheierii actului şi că reclamantul împreună cu soţia sa ar fi fost de rea - credinţă la momentul dobândirii terenului şi, prin viclenie, au consimţit să devină proprietari asupra terenurilor dobândite de către acesta, înscrise în rolul agricol şi fiscal, nu pot fi reţinute, deoarece, la momentul la care T.G. a dobândit terenul de la F.E., la data de 07 iunie 1996, iar aceasta, la rândul său, îl dobândise de la D.M. la 19 martie 1996, se făcuse menţiunea în contractul de vânzare - cumpărare, autentificat din 31 octombrie 1995 al Notarului Public - L.S., că acest teren este stăpânit în baza titlului de proprietate din 22 octombrie 1993.
Tribunalul a respins cererea reconvenţională, întrucât pârâţii din cererea reconvenţională au dobândit terenurile de la adevăratul proprietar, cu respectarea dispoziţiilor legale, fie prin succesiune, urmată de partaj, pentru D.I., D.G. şi N.A., fie prin act autentic de vânzare - cumpărare, încheiat cu moştenitorii fostului proprietar, aşa cum a dobândit reclamantul şi soţia acestuia.
Comparând cele două titluri de proprietate, tribunalul a dat câştig de cauză reclamantului şi celorlalţi pârâţi reconvenţionali.
Cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de intervenienta SC A.R.A.V.I. SA a fost admisă de tribunal, constatând că intervenienta are calitatea de creditoare faţă de pârâtul reclamant T.G., deoarece acesta a înţeles să instituie o ipotecă de rangul I asupra terenului în suprafaţă de 16.000 mp, situat în Buftea, pentru garantarea sumei de 168.000 dolari faţă de debitorul SC N. SRL, conform contractului de ipoteca din 16 ianuarie 1997 al B.N.P. - R.D. şi a contractului de ipotecă 09 ianuarie 1997, autentificat de B.N.P. - C.E., prin care acelaşi T.G. a constituit ipotecă asupra terenului de 12.000 mp, situat în Buftea, pentru garantarea sumei de 58.150,11 lei vechi, faţă de debitorul principal S.C Podoaba S.R.L. În final, tribunalul a arătat că intervenienta are interesul de a-şi recupera sumele de bani, întrucât creditele au fost asigurate.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamantul T.G.
Prin decizia civilă nr. 444/ A din 28 aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de apelantul pârât-reclamant T.G.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, deşi la termenul din 27 ianuarie 2011, i s-a pus în vedere apelantului pârât, reprezentat de apărător, să timbreze apelul cu taxă judiciară de timbru de 3449,6 lei şi 5 lei timbru judiciar, la termenul următor - 10 martie 2011, s-a constatat că această obligaţie nu a fost îndeplinită şi s-a acordat un nou termen faţă de procedura de citare nelegal îndeplinită cu intimatul pârât M.P.
Nici la termenul ulterior - 28 aprilie 2011, apelantul nu şi-a onorat obligaţia de achitare a taxei de timbru şi a timbrului judiciar, cu privire la care a fost încunoştinţat, motiv pentru care curtea a aplicat dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul-reclamant T.G., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei, spre competentă soluţionare, la Curtea de Apel Bucureşti.
În dezvoltarea criticilor, s-a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că, la data când s-a judecat pricina, procedura de citare nu era legal îndeplinită cu pârâta-intimată F.E.
Dată fiind această lipsă de procedură cu intimata F.E., recurentul a susţinut că, justificat, nu a achitat taxa de timbru, pentru că nu erau îndeplinite condiţiile legale pentru a se discuta o astfel de cerere, referitoare la timbraj.
În şedinţa publică din 3 aprilie 2012, Înalta Curte a pus în dezbaterea părţilor nulitatea recursului, raportat la dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Examinând actele si lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În considerarea art. 303 alin. (1) si (2) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Potrivit art. 306 alin. (1) si (2) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2).
Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată se le pună în dezbaterea contradictorie a părţilor.
Aplicând aceste dispoziţii procesuale la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că recurentul T.G. a primit comunicarea deciziei civile nr. 444/ A din 28 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 9 mai 2011 (fila 59, dosar apel) si a înregistrat motivele de recurs la data de 2 iunie 2011 (fila 4, dosar recurs).
Procedând în acest mod, recurentul a nerespectat prescripţiile legale privind depunerea motivelor de recurs în termenul legal, imperativ, de decădere de 15 zile, reglementat de art. 301 C. proc. civ., care curge, în cauză, de la comunicarea hotărârii, împotriva căreia acesta a exercitat recurs.
Pentru aceste argumente, si constatând că nu există motive de ordine publică, în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., pe care instanţa de recurs să le pună, ex officio, în dezbaterea contradictorie a părţilor, Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ., aplicarea sancţiunii nulităţii recursului declarat de pârâtul-reclamant T.G. împotriva deciziei nr. 444/ A din 28 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul-reclamant T.G. împotriva deciziei nr. 444/ A din 28 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2466/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2484/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
