ICCJ. Decizia nr. 2494/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2494/2012
Dosar nr. 6659/111/2009
Şedinţa publică din 4 aprilie 2012
Asupra recursului civil de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 345/ C din 25 octombrie 2010, Tribunalul Bihor, secţia civilă, a respins acţiunea formulată de reclamanta L.C. în contradictoriu cu pârâţii Primarul oraşului Valea lui Mihai şi Oraşul Valea lui Mihai.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin dispoziţia nr. 595 din 7 septembrie 2009, Primarul oraşului Valea lui Mihai a respins notificarea formulată de H.S., prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului teren şi clădiri, situat în oraşul Valea lui Mihai, cu motivarea că notificarea nu a cuprins elemente suficiente pentru identificarea imobilului şi nu a fost dovedit dreptul de proprietate asupra acestuia.
Tribunalul a mai reţinut că a pus în vedere reclamantei la mai multe termene de judecată să depună extrase de CF şi să identifice terenul solicitat, să facă dovada calităţii de moştenitoare a proprietarului tabular şi a notificatoarei, dar aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, motiv pentru care a constatat că reclamanta nu a făcut dovada îndreptăţirii sale la beneficiile acordate de Legea nr. 10/2001.
Prin decizia nr. 125 din 28 aprilie 2011, Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.
Instanţa de apel a reţinut că, prin notificarea nr. 946/2001, comunicată Primarului oraşului Valea lui Mihai, H.S. a solicitat restituirea în natură a imobilului casă şi teren - fermă mare, ce a aparţinut tatălui său, dr. M.N.B.
Notificatoarea a decedat, iar la dosar a fost depus ordinul de moştenire eliberat de autorităţile israeliene, din care rezultă că aceasta a decedat la 28 noiembrie 2004 şi L.C. este fiica acesteia.
Cu ocazia soluţionării cauzei în fond, reclamanta a depus copiile colilor de carte funciară, din care rezultă că imobilele au fost proprietatea dr. B.N., iar după deces, au fost transmise moştenitorilor acestuia. Ulterior, în baza sentinţei civile nr. 616/1958 a Tribunalului Popular Săcueni, imobilul a fost transmis Statului Român, în baza Decretului nr. 111/1951.
Din actele depuse la dosar nu rezultă legătura de rudenie dintre reclamantă şi fostul proprietar tabular, iar declaraţia autentificată dată de defuncta S.H., născută B. că prenumele mamei a fost scris diferit, nu schimbă situaţia expusă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că a dovedit faptul că notificatoarea este fiica lui B.N., potrivit copiei actului de identitate al numitei H.S. şi extrasului de naştere din registrul stării civile emis pe numele notificatoarei S.N.E., căsătorită L.C., unde în dreptul numelui şi prenumelui mamei, figurează B.H.
În plus, prin declaraţia autentificată la data de 17 februarie 2010, reclamanta a arătat că este fiica şi unica moştenitoare a defunctei S.H., născută B. şi că numele mamei sale a fost scris diferit în diverse acte.
Recurenta a mai arătat că instanţa de apel şi prima instanţă, dacă au apreciat că probatoriul este insuficient, aveau îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală în aflarea adevărului.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin notificarea transmisă Primarului oraşului Valea lui Mihai, H.S. a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu, arătând că acesta a aparţinut dr. M.N.B., tatăl său.
Şi din extrasele de carte funciară, aflate în copie la dosar rezultă faptul că imobilul a constituit proprietatea numitului B.N., iar după decesul acestuia a fost transmis cu titlu de moştenire copiilor săi minori B. indescifrabil şi B.D., intabularea având loc la 6 mai 1938.
Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că reclamanta L.C., care poartă acest nume în urma aplicării Legii nr. 5716/1957 (înainte numindu-se S., G. după căsătorie, N.E.), este fiica lui S.S. şi B.H. şi unica moştenitoare, în calitate de fiică a notificatoarei H.S.
Dacă nu există nici un dubiu cu privire la legătura de rudenie dintre reclamantă şi notificatoarea S.H., în cauză nu a fost dovedită legătura de rudenie dintre notificatoare şi fostul proprietar tabular al imobilului, B.N.
La dosar există doar o traducere din limba ebraică a buletinului de identitate al numitei S.H., din care rezultă că aceasta este fiica lui M. şi G., dar nici un înscris din care să rezulte, aşa cum susţine reclamanta, că este fiica lui B.N.
De aceea, atât timp cât declaraţia dată pe propria răspundere nu se coroborează cu înscrisuri care să dovedească indubitabil filiaţia mamei sale faţă de B.N., aceasta este irelevantă, cu atât mai mult cu cât se referă, mai ales, la numele diferit cu care părinţii reclamantei au figurat în actele emise de autorităţile vremii.
Nefondate sunt şi criticile reclamantei referitoare la lipsa rolului activ al instanţelor de judecată, deoarece, acestea au dat posibilitatea părţii să depună în dovedirea pretenţiilor sale toate înscrisurile de care a înţeles să se folosească şi să administreze probele necesare, acordând termene în acest scop.
Rolul activ al judecătorului nu poate suplini obligaţia părţii de a face dovada susţinerilor sale şi nu se poate manifesta în condiţiile în care partea interesată a susţinut că a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită prin înscrisurile aflate la dosar, fără a face nici o menţiune despre existenţa unor alte înscrisuri, pe care nu le-a putut obţine.
Faţă de cele expuse, recursul declarat de reclamantă se va privi ca nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta L.C. împotriva deciziei nr. 125/ A din 28 aprilie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2492/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2501/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
