ICCJ. Decizia nr. 2486/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2486/2012
Dosar nr. 1084/62/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 03 aprilie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, Sindicatul Naţional Profesional al Drumarilor din România (S.N.P.D.R.) a solicitat instanţei - în contradictoriu cu Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - să oblige pârâta de a plăti fiecăruia din salariaţii reprezentanţi de reclamant (nominalizaţi în tabelul anexat cererii introductive) drepturile salariale neacordate aferente lunii mai 2011, urmare indexării - majorării salariului de încadrare/ bază a fiecărui salariat, stabilită prin Hotărârea nr. 1 din 28 aprilie 2011, cu aplicare de la data intrării în vigoare a Contractului Colectiv de Muncă nr. 78 din 28 aprilie 2011, determinate pentru fiecare salariat ca fiind suma ce reprezintă diferenţa dintre salariul brut, calculat pentru luna mai 2011 conform indexării/ majorării salariului de încadrare (de bază), prin indexare cu 12,5% la care se adaugă o majorare în cuantum fix de 105 lei şi salariul brut calculat, acordat şi plătit efectiv pentru luna mai 2011.
Investit în primă instanţă, Tribunalul Alba, secţia civilă, prin sentinţa nr. 65 din 18 ianuarie 2012, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi în baza art. 158 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Braşov.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă sesizată a reţinut în esenţă că cererea se încadrează în categoria acţiunilor privind conflictele de drepturi, iar potrivit art. 284 C. muncii competenţa teritorială exclusivă revine instanţelor de la domiciliul reclamantului.
Or, aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată reclamantul Sindicatul Naţional Profesional al Drumarilor din România, are sediul în Braşov, respectiv pe raza de competenţă a Tribunalului Braşov.
La rândul său, Tribunalul Braşov, secţia civilă, s-a declarat necompetent teritorial să soluţioneze cauza de faţă, prin sentinţa civilă nr. 270/ M din 21 februarie 2012, declinându-şi competenţa în favoarea Tribunalului Alba astfel că, ivindu-se conflictul negativ de competenţă între două instanţe care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, cauza a fost înaintată, conform dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a stabili instanţa competentă.
Se constată că cea de-a doua instanţă sesizată, respectiv Tribunalul Braşov este competent să soluţioneze cauza de faţă, în considerarea argumentelor ce succed.
Declinarea reciprocă de competenţă, a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă această legitimare trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca raportat la sediul/ domiciliul acestora să se stabilească şi competenţa teritorială, conform cu art. 284 alin. (2) C. muncii.
Această dispută jurisdicţională a fost generată de modalitatea imprecisă în care, prin dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se recunoştea organizaţiilor sindicale posibilitatea de a formula acţiuni în justiţie în numele şi interesul membrilor lor (în valorificarea aşadar, a drepturilor acestora) dar fără a avea nevoie de mandat expres din partea lor.
Norma legală conducea la o confuzie între calitatea de reprezentant şi aceea de reclamant, care a fost tranşată însă, prin noua Lege a dialogului social nr. 62/2011 (care a abrogat printre altele, şi Legea nr. 54/2003).
Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, atribuţii în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acţiune în justiţie în numele membrilor lor.
De asemenea, se statuează expres (alin. (3) al art. 28) că în exercitarea acestor atribuţii, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.
Ca atare, în determinarea competenţei teritoriale în asemenea cauze în care sindicatului i se recunoaşte calitatea nu doar de a acţiona (de reprezentant), ci legitimare procesuală activă, care se verifică în persoana reclamantului, se va ţine seama, în sensul art. 284 alin. (2) C. muncii, de sediul sindicatului-reclamant.
Cum în speţă, sediul sindicatului se află în circumscripţia Tribunalului Braşov, în favoarea acestei instanţe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competenţa de soluţionare a cauzei de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2484/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2490/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
