ICCJ. Decizia nr. 2484/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2484/2012
Dosar nr. 745/300/2012
Şedinţa din 03 aprilie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, la data de 06 decembrie 2011, sub nr. 31875/212/2011, petentul B.E.J. - C.N. a înaintat cererea creditoarei SC G.A. SA de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu, reprezentat de sentinţa civilă nr. 15934 din 15 septembrie 2011 a Judecătoriei Constanţa, în contradictoriu cu debitoarea SC E. SA, prin toate formele de executare.
Prin sentinţa civilă nr. 22067 din 08 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 31875/212/2011 al Judecătoriei Constanţa, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2, reţinându-se că sediul debitoarei se află în sectorul 2.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, cauza a fost înregistrată la data de 10 ianuarie 2012, sub nr. 745/300/2012.
Prin sentinţa civilă nr. 531 din 17 ianuarie 2012, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect încuviinţare executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 15934 din 15 septembrie 2011 a Judecătoriei Constanţa, privind pe creditoarea SC G.A. SA, în favoarea Judecătoriei Constanţa; a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, s-a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu, reprezentat de contractul de credit, prin toate formele de executare.
S-a apreciat că instanţa nu poate trece peste voinţa creditorului şi să încuviinţeze executarea silită pe raza sectorului 2, atâta vreme cât cererea adresată Judecătoriei Constanţa nu are un asemenea obiect.
S-a mai arătat că, în speţă, nu sunt incidente nici disp. art. 7 C. proc. civ., instanţa de executare fiind cea în circumscripţia căreia se va face executarea, şi anume Judecătoria Constanţa .
În acest sens, au fost menţionate disp. art. 3731 alin. (4) C. proc. civ., care prevăd, în mod limitativ, cazurile în care se poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite, nefiind impusă de către legiuitor obligaţia de a se face dovada, în momentul depunerii cererii de încuviinţare a executării silite, că debitorul deţine bunuri sau are conturi deschise pe raza de competenţă a instanţei învestite.
Prin urmare, chiar dacă, prin cererea de încuviinţare a executării silite, nu s-au indicat în mod concret bunurile ori terţii popriţi din raza teritorială a Judecătoriei Constanţa şi dovezile aferente, nu se justifică aplicarea disp. art. 5 C. proc. civ., având în vedere şi faptul că partea creditoare se află de cele mai multe ori în imposibilitatea de a deţine informaţiile necesare referitoare la averea debitorului, pentru a fi în măsură să le ofere instanţei.
Tocmai de aceea legiuitorul a impus doar obligaţia depunerii cererii de executare silită, însoţită de titlul executoriu, urmând ca, după încuviinţarea executării silite, executorul să procedeze la identificarea averii debitorului, având la îndemână pârghiile prev. de disp. art. 3732 C. proc. civ.
Mai mult, potrivit disp. art. 3731 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., instanţa de executare încuviinţează executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu printr-o singură încheiere, în temeiul căreia executorul poate proceda la executarea silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege, situaţie în care nu se poate considera că, în speţă, debitorul are bunuri situate şi conturi deschise doar pe raza sectorului 2, executarea silită în afara circumscripţiei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2, fiind, în acest fel, blocată.
Astfel, executarea silită, în raza de competenţă a Judecătoriei Constanţa, ar urma să se facă doar dacă ar fi indicate în mod concret bunurile supuse urmăririi şi terţii popriţi din raza sa de competenţă.
Or, nu acesta este scopul legii, Judecătoria Constanţa fiind instanţă de executare, prin raportare la faptul că executarea silită urmează să se facă în raza sa teritorială, conform voinţei creditoarei şi prin raportare la disp. art. 454 C. proc. civ.
Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosarul a fost înregistrat la data de 07 martie 2012, sub nr. 745/300/2012.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 22 alin. (3), raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Competenţa soluţionării cauzei revine Judecătoriei sector 2, pentru cele ce urmează:
Astfel cum dispun prevederile art. 3731 C. proc. civ., competenţa de încuviinţare a executării silite revine instanţei de executare, iar instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Prin cererea cu care executorul judecătoresc a solicitat Judecătoriei Constanţa autorizarea executării silite, s-a indicat titlul executoriu a cărei executare silită se urmăreşte, precum şi debitorul supus urmăririi silite - SC E. SA, cu sediul în Bucureşti, sector 2.
În condiţiile în care, creditorul, prin intermediul executorului judecătoresc, nu a indicat o anume formă de executare, la care se va recurge pentru executarea silită a titlului executoriu, ci, dimpotrivă, a precizat, în mod expres, că executarea silită se va efectua prin toate formele de executare, reiese că instanţa de executare nu poate fi decât judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau sediul debitorul principal.
Regula de mai sus are ca temei o prezumţie simplă, în sensul că, la sediul sau domiciliul debitorului, se află bunurile acestuia, care vor fi sau sunt susceptibile de a fi supuse executării silite. Această prezumţie, fiind una juris tantum (relativă), putea fi răsturnată prin dovedirea împrejurării că debitorul deţine bunuri ce pot fi supuse executării silite, în circumscripţia altei judecătorii decât cea de la sediul său, ceea ce, în cauză, nu s-a invocat sau probat.
Dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instituie o normă de competenţă teritorială exclusivă, absolută, iar dispoziţiile art. 12 C. proc. civ. erau aplicabile (alegerea de către reclamant dintre mai multe instanţe deopotrivă competente), dacă, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., puteau fi identificate mai multe judecătorii în circumscripţia cărora se aflau bunuri ale debitorului, ce pot face obiectul executării silite.
Or, din cuprinsul cererii de încuviinţare a executării silite, adresate Judecătoriei Constanţa, de executorul judecătoresc, nu rezultă niciun element de natură a atrage competenţa acestei instanţe, în raport de obiectul său.
În consecinţă, în considerarea prevederilor art. 3731 alin. (1) raportate la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., cum sediul debitoarei este pe raza sectorului 2, Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite, în favoarea Judecătoriei sector 2 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2468/2012. Civil. Constatare nulitate act... | ICCJ. Decizia nr. 2486/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
