ICCJ. Decizia nr. 2501/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2501/2012
Dosar nr. 7373/62/2010
Şedinţa publică din 4 aprilie 2012
Asupra recursului civil de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 314/ S din 23 noiembrie 2010, Tribunalul Braşov, sesizat prin declinare de competenţă (sentinţa civilă nr. 7945 din 16 iunie 2010 a Judecătoriei Braşov) a admis în parte acţiunea promovată de reclamanta G.A.B. în contradictoriu cu pârâtul S.R., prin M.F.P.
A constatat că imobilul înscris iniţial în C.F. 101455 Braşov, dezmembrat şi ulterior trecut în C.F. 105686, C.F. 105687, C.F.105011, C.F. 105012 şi C.F. 105013 a fost trecut în proprietatea S.R. fără titlu valabil.
A respins celelalte pretenţii ale reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că imobilul înscris în C.F. 20907 Braşov, nr. top. 2192/2 a fost proprietatea lui R.J. şi R.B., cu titlu de cumpărare, în anul 1935, reclamanta fiind unica moştenitoare a proprietarilor tabulari.
S.R. şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului în baza Decretului nr. 218/1960 şi nr. 712/1966, la 9 octombrie 1968.
Titlul S.R. asupra imobilului nu este valabil, deoarece deposedarea nu s-a făcut prin neglijenţa sau voinţa foştilor proprietari, ci prin constrângere.
Cererile de radiere din cartea funciară a dreptului S.R. şi de reînscriere a dreptului antecesorilor reclamantei nu sunt întemeiate, deoarece după preluarea imobilului, acesta a fost dezmembrat, loturile fiind trecute în cărţi funciare diferite, iar revenirea la situaţia anterioară de carte funciară este posibilă numai în condiţiile în care toate operaţiunile de carte funciară efectuate după preluare sunt radiate.
Pentru că reclamanta nu a revendicat imobilul, ci a încercat să-şi înscrie dreptul de proprietate pe calea rectificării cărţii funciare, nu se poate dispune înscrierea imobilului pe numele antecesorilor reclamantei.
Tribunalul a mai reţinut că nu este întemeiată nici cererea de acordare de despăgubiri, pentru că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi parcurs procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Prin decizia nr. 527/ Ap din 23 martie 2011, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă şi de pârâtul S.R., prin M.F.P.
Instanţa de apel a reţinut că, din moment ce în dispozitivul hotărârii sunt menţionate cărţile funciare, nu erau necesare alte date de identificare a imobilului.
A mai reţinut instanţa de apel, că dezmembrările operate asupra imobilului înscris iniţial sub nr. top. 2192/2/2 din C.F. 101455, provenită din conversia C.F. 20967, nu pot fi menţinute ca valabile în contextul pretenţiilor formulate de reclamantă.
Operaţiunile de dezmembrare au avut la bază o documentaţie cadastrală, imobilele figurează în evidenţele oficiului de cadastru teritorial sub această configurare, astfel încât nu se poate proceda la simpla transferare a dreptului de proprietate de la stat către reclamantă prin radiere şi rectificare de C.F., ignorând menţiunile privind datele tehnice ale imobilului.
În plus, în sistemul de carte funciară funcţionează regula înscrierii imobilului aparţinând unui singur proprietar într-o singură evidenţă, într-o carte funciară unică.
Or, din moment ce loturile rezultate din dezmembrările efectuate au fost transcrise în cărţi funciare distincte, această regulă ar rămâne tară obiect.
În ceea ce priveşte apelul declarat de pârât, instanţa de apel a reţinut că, din moment ce statul a fost înscris în cartea funciară, acţiunea trebuie soluţionată în contradictoriu cu acesta, potrivit principiului relativităţii înscrierilor.
A mai constatat că sunt nefondate şi celelalte critici formulate de apelantul pârât, care privesc fondul litigiului dedus judecăţii, pentru că prima instanţă a respins cererea de rectificare de carte funciară.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanta G.A.B. şi S.R., prin M.F.P.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta - reclamantă a arătat că, la data de 22 mai 2009, înaintea primului termen de judecată, a precizat cererea de chemare în judecată în ceea ce priveşte identificarea din punct de vedere al evidenţei topografice şi de carte funciară, iar instanţa nu a tăcut identificarea totală a imobilului, rezumându-se la menţionarea cărţii funciare.
Recurenta a mai arătat că instanţele au respins greşit cererile care vizau radierea din cartea funciară a titlului statului şi reînscrierea foştilor proprietari, motivat de dezmembrarea imobilelor.
Dezmembrarea nu afectează dreptul înscris asupra acelui imobil, ci reprezintă aspecte tehnice ale imobilului, iar raţionamentul care a fost avut în vedere pentru respingerea acestor cereri nu a mai fost urmat atunci când a fost analizată valabilitatea titlului statului.
A mai arătat recurenta - reclamantă, că acţiunea promovată este o acţiune în revendicare, o acţiune în realizare care vizează reaproprierea bunului abuziv preluat de stat, iar acţiunea în rectificare carte funciară este una accesorie, grefată pe acţiunea principală.
Pârâtul S.R., prin M.F.P., a invocat, la rândul său, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a arătat că nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere obiectul cauzei dedusă judecăţii.
A mai arătat că acţiunea promovată de reclamantă este inadmisibilă, deoarece imobilul face obiectul Legii nr. 10/2001, lege specială, care se aplică cu prioritate.
Reclamanta nu a dovedit calitatea sa procesuală activă, deoarece nu a depus înscrisuri din care să rezulte că este singura moştenitoare a autorului său şi modalitatea în care a avut loc deposedarea.
Recursurile declarate sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, introdusă la data de 21 mai 2009, reclamanta a chemat în judecată S.R., prin M.F.P., solicitând să se constate că imobilul în litigiu a fost trecut în proprietatea S.R. fără titlu valabil şi,în consecinţă, să se dispună radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului reînscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al foştilor proprietari şi al reclamantei, cu titlu de moştenire.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la C.A.D.O.L.F., art. 6 din Legea nr. 213/1998 şi art. 1846, 1847, 1851 C. civ.
La data de 18 noiembrie 2009, reclamanta a depus la dosar o cerere prin care a precizat şi completat acţiunea iniţială arătând că, în măsura în care dreptul său este imposibil de realizat, solicită obligarea pârâtului la plata unei sume reprezentând contravaloarea la zi a bunului.
De asemenea, în cererea de declarare a apelului, reclamanta a arătat în termeni lipsiţi de echivoc că a sesizat instanţele de judecată cu o acţiune în revendicare, acţiunea în rectificarea cărţii funciare având caracter accesoriu.
Se constată, prin urmare, că reclamanta a stabilit cadrul procesual, în funcţie de care instanţele sunt chemate să stabilească situaţia de fapt şi să aplice regulile de drept, iar instanţele astfel investite au schimbat obiectul şi cauza acţiunii civile, încălcând principiul disponibilităţii.
În cauză, aşa cum s-a arătat, instanţele nu au fost sesizate cu o simplă acţiune în rectificare funciară, ci cu o acţiune complexă, prin care reclamanta a tins spre redobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului, în calitate de moştenitoare a foştilor proprietari tabulari, acţiune în cadrul căreia cererea privind nelegalitatea titlului statului este componentă a acţiunii în revendicare. Aceste cereri au caracter principal, pentru că reprezintă suportul în baza cărora urmează a se efectua apoi rectificarea tabulară.
Stabilind că în cauză sunt aplicabile doar regulile privind radierea şi rectificarea de carte funciară, împotriva susţinerilor reclamantei care a arătat că a sesizat instanţa în primul rând cu o acţiune în revendicare, instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii în procesul civil, pronunţând astfel o hotărâre nelegală.
Prin urmare, ambele recursuri vor fi admise, decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, fără a mai fi necesară analiza celorlalte critici formulate de recurenţi.
La rejudecare, respectând cadrul procesual în limitele cărora au fost investite instanţele de judecată, vor fi analizate toate apărările, susţinerile şi excepţiile formulate de părţi, inclusiv prin cererile de declarare a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta G.A.B., şi de pârâtul S.R., prin M.F.P., împotriva deciziei nr. 52/ Ap din 23 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2494/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2529/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
