ICCJ. Decizia nr. 2528/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2528/2012
Dosar nr.49879/3/2011
Şedinţa din cameră de consiliu de la 4 aprilie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 145 din 26 mai 2011 pronunţată în dosarul nr. 1773/101/2011, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând că, faţa de dispoziţiile art. 156 teza II din Legea nr. 19/2000, text legal în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, care prevăd că cererile îndreptate împotriva caselor de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul pârâtul, instanţa competentă teritorial este Tribunalul Bucureşti, ca instanţă de la sediul pârâtei. A mai reţinut că, faptul că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată prin Legea nr. 263/2010 nu are nicio relevanţă, întrucât la data emiterii deciziilor de recalculare a pensiilor atât actul normativ în baza căruia s-a dispus recalcularea (HG nr. 735/2010), cât şi Legea nr. 19/2000, erau în vigoare.
Prin sentinţa civilă nr. 11495 din 20 decembrie 2011 pronunţată în dosar nr. 49879/3/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat competenţa privind soluţionarea litigiilor având ca obiect deciziile emise de casele teritoriale de pensii, în sensul că, în această materie este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului. Cum cererea în anulare a fost formulată la data de 25 februarie 2011 (după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000), rezultă că legea aplicabilă este legea nouă, respectiv, Legea nr. 263/2010, potrivit căreia instanţa competentă este cea de la domiciliul/sediul reclamantului, în speţă, Tribunalul Mehedinţi.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, pentru argumentele ce succed:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 25 februarie 2011, reclamanţii au solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii din cadrul M.A.N., anularea deciziilor de recalculare a pensiei emise de pârâtă.
Dispoziţiile legale aplicabile în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare sunt cele de la data sesizării instanţei, iar nu cele de la data emiterii deciziei contestate.
Chiar dacă art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei atacate, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul pârâtul, prin noile reglementări cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispoziţiile Legii nr. 19/2000 au fost expres abrogate.
Referitor la incidenţa Legii nr. 263/2010 într-o acţiune formulată după intrarea în vigoare a acestui act normativ, dar prin care se contestă o decizie emisă în baza legii vechi, Legea nr. 19/2000, se reţine că, potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispoziţiile noi ale legii de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, respectiv, 25 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
Comparativ cu dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. şi S.R.I., structuri ce au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de guvern.
Raportat la această modificare legislativă, pârâta constituie o casă de pensii sectorială, astfel că cererea de faţă determină stabilirea competenţei în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, conform tezei I a art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Faţă de considerentele expuse, cum reclamanţii au domiciliile în Drobeta Turnu Severin, localitate aflată în raza teritorială a Tribunalului Mehedinţi, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2569/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 2553/2012. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
