ICCJ. Decizia nr. 253/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 253/2012
Dosar nr. 5094/2/2011
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC C.P.R. SRL a solicitat restituirea cauţiunii în cuantum de 255.947,90 Ron achitată cu recipisa de consemnare nr. 2864254/1 din 1 iunie 2011 întrucât cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei arbitrale nr. 55/2011 ce a format obiectul dosarului nr. 5094/2/2011, a fost respinsă la 15 iunie 2011.
Reţinând că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 7231 C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea reclamantei ca prematur formulată, prin încheierea de la 29 iunie 2011.
S-a reţinut că, în speţă, titlul executoriu priveşte pretenţii, litigiul dintre părţi fiind susceptibil de executare silită în natură.
Probele nu relevă că în speţă, sentinţa arbitrală nr. 55 din 8 martie 2011 a rămas irevocabilă, pârâta aflându-se în termen să formuleze o eventuală cerere de despăgubiri, după caz, cât timp nu a declarat expres că renunţă la formularea unei astfel de cereri.
Împotriva acestei încheieri, a formulat recurs SC C.P.R. SRL, criticând-o sub următoarele aspecte:
Hotărârea recurată a fost dată cu greşita aplicare a legii.
Instanţa de apel a omis una din condiţiile de aplicare a prevederilor art. 7231 C. proc. civ.: că partea interesată să aibă aptitudinea de a i se cuveni o despăgubire, în alte cuvinte să fie îndreptăţit la despăgubiri. Această condiţie trebuie analizată înaintea celorlalte două condiţii alternative reţinute de instanţa de apel, hotărârea să fie irevocabilă şi partea interesată să nu fi formulat cerere pentru plata de despăgubiri.
Existenţa unui prejudiciu faţă de care s-ar impune despăgubirea ar rezulta doar dacă se admite cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale şi ulterior, se respinge acţiunea în anularea hotărârii arbitrale.
Art. 7231 C. proc. civ. nu se referă la toate soluţiile ce pot fi date prin încheiere asupra cererii de suspendare, în legătură cu acţiunea în anulare.
Faţă de natura despăgubirilor ce ar putea fi pretinse, este evident că acestea trebuie să aibă o legătură directă cu cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale.
Plata cauţiunii este una dintre condiţiile obligatorii pentru admiterea cererii de suspendare a hotărârii, nu însă şi pentru formularea acţiunii în anulare. De aceea, cauza eventualului prejudiciu suferit de partea adversă urmează a fi analizată diferit, în funcţie de cauza producerii sale: introducerea acţiunii în anulare, respectiv, introducerea cererii de suspendare a hotărârii arbitrale.
În speţă se impune doar analiza prejudiciului eventual determinat de suspendarea executării hotărârii arbitrale, întrucât suspendarea s-ar fi dispus dacă şi numai dacă s-ar fi depus şi cauţiunea.
Fiind o condiţie esenţială pentru admiterea cererii de suspendare provizorie a executării cauţiunea capătă caracter accesoriu faţă de cererea de suspendare.
Potrivit principiului accesorium sequitur principalum, cauţiunea va avea soarta cererii de suspendare.
În situaţia respingerii cererii de suspendare a executării, cauţiunea urmează a fi restituită, scopul acesteia de garanţie nefiind atins.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, se constată că acesta este nefondat.
Cauţiunea se eliberează la cererea celui care a depus-o, în condiţiile stabilite de art. 7231 C. proc. civ.
Acest articol de lege nu distinge cu privire la situaţia în care cererea de suspendare s-a respins.
Sunt reţinute doar două condiţii pentru restituirea cauţiunii, respectiv hotărârea de fond să fie irevocabilă şi partea interesată să nu fi formulat cerere pentru plata de despăgubiri din suma achitată cu titlu de cauţiune.
Este adevărat că pentru admiterea cererii de suspendare este obligatoriu a se achita cauţiunea, însă dispoziţiile art. 7231 C. proc. civ. nu disting în sensul că dacă este respinsă cererea de suspendare, cauţiunea se restituie automat.
Curtea de apel a respins cererea ca prematur formulată, reţinând că în cauză nu sunt întrunite cerinţele legale, în speţă, sentinţa arbitrală nr. 55 din 8 martie 2011 nefiind irevocabilă.
Aşa fiind, hotărârea recurată nu a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că în cauză nu există niciun motiv de nelegalitate a încheierii atacate, având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.P.R. SRL Bucureşti împotriva încheierii din 29 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 283/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 250/2012. Civil. Suspendare provizorie a... → |
|---|
