ICCJ. Decizia nr. 326/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 326/2012
Dosar nr. 2090/175/2009
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 32/COM din 11 martie 2011 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. 2090/175/2009 al Tribunalului Alba s-a respins acţiunea comercială formulată de reclamanţii M.G., M.A.C. şi M.V. în contradictoriu cu pârâta SC R.C.S. & R.D.S. SA Bucureşti, prin care au solicitat: să se constate că, în mod abuziv pârâta SC R.C.S. & R.D.S. SA Bucureşti a amplasat pe pereţii imobilului aparţinând reclamanţilor mai multe cabluri şi aparate pentru furnizarea internetului; să fie obligată pârâta să ridice toate aceste cabluri şi aparate fixate pe pereţii exteriori ai imobilului sau să procedeze la încheierea actelor necesare privind folosinţa spaţiului; să fie obligată pârâta la plata de 1.000 lei reprezentând prejudiciul cauzat prin fisurarea pereţilor ca urmare a procedeului de montare a cablurilor şi a aparatelor necesare emiterii internetului, precum şi prin radiaţiile emise de aceste aparaturi cu efect direct asupra stării de sănătate a membrilor locatori, sub rezerva majorării în funcţie de concluziile expertizelor ce se vor efectua în cauză.
Apelul declarat de reclamanţii M.G., M.A.C. şi M.V. împotriva evocatei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 56 din 17 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia comercială, instanţa de control judiciar reţinând, în esenţă, legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate din perspectiva criticilor formulate.
Împotriva acestei din urmă decizii au formulat recurs reclamanţii M.A.C., M.G. şi M.V., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, excepţia timbrajului, reţine că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanţă.
Potrivit prevederilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 şi normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.
În speţă, recurenţii au fost citaţi cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei (filele 8-10 din dosar).
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat şi nici până la termenul stabilit de Curte, 31 ianuarie 2012, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, Curtea urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din OG nr. 32/1995 modificată şi să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de recurenţii-reclamanţi M.A.C., M.G. şi M.V.
În considerarea celor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi M.A.C., M.G. şi M.V. împotriva deciziei nr. 56 din 17 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 31 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 330/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 283/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
