ICCJ. Decizia nr. 2544/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2544/2012
Dosar nr. 2883/115/2010
Şedinţa publică de la 5 aprilie 2012
Deliberând conform art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de faţă, constată;
Prin sentinţa civilă nr. 1853 din 10 noiembrie 2010, Tribunalul Caraş-Severin a admis în parte acţiune formulată de reclamanta S.V.D. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin.
A dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 3.000 euro, sau echivalentul în lei, la data efectuării plăţii, cu titlul de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta este fiica lui C.A. (decedat la 20 iulie 1998), acesta fiind arestat şi condamnat conform sentinţei penale nr. 354 din 08 iulie 1982 a Judecătoriei Reşiţa, executând o pedeapsă privativă de libertate de 6 luni şi jumătate, iar după ieşirea din penitenciar, autorul reclamantei, urmare suferinţelor provocate, fiindu-i afectată starea de sănătate, s-a îmbolnăvit grav şi ulterior, a decedat.
Tribunalul a reţinut că autorului reclamantei i-au fost lezate valori nepatrimoniale, ca demnitatea şi onoarea, fiind expus dispreţului public şi că este îndreptăţit la daune morale, care au fost cuantificate pentru a oferi o satisfacţie care să aibă o reală corespondenţă cu prejudiciul moral suferit de autorul reclamantei, pe plan fizic şi psihic, acţiunea fiind admisă în parte, în raport de dispoziţiile art. 2 lit. b), art. 4 alin. (4) şi art. 5 din Legea nr. 221/2009.
Împotriva sentinţei tribunalului a declarat apel, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caras - Severin solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei Tribunalului Caraş-Severin şi, pe fond respingerea acţiunii, având în vedere că tatăl reclamantei a beneficiat deja de măsurile reparatorii prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
S-a susţinut de către apelant că suma de 3.000 euro, reprezentând daune morale este nejustificat de mare, în raport de întinderea prejudiciului real suferit, având în vedere că dezdăunarea nu trebuie să se transforme într-un izvor de îmbogăţire fără justă cauză.
Prin decizia nr. 572 din 15 martie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a admis apelului pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin. A schimbat în tot sentinţa şi a respins acţiunea reclamantei. Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că, prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, si, în consecinţă, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulteriore, sunt neconstituţionale.
Instanţa de apel a constatat că, prin decizia sus menţionată a Curţii Constituţionale nu mai există temei pentru acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnările cu caracter politic.
S-a considerat că, în lipsa intervenţiei Parlamentului în termenul de 45 de zile de la publicarea deciziei în M. Of. conform art. 147 din Constituţie, în vederea adoptării unor dispoziţii legale compatibile cu Constituţia, potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, acţiunile întemeiate pe art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009 sunt lipsite de fundament juridic.
Împotriva deciziei nr. 572 din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă a declarat recurs, reclamanta S.V.D., criticând-o şi susţinând că „hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală”, fără însă a arăta în ce constă nelegalitatea şi a indica în drept, motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Ca atare, simpla afirmaţie că decizia este nelegală nu poate constitui o motivare, în sensul dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit textului procedural mai sus evocat, a motiva recursul presupune nu numai indicarea expresă a motivelor expuse, prin raportare la criticile de nelegalitate cuprinse în cele 9 pct. ale art. 304 C. proc. civ., ci şi dezvoltarea acestora, printr-un conţinut care să poată determina instanţa la o încadrarea corectă a acestora, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Or, în ipoteza în care recurenta-reclamantă s-a limitat doar la a aprecia ca nelegală decizia atacată şi a face o referire la analiza probelor - ceea ce excede nelegalităţii, fără a le dezvolta în mod concret, prin raportare la speţă, în sensul formulării unor critici pertinente privind modul de judecată al instanţei, nu se poate reţine în sarcina instanţei, obligaţia de a realiza o încadrare a criticilor.
De altfel, încadrarea criticilor este posibilă numai dacă acestea îmbracă, prin conţinutul expunerii, o formă care să permită instanţei a le califica din punct de vedere al temeiului de drept, ceea ce nu se regăseşte în speţă.
Aşa fiind, cum criticile reclamantei nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate expres reglementate de art. 304 din acelaşi cod, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantă, conform art. 306 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta S.V.D. împotriva deciziei nr. 572 din 15 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2538/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2545/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
