ICCJ. Decizia nr. 2559/2012. Civil. Suspendare provizorie a executării. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2559/2012
Dosar nr. 137/36/2012
Şedinţa publică din 16 mai 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin încheierea nr. 7 din 17 februarie 2012, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată cererea formulată de reclamantul F.C., domiciliat în Constanţa, în contradictoriu cu pârâta SC C.M.C. SA, Constanţa, având ca obiect suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 85 din 26 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. 16234/118/2011, pe calea ordonanţei preşedinţiale, în temeiul art. 300 alin. (2) şi alin. (3), coroborat cu art. 403 alin. (4) C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Constanţa a avut în vedere următoarele considerente:
În speţă, s-a reţinut că, SC C.M.C. SA a solicitat Oficiului Registrului Comerţului înregistrarea menţiunilor privind Hotărârea nr.15 din 13 decembrie 2011 a Adunării Generale a Acţionarilor, hotărâre prin care s-a aprobat revocarea membrilor Consiliului de Administraţie, cu cererea de înregistrare menţiuni nr. 67502 din 23 decembrie 2011.
Reclamantul F.C. invocând prevederile OUG nr. 116/2009 şi Legea nr. 84/2010, a înţeles a formula cerere de intervenţie în acea cauză, înregistrată sub nr. R 28922 din 23 decembrie 2011 la ORC Constanţa, fără a indica vreun motiv de nelegalitate ce l-ar fi determinat a solicita respingerea înregistrării menţiunilor, astfel că, soluţionarea sa a fost înaintată Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, constituindu-se dosarul nr. 16234/118 din 29 decembrie 2011, în care se pronunţă hotărârea a cărei suspendare provizorie se solicită în prezenta cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 85 din 26 ianuarie 2012 Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de intervenţie formulată de F.C.
A admis cererea principală formulată de SC C.M.C. SA şi a dispus înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor dispuse prin Hotărârea AGA a SC C.M.C. SA nr. 15 din 13 decembrie 2011 şi publicarea hotărârii în Monitorul Oficial al României - partea a IV-a după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri pe cheltuiala titularului cererii.
Curtea de Apel Constanţa în analiza cererii de suspendare provizorie a executării sentinţei civile nr. 85 din 26 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. 16234/118/2011, a reţinut că, în speţă, condiţia urgenţei nu este îndeplinită, cum de altfel nu este îndeplinită nici condiţia neprejudecării fondului cauzei, ce este o condiţie specifică de admisibilitate a cererii, în condiţiile în care, din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că reclamantul a atacat Hotărârea nr. 15 din 13 decembrie 2011 a SC C.M.C. SA sub aspectul nelegalităţii sale, şi mai mult, a susţinut că, un alt acţionar, respectiv F.M.A. a atacat hotărârile adoptate în şedinţele AGOA şi AGEA din 13 decembrie 2011, pentru verificarea legalităţii.
Instanţa a apreciat că, faţă de neîndeplinirea cumulativă a celor două condiţii de admisibilitate a cererii, respectiv urgenţa şi neprejudecarea fondului cauzei, este de prisos a se mai examina condiţia vizând vremelnicia măsurii, pentru că numai întrunirea cumulativă a celor trei condiţii determină admisibilitatea cererii.
Împotriva încheierii nr. 7 din 17 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs reclamantul F.C., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate solicitând admiterea recursului şi suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 85 din 26 ianuarie 2012 a Tribunalului Constanţa, secţia a II–a civilă, până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul cererii de recurs.
Intimata S.C. C.M.C. S.A. Constanţa prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 15 mai 2012 a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ.
Examinând cauza, conform art. 137 C. proc. civ., în raport cu excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimată se constată următoarele.
Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu recursul declarat împotriva unei sentinţe, în fapt a unei încheieri pronunţate de Secţia a II–a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Constanţa, ca instanţă de recurs.
În conformitate cu art. 300 alin. (2) C. proc. civ., la cerere, instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cauzei decât cele la care se referă alin. (1).
Suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauţiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul, iar dispoziţiile art. 403 alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 403 alin. (3) C. proc. civ., asupra cererii de suspendare formulate conform alin. (1) şi (2) din acelaşi articol, instanţa în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.
Ca atare, încheierea prin care a fost soluţionată cererea de suspendare a judecăţii cauzei urmează, sub aspectul căilor de atac, regimul stabilit de legea procesuală civilă pentru hotărârea finală ce se va pronunţa în cauză în acea etapă procesuală.
Aşadar, în cauză se constată neîndeplinirea uneia din cerinţele ce se cer întrunite cumulativ, cu referire la existenţa unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, aşa încât recursul declarat apare ca fiind inadmisibil.
Or, a recunoaşte unei căi de atac aptitudinea declanşării controlului judiciar, în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă, cu încălcarea principiului legalităţii acestora, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Prin urmare, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesual civilă şi a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
Relevanţa în prezenta cauză o reprezintă însă dispoziţiile legale imperative ale art. 403 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că, în cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă, în condiţiile în care încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.
Cum în speţă, suspendarea provizorie a executării unei hotărâri judecătoreşti s-a dat în faza recursului şi de către o instanţă de recurs, care urmează să se pronunţe asupra conflictului dintre părţi printr-o decizie irevocabilă şi, deci, nesusceptibilă de o altă cale de atac de reformare, tot astfel şi hotărârea aceleiaşi instanţe prin care a fost soluţionată o cerere de suspendare a executării silite, cerere accesorie recursului, este la rândul ei irevocabilă, calitate conferită de Decizia prin care se va soluţiona recursul.
Pentru aceste raţiuni, urmează a se respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul F.C. împotriva încheierii nr. 7 din 17 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.C. împotriva încheierii nr. 7 din 17 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II–a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2587/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2586/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
