ICCJ. Decizia nr. 2594/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2594/2012
Dosar nr. 5212/114/2007/a2
Şedinţa publică din 17 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 5212/114/2007 din data de 13 septembrie 2011, reclamanta SC C.C. SA Buzău a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în motivarea şi dispozitivul sentinţei nr. 374 din 20 martie 2008 pronunţată de Tribunalului Buzău în dosar nr. 5212/114/2007, în sensul că, în locul menţiunii greşite privind numele pârâţilor O.S., OG, O.V. şi O.N., să fie trecut numele corect al pârâţilor, respectiv O.S., OG, O.V. şi O.N.
Prin încheierea din data de 28 septembrie 2011, Tribunalul Buzău a admis cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanta SC C.C. SA Buzău, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul, respectiv în conţinutul sentinţei nr. 374 din 20 martie 2008 din dosarul nr. 5212/114/2007, în sensul că numele corect al pârâţilor este O.S., OG, O.V., O.N., şi nu O.S., OG, O.V., O.N., aşa cum greşit s-a reţinut în sentinţă, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit actelor dosarului şi susţinerilor pârâtului O.S. numele de familie, corect, al pârâţilor este O.E. şi nu O.I.
Împotriva încheierii de şedinţă precizată au declarat apel pârâţii O.S., OG, O.V. şi O.N., solicitând, în principal, casarea acesteia şi trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea rejudecării, iar în subsidiar modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii cererii de îndreptare a erorii materiale, ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, s-a arătat că în cauză nu au fost respectate dispoziţiile art. 281 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că prima instanţă nu s-a pronunţat în camera de consiliu, ci în şedinţă publică, astfel că hotărârea apelată este nulă, ca urmare a faptului că apelanţilor li s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea acesteia, precum şi că acţiunea a fost formulată în contradictoriu cu alte persoane, cu numele de „O.I.”, astfel că prin admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale s-a creat o contradicţie între motivare, dispozitiv şi practicaua hotărârii.
Prin Decizia nr. 130 din 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Referitor la împrejurarea pronunţării încheierii apelate în şedinţă publică, instanţa de apel a constatat că acest fapt nu afectează legalitatea încheierii, motivat de faptul că, de principiu, hotărârile judecătoreşti se pronunţă în şedinţă publică, potrivit dispoziţiilor art. 258 şi art. 261 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indiferent de faptul că cererile s-au judecat în şedinţă publică sau în camera de consiliu.
În ce priveşte locul judecării cererii de îndreptare materială, instanţa de apel a constat că încheierea apelată s-a judecat în şedinţă publică, deşi dispoziţiile art. 281 alin. (2) C. proc. civ., prevăd în mod expres că judecata se face în camera de consiliu, însă, apelanţii, nu au demonstrat, concret, în ce constă vătămarea şi nici nu au administrat vreo probă în dovedirea acesteia.
Instanţa de apel a mai constatat că în cererea introductivă numele pârâţilor a fost menţionat ca fiind „O.I.”, iar nu „O.E. ” – aşa cum este corect şi cum figurează în cărţile de identitate ale acestora, însă a apreciat că aceasta nu este decât o eroare materială, în sensul dispoziţiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., pârâţii fiind persoanele în contradictoriu cu care s-a judecat cererea şi s-a pronunţat sentinţa nr. 374/2008 a Tribunalului Buzău.
În acest sens, instanţa de apel a reţinut, pe de-o parte, faptul că adresele de domiciliu coincid, iar pe de altă parte, faptul că în hotărârile pronunţate în cadrul căilor de atac exercitate împotriva sentinţei nr. 374/2008 precizate, a fost consemnat numele corect al pârâţilor, ca fiind „O.E. ”.
S-a reţinut că prin Decizia nr. 57 din 12 mai 2010 s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelanţii „O.E. ”, iar prin Decizia irevocabilă a I.C.C.J. – S.C.A.F. nr. 6931/2010 s-a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de către recurenţii „O.E. ”.
Instanţa de apel a constatat că apelanţii pârâţi sunt de rea-credinţă prin invocarea faptului că nu sunt ei cei chemaţi în judecată de către reclamantă, mai ales că, anterior pronunţării acestor două decizii precizate, chiar ei au utilizat numele de „O.I.” formulând o serie de cereri şi căi de atac cu acest nume, deşi numele lor corect era „O.E. ”.
Împotriva acestei decizii şi împotriva încheierii din 28 septembrie 2011 a Tribunalului Buzău, au declarat recurs reclamanţii O.S., OG, O.V. şi O.N. aducându-i următoarele critici:
1. În ce priveşte încheierea din 28 septembrie 2011, aceasta a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 281 alin. (2) C. proc. civ., deoarece instanţa nu s-a pronunţat în cameră de consiliu, ci în şedinţă publică, deoarece, prin încălcarea acestor dispoziţii s-a produs reclamanţilor o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.
2. În acelaşi sens şi Decizia nr. 130 din 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti este pronunţată cu încălcarea aceloraşi dispoziţii legale, instanţa de apel reţinând, în mod greşit, faptul că reclamanţilor nu li s-a produs nicio vătămare prin judecarea cererii în şedinţă publică şi nu în camera de consiliu.
Recurenţii a mai arătat că acţiunea a fost formulată de intimată în contradictoriu cu alte persoane, astfel că în mod greşit s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. În ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii din 28 septembrie 2011 a Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 282 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., hotărârile date în primă instanţă de tribunal, sunt supuse apelului la curtea de apel, fapt ce s-a şi petrecut, Decizia recurată fiind pronunţată tocmai în soluţionarea apelului declarat împotriva acestei încheieri, astfel încât recursul declarat împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă este inadmisibil.
2. Referitor la recursul declarat împotriva deciziei nr. 130 din 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, acesta este nefondat, cele reţinute de instanţa de apel fiind legale.
Astfel, pe de o parte recurenţii nu au dovedit vătămarea produsă lor prin faptul că judecata cererii s-a făcut în şedinţă publică şi nu în camera de consiliu, iar pe de altă parte, chiar dispoziţiile legale nu puteau fi încălcate în ce priveşte vătămarea, deoarece desfăşurarea şedinţei în mod public prezintă mai multe garanţii procesuale pentru părţi decât desfăşurarea ei în camera de consiliu.
Critica cu privire la faptul că intimata ar fi vrut să se judece cu alte persoane şi nu cu recurenţii-reclamanţi, vizează temeinicia deciziei recurate, or, sub acest aspect, hotărârea instanţei de apel nu mai poate fi analizată în calea de atac a recursului, pct. 10 şi 11 ale art. 304 C. proc. civ., fiind abrogate prin OUG nr. 138/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii O.S., OG, O.V. şi O.N. împotriva deciziei nr. 130 din 5 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de aceiaşi reclamanţi împotriva încheierii din 28 septembrie 2011 dată de Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2941/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2602/2012. Civil. Acţiune în constatare.... → |
|---|
