ICCJ. Decizia nr. 2587/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2587/2012
Dosar nr.63573/3/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 16 mai 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia civilă, la data de 16 februarie 2011 sub nr. 735/112/2011 reclamantul V.G.N. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Apărării Naţionale Bucureşti şi Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale Bucureşti, solicitând anularea deciziei de pensie nr.57131 din 11 decembrie 2010, emisă de intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale Bucureşti, menţinerea drepturilor sale de pensie stabilite conform deciziei nr. 0102105 din 15 decembrie 2003, plata sumelor de bani reţinute urmare a recalculării, precum şi dobânda legală aferentă calculată de la data de 1 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a deciziei nr. 0102105 din 15 decembrie 2003.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că Decizia nr. 57131 din 11 decembrie 2010 emisă de intimată este nelegală şi netemeinică, că a fost pensionat prin Decizia nr. 0102105 din 15 decembrie 2003 fiind beneficiar al pensiei militare de stat în baza prevederilor Legii nr. 164/2001.
Reclamantul a precizat că diminuarea pensiei s-a făcut cu încălcarea dreptului de proprietate, aşa cum este reglementat în art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO, în art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 44 din Constituţia României, a principiului neretroactivităţii legii - art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi a principiului care statuează interzicerea discriminării – art. 14 din CEDO şi că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este constantă în sensul că dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
1. Prin sentinţa civilă nr. 1677/F/2011 din 19 septembrie 2011 Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de către contestatorul V.G.N., cu domiciliul procesual ales la mandatarul SPA D., M., M. şi asociaţii în Bistriţa, judeţul Bistriţa Năsăud în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Apărării Naţionale Bucureşti şi Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale Bucureşti în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, normă aplicabilă în acest litigiu, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
În prezenta speţă figurează ca intimat o altă entitate decât C.N.P.A.S. ori casa teritorială de pensii, motiv pentru care competentă este instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul intimatei care este în municipiul Bucureşti.
2. Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a pronunţat sentinţa civilă nr. 41 din 4 ianuarie 2012 prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
În considerentele hotărârii s-a arătat că Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii a intrat în vigoare în luna ianuarie 2011, iar prin art. 196 din această lege au fost abrogate atât Legea nr. 19/2000 cât şi Legea nr. 164/2001.
Potrivit art. 725 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare.
Prin art. 154 din Legea nr. 263/2010 s-a stabilit competenţa de a soluţiona cauzele ce au ca obiect contestaţii împotriva deciziilor emise de C.N.P.P., de casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale în favoarea instanţelor în a căror rază teritorială îşi au reclamanţii domiciliul sau sediul după caz.
Tribunalul Bistriţa Năsăud a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în raport de prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000, abrogate prin dispoziţiile Legii nr. 263/2010.
Normele de competenţă fiind de imediată aplicare şi având în vedere că reclamantul îşi are domiciliul procesual ales la mandatarul SPA D., M., M. şi asociaţii în Bistriţa, judeţul Bistriţa-Năsăud, că la data introducerii acţiunii erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia civilă.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi cauza a fost înaintată instanţei supreme spre competentă soluţionare.
3. Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluţiona pricina, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia civilă, pentru următoarele considerente:
În cauză, Curtea reţine că reclamantul V.G.N., cu domiciliul procesual ales la mandatarul SPA D., M., M. şi asociaţii în Bistriţa, judeţul Bistriţa Năsăud a investit instanţa cu o cerere prin care solicită anularea deciziei nr. 57131 din 11 decembrie 2010, emisă de intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale Bucureşti, privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Este de necontestat că Decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare se solicită a fost emisă la data de 11 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010 şi că cererea de anulare a fost formulată la data de 16 februarie 2011, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Apărării Naţionale Bucureşti şi Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale Bucureşti şi a fost depusă la instanţa de la domiciliul reclamantului pensionar, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.
Prin art. 196 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice a fost abrogată expres Legea nr. 19/2000 care făcea trimitere la prevederile Legii nr. 119/2010 în baza căreia a fost emisă Decizia de recalculare a pensiei a cărei anulare s-a solicitat.
Este de reţinut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000, în prezent devenit art. 154 din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cererilor formulate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, sunt de competenţa instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
Având în vedere că în speţa de faţă competenţa teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, care are domiciliul procesual ales la mandatarul SPA D., M., M. şi asociaţii în Bistriţa, judeţul Bistriţa Năsăud, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că Tribunalul Bistriţa-Năsăud este competent teritorial în soluţionarea cauzei.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cererii formulată de reclamantul V.G.N., în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului ivit între contestatorul V.G.N. şi intimaţii MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE BUCUREŞTI şi CASA DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE BUCUREŞTI în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2629/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2559/2012. Civil. Suspendare provizorie a... → |
|---|
