ICCJ. Decizia nr. 2570/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2570/2012
Dosar nr. 2955/301/2012
Şedinţa publică din 5 aprilie 2012
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 17 noiembrie 2012 la Judecătoria Arad, M.D.I. executor bancar în cadrul Corpului executorilor bancari din cadrul P.B.R. SA, a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 21 mai 2008 al debitoarei N.F., domiciliată în Bucureşti, str. Rasvani.
Prin sentinţa civilă nr. 116 din 17 ianuarie 2012 Judecătoria Arad a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că în cauză s-a făcut dovada că executarea ar urma să se facă în circumscripţia Judecătoriei Arad.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti prin sentinţa nr. 2768 din 13 februarie 2012 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.
În motivarea hotărârii s-a reţinut că existenţa sau inexistenţa bunurilor debitorului constituie o problemă ce ţine de executarea propriu - zisă şi că atâta timp cât creditorul a cerut încuviinţarea executării silite pentru bunurile ce se află pe raza Judecătoriei Arad, această instanţă este competentă să încuviinţeze şi executarea pentru că acesta a fost şi subiectul cererii.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad pentru considerentele ce succed:
Art. 373 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una din acestea.
Conform art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i, în copie, cererea de executare şi titlul respectiv.
Instanţa de executare este definită, în art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Aşadar, încuviinţarea executării silite o face judecătoria aflată în raza curţii de apel în circumscripţia căreia se află sediul executorului judecătoresc ce va face executarea silită.
Având în vedere că, faţă de art. 3731 alin. (4) C. proc. civ., cererea de încuviinţare a executării silite poate fi respinsă numai dacă cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat; titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerinţă este necesară pentru pornirea executării silite; creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă; titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; există alte impedimente prevăzute de lege, înseamnă că executorul judecătoresc nu este obligat să indice, în chiar cererea de încuviinţare a executării silite, bunurile asupra cărora se va face executarea.
În plus, art. 3731 alin. (3) C. proc. civ. arată că, în temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviinţare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege.
Prin urmare, este inutil ca la momentul încuviinţării executării silite să se verifice locul unde s-ar afla bunurile ce urmează să fie executate silit, situarea şi existenţa ca atare a bunurilor interesând doar la momentul executării propriu-zise.
Cu alte cuvinte, faptul că, la momentul încuviinţării executării silite, bunul se află în raza unei anumite instanţe, va fi total lipsit de relevanţă pentru determinarea „instanţei de executare”, în sensul art. 373 alin. (2) C. proc. civ., dacă, până, la momentul executării efective, a ieşit din raza acelei instanţe.
În cazul în care s-a cerut încuviinţarea executării silite în toate formele de executare, sintagma „judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea” nu poate fi înţeleasă, doar în baza unei prezumţii simple, ca fiind instanţa domiciliului debitorului.
De vreme ce, faţă de art. 373 alin. (7) C. proc. civ., creditorul îşi poate alege executorul, iar această alegere are consecinţe şi sub aspectul competenţei materiale şi teritoriale în faza a doua a procesului civil, în condiţiile art. 373 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., limitarea competenţei la instanţa în raza căreia s-ar putea afla bunuri ale debitorului nu are niciun suport legal.
Întrucât, în cauză, cererea de executare silită a fost adresată unui executor bancar, iar acesta, potrivit art. 11 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 2628/C/1999 pentru aprobarea Statutului Corpului executorilor bancari, îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României, încuviinţarea executării silite trebuia analizată de prima instanţă sesizată, respectiv Judecătoria Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2555/2012. Civil. Pretenţii. Contestaţie în... | ICCJ. Decizia nr. 2577/2012. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
