ICCJ. Decizia nr. 2584/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2584/2012
Dosar nr. 1629/101/2010
Şedinţa publică din 05 aprilie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 495 din 27 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosar nr. 1629/101/2010, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta G.(fostă T.) D.M. împotriva pârâtului S.R. prin M.F.P.
A fost obligat pârâtul S.R. prin M.F.P. la plata sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale în nume propriu şi la câte 5.000 Euro în calitate de descendent de gradul I pentru autorii T.D. şi T.M.
S-au respins petitele privind acordarea de despăgubiri materiale şi de constatare a caracterului politic al măsurilor administrative.
S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Mehedinţi.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Examinând probele administrate în cauză s-a constatat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 5 din Legea 221/2009 pentru ca pârâtul S.R. reprezentat de M.F.P. să fie obligat la plata unor despăgubiri morale în beneficiul reclamantei în nume propriu cât şi în calitate de descendent de gradul I al autorilor T.D. şi T.M.
Potrivit art. 5 pct. 4 din Legea nr. 221/2009, lege sub incidenţa căreia se soluţionează prezentul litigiu, de dispoziţiile acesteia beneficiază şi persoanele cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de decretul Lege nr. 118/1990, în măsura în care se încadrează în prevederile art. 1, 3 şi 4 din legea cadru.
Din probele administrate în cauză a rezultat că reclamanta, împreună cu autorii săi, T.D. şi T.M. au fost deportaţi în Bărăgan cu domiciliu obligatoriu în localitatea Urleasca Nouă (Măzăreni) judeţ Brăila, în baza deciziei administrative a M.A.I. nr. 200/1951, act normativ care potrivit art. 3 din Legea nr. 221/2009 dă caracter politic măsurii administrative.
Reclamanta a solicitat despăgubiri morale atât pentru prejudiciul suferit în nume propriu cât şi în calitate de moştenitoare a părinţilor săi T.D. şi T.M.
Raportat la perioada celor aproape cinci ani de domiciliu obligatoriu, la traumele psihice produse reclamantei şi autorilor acesteia, nevoiţi să suporte pe nedrept un regim de viaţă inuman precum şi la dispoziţiile art. 5 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 221/2009 republicată, tribunalul a apreciat ca se justifică acordarea de daune morale în cuantum de 10.000 euro pentru reclamantă în nume propriu şi câte 5.000 euro în calitate de descendent de gradul I al autorilor T.D. şi T.M., sumă ce constituie o satisfacţie echitabilă.
În ceea ce priveşte petitul privind obligarea pârâtului S.R. la plata unor daune materiale, instanţa a dispus respingerea acestuia, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 5 pct. 1 lit. b) Legea nr. 221/2009 se acordă despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate dacă bunurile respective nu au fost restituite sau nu a obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 republicată sau ale Legii nr. 247/2005.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale a rezultat în afara oricărui dubiu că legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea legală de restituire a bunurilor solicitate de reclamantă, acestea neconstituind obiect de retrocedare în baza Legii nr. 10/2001 şi nici a Legii nr. 247/2005.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au declarat apel reclamanta G.(fostă T.)D.M. şi pârâtul S.R. reprezentat prin M.F.P. prin D.G.F.P. Mehedinţi.
Criticile formulate de reclamantă G.(fostă T.) D.M. au vizat faptul că în mod eronat instanţa de judecată a stabilit cuantumul despăgubirilor fără a ţine seama de modificările din legislaţie, stabilind sume nefiresc de mici, în raport cu cele solicitate sau în raport cu cele acordate de alte instanţe de judecată lit. a) a alin. (1) al art. 5 din Legea nr. 221/2009 a fost modificată de pct. 1 al art. 1 din O.U.G. nr. 62/2010 (M. Of. nr. 446 din 1 iulie 2010, dar modificarea a fost declarată neconstituţională prin decizia Curţii Constituţionale.
Criticile formulate de pârâtul S.R. reprezentat prin M.F.P. prin D.G.F.P. Mehedinţi au vizat cuantumul daunelor morale acordate, susţinându-se că sunt neîntemeiate şi nedovedite şi că drepturile persoanelor persecutate politic, în perioada comunistă, sunt stabilite prin O.U.G. nr. 214/1999 şi Decretul–Lege nr. 118/1990, alături de alte norme speciale de reparaţie. Pârâtul a mai criticat sentinţa tribunalului pentru greşita obligare a sa la cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 190 din 24 martie 2011, a respins apelul declarat de reclamanta G.(fostă T.)D.M. împotriva sentinţei civile nr. 495 de la 27 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi.
A admis apelul declarat de pârâtul S.R. reprezentat prin M.F.P. prin D.G.F.P. Mehedinţi împotriva sentinţei civile nr. 495 de la 27 septembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins capătul de cerere privind acordarea de daune morale şi cheltuieli de judecată.
A menţinut dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a avut în vedere următoarele:
Cererea reclamantei pentru despăgubiri s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, potrivit cărora persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sau descendenţii până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Acest text a fost declarat neconstituţional prin Deciziile nr. 1358 şi 1360/21 octombrie 2010 al Curţii Constituţionale (M. Of. 761/15.11.2010).
Art. 147 alin. (1) din Constituţie, prevede că dispoziţiile din legile, ordonanţele, regulamentele în vigoare care au fost declarate neconstituţionale, îşi încetează efectele după 45 zile de la publicarea în M. Of., iar pe durata acestui termen, dispoziţiile a căror constituţionalitate s-a constatat, sunt suspendate de drept.
În raport de dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcţionarea Curţii Constitutionale, decizia care a declarat neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale este definitivă şi obligatorie, astfel ca efectele sale se răsfrâng şi în alte cauze, nu numai în cauza în care a fost invocată excepţia.
Decizia este general obligatorie, opozabilă tuturor, inclusiv pentru instanţele judecătoreşti şi are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că după publicare, decizia are efect în cauzele aflate în curs de soluţionare sau care se vor soluţiona în viitor.
În consecinţă, dispoziţia din lege declarată neconstituţională, nu se mai poate aplica, iar instanţa investită cu soluţionarea unei acţiuni căreia i se aplică norma declarată neconstituţională, continuă judecarea cauzei, având obligaţia de a nu aplica prevederile legale a căror neconstituţionalitate a fost constatată prin decizia Curţii Constituţionale.
Deciziile nr. 1358 şi 1360/2010 au fost publicate în M. Of., partea I, la data de 15 noiembrie 2010 astfel că, începând cu această dată, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 au fost suspendate de drept, pe o perioada de 45 de zile. În acest termen, Parlamentul avea posibilitatea de a pune de acord norma declarata neconstituţională cu prevederile Constituţiei, iar după împlinirea acestuia, norma menţionată şi-a încetat efectele juridice, potrivit art. 147 din Constituţie.
Dat fiind că dispoziţiile legale in discuţie nu au fost înlocuite, şi cum aceste dispoziţii pe care reclamanta si-a întemeiat acţiunea şi care au fost avute în vedere de prima instanţă la acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral, si-au încetat efectele si nu mai sunt aplicabile, întrucât contravin Constituţiei, instanţa de apel a constatat că sentinţa nu mai are temei legal, neputând fi menţinuta, în exercitarea controlul judiciar, ca legală şi temeinică, împotriva deciziei instanţei de apel reclamanta a declarat recurs întemeiat în drept pe art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că este netemeinică şi nelegală.
Recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Instanţa de apel în mod greşit a admis apelul declarat de S.R., reprezentat prin M.F.P. prin D.G.F.P. Mehedinţi pentru considerente care exced, în mare parte, prevederilor Legii nr. 221/2009.
Recurenta-reclamantă a susţinut că ceea ce intrigă cel mai mult este faptul că interpretarea unui act normativ s-a făcut, de la etapă la etapă, în mod diferit şi s-a ajuns în final la anularea scopului pentru care a fost votată această lege şi că este de mirare că instanţa de apel a reţinut susţinerea procurorului cu privire la faptul că „reclamanta nu face dovada prejudiciului moral suferit”.
Recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii,
A susţinut că dacă o prevedere dintr-un act normativ este declarată ca fiind neconstituţională, asta nu înseamnă că o hotărâre judecătorească nu se poate baza şi pe alte prevederi valide ale legii în discuţie sau pe prevederile U.E.
Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal pentru că se bazează pe o prevedere neconstituţională şi ignoră celelalte prevederi ale legii.
În şedinţa publică din 05 aprilie 2012, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, din perspectiva posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Excepţia este întemeiată şi va fi admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac şi dezvoltarea lor.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
În cauză, recurenta-reclamantă nu s-a conformat dispoziţiilor înscrise în art. 3021 şi 304 C. proc. civ., întrucât, deşi a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinerile sale privesc faptul că prin interpretarea Legii nr. 221/2009 s-a ajuns la anularea scopului pentru care a fost dată şi că hotărârea instanţei de apel se bazează pe o prevedere neconstituţională şi ignoră celelalte prevederi ale legii.
Prin cererea de recurs recurenta-reclamantă nu indică, prin raportare la dispoziţiile legale ce reglementează efectele deciziilor Curţii Constituţionale, cu ce anume a greşit instanţa de apel atunci când a considerat ca fiind aplicabilă în cauză Decizia nr. 1358/2010 a Curţii Constituţionale şi a reţinut inexistenţa temeiului juridic al acţiunii.
În consecinţă, Înalta Curte constată că nu există critici de nelegalitate care să permită cenzurarea deciziei recurate, din perspectiva motivării soluţiei instanţei de apel, nefiind posibilă încadrarea motivelor de recurs în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu o nemotivare a căii de atac.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar reclamanta nu a formulat critici care să se circumscrie acestui cadru legal, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta G.(fostă T.) D.M. împotriva deciziei nr. 190 din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 aprilie2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2578/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 2586/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
