ICCJ. Decizia nr. 2639/2012. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2639/2012
Dosar nr. 8398/118/2008
Şedinţa publică din 6 aprilie 2012
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2361/2006, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor R.A.E.D.P.P., Primarul Municipiului Constanta si Municipiul Constanta în cererea de revendicare cu privire la imobilele pentru care pârâţii T.H., D.A. si D.C. au încheiat contracte de vânzare-cumpărare. A fost anulată în parte acţiunea pentru lipsa capacităţii procesuale a pârâtei D.P. S-a respins, pentru lipsa calităţii procesuale active, cererea de reziliere a contractelor de închiriere, iar cererea de constatare a nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare a fost respinsă ca prescrisă. De asemenea, instanţa a respins ca nefondată cererea de revendicare.
Curtea de Apel Constanţa, prin decizia nr. 154/2007, a admis apelul formulat împotriva acestei sentinţe, pe care a desfiinţat-o, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 8398/118/2008.
În şedinţa publică din 14 noiembrie 2008, instanţa a luat act că reclamanta G.G.M. este unica moştenitoare a coreclamantei G.E., ca urmare a decesului acesteia, conform certificatului de moştenitor nr. x/2006. De asemenea, instanţa a constatat că reclamanta G.G.M. va avea calitatea de parte în litigiu atât în nume propriu, cât şi ca moştenitor al reclamantei G.E.
Prin încheierea pronunţată la data de 23 octombrie 2010, instanţa a luat act de renunţarea la judecata capătului de cerere privind rezilierea contractelor de închiriere intervenite între D.M., A.D. şi R.A.E.D.P.P. Constanţa şi a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârâta R.A.E.D.P.P. Constanţa, ca rămasă fără obiect.
De asemenea, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi ca urmare, a fost respins capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare din 22 iulie 1997 încheiat între pârâţii R.A.E.D.P.P. Constanţa şi T.H., a contractului de vânzare - cumpărare din 29 martie 1997 încheiat între R.A.E.D.P.P. Constanţa şi D.A. şi a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între R.A.E.D.P.P. Constanţa şi D.C. şi D.D., ca fiind prescris.
Prin sentinţa civilă nr. 664 din 31 martie 2010, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a admis în parte acţiunea, a constatat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri pentru imobilul - compus din teren în suprafaţă totală de 662,0 mp si construcţie în suprafaţă de 262,70 mp - situat in Constanta, str. Vasile Parvan, identificat prin raportul de expertiza întocmit în cauză de expert B.E., a obligat pârâţii Municipiul Constanţa şi Consiliul Local Constanţa să propună despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi să înainteze dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru imobilul situat in Constanta, str. Vasile Pârvan, imobil ce nu poate fi restituit în natură.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamanta G.G.M. şi pârâţii Municipiul Constanţa şi Consiliul local Constanţa.
Prin decizia nr. 314/ C din 29 decembrie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul pârâţilor Municipiul Constanţa şi Consiliul local Constanţa, a admis apelul reclamantei G.G.M., a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâţii Municipiului Constanţa şi Consiliul Local Constanţa să restituie în natură reclamantei unitatea locativă deţinută cu contract de închiriere de chiriaşa A.D., formată din camera 4, o sală, o bucătărie, parte din holul comun, cât şi ½ din closetul exterior, astfel cum a fost identificată prin expertiza B.E. - anexa nr. 3; şi unitatea locativă alcătuită din camerele 5 şi 6, o bucătărie şi parte din holul comun, deţinută cu contractul de închiriere din 10 iunie 2004 de chiriaşa D.M. identificată prin aceeaşi expertiză; a obligat aceeaşi pârâţi să restituie în natură reclamantei terenul indiviz de 330 mp din totalul de 662 mp situat în Constanţa, strada Vasile Pârvan; a obligat pârâtul Municipiul Constanţa prin Primar să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile Legii nr. 247/2005 şi să înainteze dosarul aferent notificării Comisiei Centrale, pentru terenul indiviz în suprafaţă de 332 mp aferent spaţiilor înstrăinate şi pentru construcţiile vândute chiriaşilor cumpărători D.P., D.A. şi T.H.; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei. Totodată, instanţa a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de R.A.E.D.P.P. Constanţa.
La data de 31 ianuarie 2011, pârâta R.A.E.D.P.P. Constanţa a solicitat instanţei completarea dispozitivului acestei decizii, în sensul obligării părţii care a căzut în pretenţii la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 132/ C din 16 februarie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea, în raport de dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ., potrivit cărora se poate cere completarea hotărârii dacă instanţa care a pronunţat acea hotărâre a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, faţă de împrejurarea că instanţa s-a pronunţat asupra cererii intimatei R.A.E.D.P.P. Constanţa privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de textul de lege enunţat.
Împotriva deciziei nr. 314/ C din 29 decembrie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a declarat recurs pârâta R.A.E.D.P.P. Constanţa, susţinând că, deşi a depus la dosar dovada achitării onorariului de avocat, instanţa a respins solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Solicită admiterea recursului şi obligarea părţii care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul sub aspect formal, din punctul de vedere al încadrării criticilor formulate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., chestiune asupra căreia a rămas în pronunţare în şedinţa publică din 6 aprilie 2012, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurenta îşi exprimă nemulţumirea în legătură cu soluţia pronunţată de curtea de apel relativ la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulând critici care nu au legătură cu decizia recurată.
Astfel, instanţa de apel a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, cu motivarea că „apelanţii - reclamanţi nu au căzut în pretenţii” şi nu că acestea ar fi fost nedovedite şi, ca atare, la acest aspect trebuiau să se refere criticile din recurs.
Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.
În speţă, nu numai că recurenta nu s-a conformat exigenţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate din art. 304 C. proc. civ., dar nu a formulat critici care să vizeze soluţia pronunţată.
Cum aspectele invocate de recurentă nu se grefează pe conţinutul deciziei atacate şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâta R.A.E.D.P.P. Constanţa împotriva deciziei nr. 314/ C din 29 decembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2638/2012. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 2640/2012. Civil → |
|---|
