ICCJ. Decizia nr. 2638/2012. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2638/2012
Dosar nr. 6152/3/2008
Şedinţa publică din 6 aprilie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, revizuientul A.D. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 12/08 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, întrucât prin soluţia pronunţată se încalcă puterea de lucru judecat ce rezultă din sentinţa civilă nr. 8153 din 30 octombrie 2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, rămasă irevocabilă, solicitând, totodată, daune materiale, morale şi cominatorii în sumă de 3.000 lei.
În motivarea cererii de revizuire, revizuientul susţine că prin sentinţa civilă nr. 8153 din 30 octombrie 2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, s-au anulat somaţia nr. 7876926 din 02 august 2006 şi titlul executoriu cu nr. 7876926 din 02 august 2006, ambele emise de intimata Direcţia Venituri Buget Local Sector 2.
Revizuientul a mai arătat că, prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, sub nr. 7367/300/2007 s-a solicitat anularea actelor de executare, întrucât nu a fost respectată „procedura execuţională” cu privire la amenda contravenţională în cuantum de 1.000 lei aplicată prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională din 04 mai 2005, iar prin sentinţa civilă 6561 din 10 septembrie 2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 12 din 08 ianuarie 2008, a fost admisă contestaţia şi au fost anulate în parte somaţia nr. 7893580 din 23 mai 2007 şi titlul executoriu cu acelaşi număr.
În consecinţă, revizuientul a susţinut că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, întrucât cele două hotărâri sunt pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 alin. (2) C. proc. civ.
Au fost ataşate dosarele în care s-au pronunţat cele două hotărâri supuse revizuirii.
La termenul din 10 noiembrie 2008, tribunalul, din oficiu, a pus în discuţie excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea cererii de revizuire faţă de obiectul acesteia, reţinând referitor la competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. (7) C. proc. civ., că aceasta revine, potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (2) din acelaşi cod, instanţei mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice.
În speţă, revizuientul a solicitat revizuirea a două hotărâri pronunţate de Tribunalul Bucureşti şi respectiv de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, situaţie în care competenţa de soluţionare a cererii de revizuire revine Curţii de Apel Bucureşti, sens în care a declinat competenţa de soluţionare acestei instanţe.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, fiind astfel legal învestită, prin decizia civilă nr. nr. 721/ R din 11 mai 2010 a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva deciziei civile nr. 12 R din 08 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 7367/300/2007.
Pentru a decide astfel curtea de apel a reţinut, în esenţă, că pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. (7) C. proc. civ. este necesar ca hotărârile judecătoreşti considerate potrivnice să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate. Ca atare, este necesar să existe identitate de cauză, părţi şi obiect, adică elementele caracteristice lucrului judecat.
În speţă nu există identitate de obiect, întrucât cele două hotărâri judecătoreşti au avut de tranşat contestaţii la executare formulate împotriva unor acte de executare diferite, creanţele supuse executării silite fiind, de asemenea, diferite.
Nu este întrunită nici cerinţa identităţii de cauză, deoarece în prima hotărâre s-au aplicat dispoziţiile art. 137 alin. (3) şi (4) din O.G. nr. 92/2003, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii formelor de executare contestate în acea pricină (somaţia nr. 7876926 din 02 august 2006 şi titlul executoriu cu acelaşi număr din aceeaşi dată), în timp ce, în cea de-a doua hotărâre, instanţa reţine aplicabilitatea prevederilor legale în vigoare la data emiterii formelor de executare contestate (somaţia nr. 7893580 din 23 mai 2007 şi titlul executoriu având acelaşi număr şi dată), astfel cum au fost modificate prin O.G. nr. 35/2006.
Prin urmare, în raport de aceste considerente, curtea de apel a respins ca nefondată cererea de revizuire constatând că nu este întrunit motivul de revizuire invocat de revizuent.
Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs revizuentul A.D., care a criticat-o pentru nelegalitate, prevalându-se de dispoziţiile art. 304 pct. (9) C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 6 aprilie 2012, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra recursului, având a se pronunţa, cu prioritate, asupra excepţiei inadmisibilităţii acestuia, dat fiind faptul că a fost declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
În speţă, decizia civilă nr. 12 din 08 ianuarie 2008, împotriva căreia revizuentul A.D. a formulat cerere de revizuire a fost pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în recurs, fiind irevocabilă, drept urmare, decizia civilă nr. 721/ R din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care s-a soluţionat revizuirea împotriva deciziei sus-menţionate, atacată cu recurs în prezenta cauză este irevocabilă.
Art. 299 C. proc. civ. stabileşte ce categorie de hotărâri judecătoreşti sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs şi anume, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Astfel, dreptul de recurs există numai în ceea ce priveşte hotărârile menţionate, neexistând posibilitatea să se declare recurs şi împotriva unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.
În speţă, decizia pronunţată de curtea de apel în revizuire este irevocabilă, în sensul dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. (5) raportat la art. 328 alin. (1) C. proc. civ., calea extraordinară de atac fiind exercitată, la rândul său, împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
În consecinţă, fiind în prezenţa unei hotărâri irevocabile (pronunţată în revizuire), calea de atac a recursului exercitată împotriva acesteia, este inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A.D. împotriva deciziei nr. 721/ R din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2615/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2639/2012. Civil. Completare/lămurire... → |
|---|
