ICCJ. Decizia nr. 2629/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2629/2012
Dosar nr. 2946/252/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 17 mai 201.
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Prin contestaţia înregistrată la Judecătoria Lugoj la 30 septembrie 2011 sub nr. 2946/252/2011, contestatorul SPITALUL MUNICIPAL Lugoj a solicitat instanţei ca prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu intimaţii B.O.D. şi BEJ B.N.T., să lămurească modalitatea de aplicare a titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 2018 din 9 decembrie 2009 sub aspectul termenului la care obligaţia devine exigibilă, având în vedere incidenţa prevederilor OUG nr. 71/2009, iar până la soluţionarea pe fond a contestaţiei să suspende executarea.
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că prin Decizia civilă nr. 2018 din 9 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a fost obligată să plătească un spor de 100% din salariu, creditorului B.N.
În urma acestui titlu executoriu s-au început demersurile de executare silită în dosarul execuţional nr. 11/2011 al BEJ B.N.T., cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (4), art. 2 din OUG nr. 71/2009, potrivit cărora plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la 31 decembrie 2010, se face eşalonat, prima tranşă în cotă de 34% din valoarea titlului executoriu urmând să se achite abia în 2010, în cursul acestui termen orice executare silită fiind suspendată de drept.
Având în vedere legea specială, contestatoarea a solicitat instanţei să se pronunţe asupra modalităţii de plată prevăzută de actele normative în vigoare.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 401 alin. (1) C. proc. civ., OUG nr. 71/2009, art. 7 din OG nr. 22/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 2777 pronunţată la 17 octombrie 2011, Judecătoria Lugoj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Pentru a pronunţa această soluţie, această instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1189 pronunţată la 15 aprilie 2009 de către Tribunalul Timiş în dosarul nr. 9270/30/2008 s-a respins acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Sănătatea al Angajaţilor Spitalului Municipal Lugoj, în numele unor angajaţi printre care şi antecesorul intimatei, B.N., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Municipal Lugoj, având ca obiect obligarea pârâtului de a acorda membrilor de sindicat sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, de 100% din salariu lunar.
Prin Decizia civilă nr. 2018 din 9 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a fost admis recursul declarat de către reclamantul recurent, a fost modificată hotărârea recurată în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtului să acorde reclamanţilor, printre care şi reclamantul B.N., sporul pentru condiţii deosebit de periculoase în procent de 100% din salariu lunar, începând cu data de 24 noiembrie 2005 şi până la pronunţarea hotărârii – 9 decembrie 2009, precum şi în continuare până la modificarea dispoziţiilor din Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază.
În temeiul acestui titlu executoriu, intimata B.O.D., moştenitoare a reclamantului B.N., a formulat cerere de începere a executării silite împotriva contestatorului SPITALUL MUNICIPAL Lugoj, fiind constituit dosarul execuţional nr. 11/2011 al BEJ B.N.T.
Contestatorul SPITALUL MUNICIPAL Lugoj a solicitat instanţei, prin contestaţia ce formează obiectul cauzei, lămurirea modalităţii de aplicare a titlului executoriu.
În aceste condiţii, a reţinut că potrivit art. 400 alin. (2) C. proc. civ., contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la 3 noiembrie 2011 sub nr. 2946/252/2011.
La termenul de judecată din 26 ianuarie 2011, din oficiu, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a invocat excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea contestaţiei la executare.
Prin Decizia civilă nr. 298 din 26 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, a fost declinată competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Lugoj, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarul cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a se pronunţa astfel, această instanţă a reţinut următoarele:
Deşi intitulat contestaţie privind lămurirea modalităţii de aplicare a titlului executoriu, demersul judiciar al debitorului Spitalul Municipal Lugoj vizează o contestaţie la executare propriu-zisă împotriva începerii executării silite în dosarul nr. 11/2011 al BEJ B.N.T.
Singurul motiv de nelegalitate al executării contestate este o pretinsă ignorare a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi art. 2 din OUG nr. 71/2009, modificat prin OUG nr. 45/2010 referitoare la eşalonarea executării hotărârilor judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la 31 decembrie 2010. Contestatorul susţine că hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu consacră în favoarea creditorului său drepturi salariale ce intră sub incidenţa prevederilor OUG nr. 71/2009, prin care legiuitorul a instituit o nouă cauză de suspendare a executării silite a titlurilor executorii, concomitent cu obligativitatea respectării anumitor termene şi procente pentru efectuarea plăţii datoriilor.
Fiind o contestaţie la executare propriu-zisă, Judecătoriei Lugoj, ca instanţă de executare, potrivit prevederilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., îi revine competenţa materială de a soluţiona litigiul.
Văzând că în speţă sunt îndeplinite exigenţele art. 20 pct. 2 C. proc. civ., în baza art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Înalta Curte, analizând cererea dedusă judecăţii, precum şi cele două hotărâri de declinare reciprocă a competenţei de soluţionare, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj, pentru următoarele considerente:
1. În cauză există situaţia prevăzută de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., atât Judecătoria Lugoj cât şi Curtea de Apel Timişoara declarându-se, deopotrivă, necompetente de a judeca pricina.
2. Din felul în care este formulată contestaţia la executare, deşi aparent s-a solicitat lămurirea înţelesului întinderii sau aplicării deciziei civile nr. 2018 din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, rezultă că petenta-contestatoare, SPITALUL MUNICIPAL Lugoj, a contestat executarea silită însăşi, aceasta invocând încălcarea unor dispoziţii legale în vigoare, cuprinse în OUG nr. 71/2009, cu privire la executarea unor hotărâri judecătoreşti ce prevăd acordarea unor drepturi de natură salarială personalului bugetar.
Potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, iar potrivit art. 373 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de executare judecă contestaţiile la executare.
Prin urmare, în baza acestor dispoziţii legale Judecătoria Lugoj este instanţa căreia îi revine competenţa de soluţionare a respectivei contestaţii la executare, astfel că, în baza art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2602/2012. Civil. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 2587/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
