ICCJ. Decizia nr. 2683/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2683/2012
Dosar nr. 136/85/2008
Şedinţa publică din 6 aprilie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia civilă, reclamanţii B.P.E., B.R. şi B.T.P. au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 1544 din 13 iulie 2005 emisă de Primarul Municipiului Sibiu prin care a fost respinsă notificarea privind restituirea în natură a imobilului înscris în CF Sibiu formulată de autorul lor - B.J.P.
Prin sentinţa civilă nr. 402 din 4 mai 2009, Tribunalul Sibiu, secţia civilă, a admis contestaţia formulată de reclamanţi, astfel cum a fost precizată şi, în consecinţă: s-a dispus repunerea în termenul de formulare a contestaţiei, anularea dispoziţiei contestate şi obligarea intimatului să emită o nouă dispoziţie prin care să facă propunere de acordare despăgubiri Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru imobilul înscris în CF Sibiu, fără cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 159/ A din 23 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu.
În termen legal, împotriva acestei decizii, pârâtul a promovat recurs, prevalându-se de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În raport de criticile formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte la termenul din 7 mai 2010 a pus în vedere recurenţilor prin apărătorul prezent să depună îndeplinească cerinţa apostilării în condiţiile art. 2 ale Convenţiei de la Haga din 1961 pentru înscrisul intitulat de părţile acestuia „act de donaţie” aflat la fila 23 dosar primă instanţă, sens în care a acordat două termene pentru îndeplinirea de către intimaţi a acestei obligaţii procesuale.
Cum aceştia nu s-au conformat, la termenul de judecată din 21 ianuarie 2011, Înalta Curte a dispus suspendarea soluţionării recursului în temeiul art. 1551 C. proc. civ.
La 18 ianuarie 2012, intimaţii reclamanţi au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în cuprinsul căreia au învederat că s-a soluţionat irevocabil (prin decizia civilă nr. 485/2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, pronunţată în Dosar nr. 5611/306/2010) cererea de chemare în judecată prin care au solicitat constatarea nulităţii absolute a actului de renunţare la dreptul de proprietate din 1966 efectuat de B.B.I. (fostă B.I.A.), susţinând că motivul suspendării nu mai subzistă.
În considerarea acestui dosar paralel, în faţa Înaltei Curţi intimaţii reclamanţi au formulat cerere de suspendare a soluţionării recursului încă de la termenul din 7 mai 2010, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cererea care a fost însă respinsă, pentru motivele ce reies din cuprinsul încheierii de la acea dată; aceeaşi cerere a fost reiterată de intimaţi şi la termenul din 1 octombrie 2010, aceasta fiind respinsă, pentru identitate de raţiune.
Prin urmare, având în vedere că temeiul suspendării dispuse de instanţă a fost cel reglementat de art. 1551 alin. (1) C. proc. civ. pentru neîndeplinirea unei obligaţii procesuale stabilite de instanţă în sarcina acestora, iar nu cel prevăzut de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cererea de repunere pe rol a soluţionării recursului a fost respinsă ca nefondată prin încheierea din 24 februarie 2012, întrucât soluţionarea irevocabilă a cauzei cu nr. 5611/306/2010 înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia civilă, era lipsită de relevanţă faţă de motivul suspendării - neîndeplinirea formalităţii apostilării înscrisului menţionat, la termenul din 24 februarie 2012 intimaţii, prin apărătorul prezent, învederând că nu au îndeplinit această obligaţie procesuală.
Ca atare, formularea acestei cereri de repunere pe rol, respinsă fiind, nu are aptitudinea de a fi întrerupt cursul termenului de perimare în condiţiile art. 249 C. proc. civ., întrucât nu reprezintă un act de procedură efectuat în vederea judecării procesului, pricina nefiind suspendată în condiţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Singurul act de procedură ce ar fi justificat întreruperea termenului de perimare era o cerere de repunere pe rol însoţită de îndeplinirea formalităţii apostilării înscrisului de la fila 23 dosar primă instanţă, ceea ce se constituia în dovada îndeplinirii obligaţiei procesuale stabilite în sarcina intimaţilor reclamanţi de instanţă din oficiu, sens în care dispune art. 1551 alin. (2) C. proc. civ.
Ulterior, la 12 martie 2012, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol din oficiu în vederea discutării perimării, pentru termenul de azi, 6 aprilie 2012.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an”.
Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor în judecată vreme îndelungată.
Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.
Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În speţă, de la data când a intervenit suspendarea (7 mai 2010) şi până la data repunerii pe rol din oficiu (12 martie 2012), aşa cum s-a arătat, cursul perimării nu a fost întrerupt, dosarul fiind lăsat în nelucrare.
Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părţii, Înalta Curte constată incidenţa art. 248 alin. (1) C. proc. civ., sens în care se va dispune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu, împotriva deciziei nr. 159/ A din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2682/2012. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2698/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
