ICCJ. Decizia nr. 2714/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2714/2012
Dosar nr. 66076/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 23 aprilie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bistriţa Năsăud şi Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, instanţa reţine următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub nr. de mai sus, reclamantul G.P., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere/ SCMD) a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale anularea deciziei de recalculare a pensiei din 27 decembrie 2010 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale şi menţinerea deciziei nr. 1012167 din 25 octombrie 2003 privind calcularea pensiei de serviciu, obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 şi pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 de la data de 1 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a pensiei iniţiale, obligarea acesteia la plata dobânzii legale aferente până la data plăţii efective a pensiei iniţiale, suspendarea efectelor deciziei atacate şi menţinerea în plată a pensiei calculate potrivit Legii nr. 164/2001.
În motivare s-a reţinut, în esenţă, faptul că prin decizia atacată s-a dispus nelegal recalcularea pensiei de care beneficiază reclamantul, astfel încât s-a produs o diminuare nejustificată a cuantumului acesteia.
Prin sentinţa civilă nr. 1750 din 26 septembrie 2011 a Tribunalului Bistriţa Năsăud s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Municipiului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinându-se că întrucât acţiunea nu se îndreaptă împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, care ar atrage competenţa instanţei de la domeniul reclamantului, ci împotriva Ministerului Apărării Naţionale şi a Casei de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, competenţa revine Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 11148 din 9 decembrie 2011 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa reţinându-se următoarele considerente:
Art. 156 din Legea nr. 19/2000 arată că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.”
În conformitate cu acest text de lege contestaţiile împotriva deciziilor de pensii emise de Casa de pensii a Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciul Român de Informaţii erau de competenţa instanţei de la sediul pârâtului, adică al Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I. pentru că aceste case de pensii erau structuri în cadrul ministerelor sau S.R.I. şi prin interpretarea coroborată a dispoziţiilor din Legea nr. 19/2000, 164/2001 şi 179/2004, competenţa aparţinea Tribunalului Bucureşti, fiind dată de cea de-a doua teză a art. 156.
În prezent Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011 conform dispoziţiilor art. 196 litera a din Legea nr. 263/2010.
Art. 154 din Legea nr. 263/2010 „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul”.
(2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
La intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale,a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Art. 7 din Legea nr. 119/2000 arată că „(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare”.
Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanţa de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 11 februarie 2011, după intrarea în vigoare a legii 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, fiind declinată către tribunalul de la sediul pârâtului.
Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, 1 ianuarie 2011, astfel că suntem în situaţia în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat şi se pune problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competenţa teritorială absolută la sediul pârâtului.
Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., iar Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale cu privire la normele de procedură, raportate la Codul de procedură civilă.
Când o lege specială (nr. 19/2000), care reglementează un anumit domeniu şi care cuprinde şi norme cu privire la competenţă, este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) şi aveam o altă lege specială (119/2010) care face trimite la normele de competenţa din legea abrogată, se aplică noua lege, competenţa fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.
Art. 156 din Legea nr. 263/2010 arată că „Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”
Art. 727 C. proc. civ. arată că „ Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziţii abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispoziţiile corespunzătoare care le înlocuiesc.”
Este adevărat că Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispoziţiile codului de procedură civilă dar acesta reprezintă legea generală în materie de procedură astfel că prin analogie se poate interpreta că, şi în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, competenţa fiind o normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.
O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competenţă diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, prin respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecăţii.
Faţă de conflictul negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bistriţa Năsăud şi Tribunalul Bucureşti, Înalta Curte în temeiul art. 22 C. proc. civ. urmează a stabili competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 reglementează două ipoteze distincte în ceea ce priveşte competenţa teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale. Într-o primă ipoteză se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii şi a caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Din contră, în situaţia în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabileşte că va fi competentă să soluţioneze litigiul instanţa în a cărei rază îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Astfel, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, la data de 1 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din lege, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
La data sesizării instanţei, şi anume 1 martie 2011, dispoziţiile Legii nr. 263/2010 erau în vigoare.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, se va reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Bistriţa Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa - Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2713/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2715/2012. Civil → |
|---|
