ICCJ. Decizia nr. 2715/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2715/2012
Dosar nr. 223/64/2008
Şedinţa publică din 24 aprilie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 10 ianuarie 2006, pe rolul Tribunalului Braşov, contestatoarea R.C. a chemat în judecată pe intimata SC B. SA, prin lichidator SC C.E. SA Bacău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei de respingere a notificării nr. 21 din 30 noiembrie 2004 emisă de intimată, să se dispună obligarea acesteia la restituirea terenului solicitat pe amplasamentul stabilit prin Hotărârea nr. 9/25,09.2003 a Consiliului de Administraţie al SC B. SA, conform procesului-verbal şi schiţelor anexate, iar dacă restituirea în natură nu este posibilă, la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin sentinţa civilă nr. 120/ S din 12 iunie 2006, Tribunalul Braşov a admis contestaţia şi în consecinţă, a dispus anularea Deciziei nr. 21 din 30 noiembrie 2005 emisă de intimată; a obligat intimata la restituirea în natură, respectiv prin schimb, către contestatoare a terenului solicitat pe amplasamentul stabilit prin Hotărârea nr. 9 din 25 septembrie 2003 a Consiliului de Administraţie al SC B. SA, conform procesului-verbal şi schiţelor anexate; a luat act că reclamanta nu solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că prin Decizia nr. 21 din 30 noiembrie 2005 emisă de intimata SC B. SA, prin lichidator SC C.E. SA Bacău, a fost respinsă notificarea formulată de contestatoarea R.C. pentru restituirea în natură a imobilului teren înscris în C.F. 8008 Zărneşti, nr. top. 6811, 6812, în suprafaţă de 1406 m.p., cu motivarea că notificatoarea nu a făcut dovada preluării cu sau fără titlu a imobilului, fiind încălcate prevederile art. 22 pct. 1 lit. c) din Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi nu a depus actele de proprietate în copii legalizate sau certificate sub semnătură proprie pentru conformitate cu originalul.
S-a reţinut că, anterior emiterii acestei decizii, respectiv la data de 25 septembrie 2003, a fost emisă Hotărârea nr. 9 a Consiliului de Administraţie al societăţii intimate prin care s-a aprobat retrocedarea în natură a suprafeţei de 1406 m.p. teren aflată în cadrul S.E.I.L. Zărneşti, însă pe un alt amplasament decât cel dovedit, în urma negocierilor purtate cu notificatoarea, respectiv prin acordarea la schimb a terenului identificat potrivit schiţei anexe la această hotărâre.
Decizia atacată, respectiv cea cu nr. 21 din 30 noiembrie 2005, a fost emisă fără ca hotărârea anterioară să fi fost anulată în justiţie sau revocată.
Instanţa de fond a arătat că Hotărârea nr. 9 din 25 septembrie 2003 a fost adoptată în mod legal de organul de conducere al societăţii intimate, respectiv de Consiliul de Administraţie al acesteia, la un moment în care societatea avea capacitate deplină de exerciţiu, respectiv nu intrase în lichidare, aşa încât sunt incidente dispoziţiile art. 35 alin. (1) şi (2) din Decretul nr. 31/1954, potrivit cărora persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale, iar actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăşi.
În consecinţă, nu există nici un temei legal pentru ca lichidatorul desemnat ulterior declanşării procedurii de lichidare voluntară să nesocotească sau să revină asupra hotărârilor legal adoptate în perioada în care societatea îşi exercita drepturile şi îşi executa obligaţiile prin organele sale de conducere.
Faţă de cele ce preced, rezultă că decizia atacată este nelegală, având în vedere că aceasta a fost emisă în condiţiile în care notificarea formulată de contestatoare fusese anterior soluţionată, iar hotărârea respectivă nu a fost în mod legal anulată, desfiinţată etc., emiterea unei a doua decizii cu privire la aceeaşi notificare fiind nelegală şi echivalând cu o revocare unilaterală a primei decizii, făcută în afara condiţiilor legii.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta SC B. SA Braşov prin lichidator SC C.E. SA Bacău, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 202/ Ap/2006, Curtea de Apel Braşov a respins apelul şi a păstrat sentinţa civilă apelată.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta SC B. SA Braşov prin lichidator SC C.E. SA Bacău, iar prin decizia civilă nr. 7899 din 21 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul, a casat decizia civilă nr. 202/Ap/2006 a Curţii de Apel Braşov şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită conform Legii nr. 10/2001 republicată şi faptul că instanţa de apel soluţionând cauza, s-a limitat însă la a constata că pârâta a soluţionat notificarea reclamantei prin Hotărârea nr. 9 din 25 septembrie 2003, emisă de organul abilitat de lege în acest sens şi că emiterea unei noi dispoziţii, de această dată de respingere a aceleiaşi notificări, este abuzivă, fără a stabili pe deplin situaţia de fapt, respectiv fără administrarea unui probatoriu pertinent şi adecvat în acest sens.
Astfel, în cuprinsul Hotărârii nr. 9 din 25 septembrie 2003 emisă de Consiliul de administraţie al unităţii deţinătoare, pârâta SC B. SA, prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1406 m.p. aflat în cadrul S.E.I.L. Zărneşti, la art. 5 s-a prevăzut că aceasta va fi supusă hotărârii A.G.A., fapt ce nu rezultă din probele administrate în cauză.
De asemenea, nu rezultă dacă Hotărârea nr. 9/2003 a fost comunicată intimatei–reclamante, conform art. 23 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, [(art. 25 alin. (3) din legea republicată)] şi dacă a fost întabulată, deşi faţă de prevederile art. 23.8 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, data întabulării este esenţială pentru a se stabili dacă hotărârea, care după întabulare, nu mai putea fi revocată, constituie titlu pentru exercitarea calităţii de proprietar.
Instanţa de apel nu a stabilit dacă sunt îndeplinite aceste condiţii, în ceea ce priveşte hotărârea nr. 9 din 25 septembrie 2003 a Consiliului de administraţie al SC B. SA până la data emiterii dispoziţiei contestate.
În măsura în care nu se dovedeşte îndeplinirea acestor condiţii, trebuie stabilită situaţia de fapt cu privire la suprafaţa de teren ce poate fi atribuită intimatei-reclamante în compensare.
Dovedirea acestei împrejurări se impune faţă de susţinerea recurentei, că pe terenul înscris în Hotărârea nr. 9/2003 se află depozitul de cherestea şi că este de acord să-i atribuie reclamantei teren în compensare tot în incinta societăţii, pe care însă nu se află construcţii, precum şi în raport de planul anexă la Hotărârea nr. 9/2003 din care rezultă că pe terenul propus pentru retrocedare se află un depozit.
Pentru dovedirea acestor împrejurări se impune administrarea probei cu înscrisuri şi dacă este necesar şi a unei expertize tehnice pentru a se stabili dacă pe terenul menţionat în Hotărârea nr. 9 pentru retrocedare se află construcţii şi dacă terenul propus în compensare este echivalentul imobilului preluat de la reclamantă.
Rejudecând apelul în limitele motivelor de apel şi având în vedere îndrumările instanţei supreme, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 32 din data de 1 martie 2011, a admis în parte apelul declarat de intimata SC B. SA; a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a obligat intimata să atribuie contestatoarei ca măsură reparatorie în compensare parcela de teren în suprafaţă de 2000 Ministerului Public, astfel cum a fost identificată în varianta a II-a a completării la raportul de expertiză tehnică nr. 441609 din 07 februarie 2011 întocmită de d-na ing. M.E., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate; a compensat între părţi cheltuielile de judecată parţiale până la concurenţa sumei de 1200 lei; a obligat apelanta la plata către intimata contestatoare a sumei de 5854 lei reprezentând cheltuieli de judecată parţiale ocazionate în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că din adresa nr. 1584 din 28 august 2008 emisă de apelantă, rezultă că Hotărârea nr. 9/2003 nu a fost supusă aprobării A.G.A. şi nu a fost întabulată în cartea funciară. Terenul la care face referire hotărârea menţionată se află actualmente în proprietatea unei persoane juridice, întrucât a făcut obiectul unui contract de vânzare-cumpărare în anul 2005.
De asemenea, s-a reţinut că Hotărârea nr. 9/2003 a fost comunicată intimatei R.C. conform art. 23 alin. (3), respectiv, art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Prin urmare, faţă de această situaţie se impune stabilirea situaţiei de fapt cu privire la suprafaţa de teren ce poate fi atribuită intimatei în compensare.
Pentru dovedirea acestor împrejurări, instanţa de apel a administrat proba cu înscrisuri şi efectuarea unei expertize tehnice de către expertul ing. M.E. specialitatea topografie pentru a se stabili dacă pe terenul indicat în Hotărârea nr. 9/2003 propus iniţial spre retrocedare se află construcţii şi dacă terenul propus pentru compensare este echivalent valoric cu terenul preluat.
Astfel, prin expertiza menţionată, nr. 441609/2009 s-a stabilit că terenul în suprafaţă de 1406 m.p. se află în proprietatea SC A.Z. fiind amplasat pe parcelele cu nr. cad. 1915, 1916, 1917, 1918 (parcele provenind din dezmembrarea nr. top 6820/1/1, Cad. 257), iar pe acest teren se află construcţii (vile).
Terenul care a fost atribuit prin Hotărârea nr. 9/2003 se află situat la stradă (Plaiul Foii) fiind la o distanţă de 109 m de drumul principal Zărneşti – Braşov, fiind dotat cu utilităţi iar terenul propus a fi restituit de către SC B. prin lichidator C.E. SRL Bacău, se află amplasat la o distanţă de circa 400 m faţă de drumul principal, nu are acces la stradă (Plaiul Foii) nu are utilităţi şi este înconjurat de terenul aflat în proprietatea SC A. SRL Zărneşti iar în spatele acestui teren se află o zonă poluată unde sunt depozitate gunoaie.
Faţă de această situaţie, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice efectuate de expert tehnic evaluator arh. Ţ.E. (expertiză tehnică nr. 538020 (2010) prin care s-a stabilit că valoarea terenului propus ulterior în compensare de către SC B. prin lichidator (90 lei m.p.) este mai mică decât cea a terenului atribuit iniţial prin hotărârea nr. 9/2003 (128 lei/m.p.) şi s-a determinat suprafaţa necesară a fi atribuită contestatoarei R.C., 2000 mp, astfel încât să fie aceeaşi valoare cu terenul preluat de S.R. de la proprietarul deposedat abuziv, a cărei moştenitoare şi persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001 republicată, este contestatoarea.
Faţă de această situaţie, s-a dispus completarea raportului de expertiză tehnică nr. 441609/2009, având ca obiectiv dezmembrarea terenului acordat ulterior în compensare, identificat în raportul de expertiză menţionat în sensul constituirii unei parcele de 2000 m.p. cu atribuirea de nr. top noi, avându-se în vedere ca parcela constituită să aibă dimensiunile necesare pentru a primi destinaţia de lot construibil şi să se asigure accesul la drumul public şi utilităţile existenţe pe terenul iniţial rămas în proprietatea apelantei.
În acest sens s-a efectuat completarea raportului de expertiză nr. 441609/07 februarie 2011 propunându-se două variante.
Având în vedere opţiunea intimatei contestatoare precum şi scopul Legii nr. 10/2001, curtea de apel a reţinut că parcela cu nr. top 6820/1/2/2 – cad. 258/2, astfel cum a fost identificată în varianta a II-a a completării la raportul de expertiză tehnică nr. 441609 din 07 februarie 2011 este ca formă şi dimensiune apropiată de terenul preluat de la antecesoarea contestatoarei permiţând destinaţia de lot construibil.
Prin urmare, instanţa de apel a obligat pe apelantă să atribuie intimatei contestatoare ca măsură reparatorie în compensare parcela de teren în suprafaţă de 2000 m.p., astfel cum a fost identificată în varianta a II-a a completării la raportul de expertiză tehnică nr. 441609 din 07 februarie 2011 întocmită de expert d-na ing. M.E. ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Cât priveşte asigurarea unei servituţi de trecere menţionată în cele două variante ale completării raportului de expertiză şi solicitată de intimata contestatoare odată cu dezbaterea pe fond a apelului şi prin concluzii scrise, curtea de apel a reţinut că nu poate fi constituită o servitute de trecere în această fază procesuală, întrucât instanţa de fond nu a fost investită cu un asemenea petit, iar cererea intimatei contestatoare formulată în acest sens în apel este o cerere nouă contrară prevederilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, nu se poate constitui o sarcină ce grevează proprietatea SC A. SRL Zărneşti atât timp cât aceasta nu este parte în cauză, respectiv nu are calitate procesuală pentru a-i fi opozabilă hotărârea.
Astfel că, servitutea de trecere solicitată de intimata contestatoare poate fi constituită fie pe cale amiabilă, fie în cadrul unui litigiu în care vor figura ca părţi atât SC B. SA societate în lichidare prin mandatar special, cât şi SC A. SRL Zărneşti.
Întrucât apelanta a solicitat acordarea variantei a I-a din completarea raportului de expertiză, nefiind de acord cu varianta a II-a solicitată de contestatoare, în baza art. 296 C. proc. civ., curtea de apel a admis în parte apelul şi a schimbat în parte sentinţa apelată conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Împotriva acestei decizii, a depus declaraţie de recurs la data de 22 martie 2011, pârâta SC B. SA Braşov prin Lichidator Judiciar C.I. SPRL Braşov, arătând că motivele de recurs le va depune printr-o cerere separată, înlăuntrul termenului de recurs.
Ulterior, la data de 26 mai 2011, pârâta a depus motivele de recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
În motivare, pârâta-recurentă a arătat că terenul propus iniţial pentru restituire, conform Dispoziţiei de restituire nr. 63/2009, corespunde variantei I din suplimentul la expertiza tehnică topo efectuat de exp. M.E., care se încadrează în Planul de urbanism în ceea ce priveşte posibilitatea de a se construi case, având front stradal de 20,12 m., iar în imediata apropiere sunt şi utilităţile.
Recurenta-pârâta a solicitat instanţei să constate, pe cale de consecinţă, că societatea a respectat prevederile legale în materie de retrocedare prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi că pârâta este de acord cu restituirea în varianta I din suplimentul de expertiză topo. Instanţa să aibe în vedere că în acea locaţie li s-au retrocedat suprafeţe de teren şi celorlalţi notificatori şi din punct de vedere topografic este singura variantă care satisface toate părţile implicate.
La termenul de judecată din data de 24 aprilie 2012, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu şi, având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., instanţa va analiza cu prioritate această excepţie.
Decizia nr. 32 din data de 1 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, a fost comunicată pârâtei-apelante la data de 21 aprilie 2011, la sediul procesual indicat, la mandatarul special M.B., numit în procedura insolvenţei voluntare.
Aşadar, reprezentantul legal al părţii a ales sediul procesual al societăţii, pe care l-a indicat înainte de comunicarea deciziei şi unde s-a realizat comunicarea hotărârii recurate.
Pârâta SC B. SA Braşov a depus declaraţia de recurs la data de 22 martie 2011, însă motivele de recurs le-a depus la data de 26 mai 2011, după împlinirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 301 C. proc. civ. şi care se împlinea la data de 9 mai 2011.
Dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prevăd că „recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs”, iar alin. (2) dispune „termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.”
Ca urmare, recursul este nul, întrucât înlăuntrul termenului prevăzut de lege, pârâta a depus numai declaraţia de recurs, nu şi motivele de recurs, aşa cum prevăd în mod expres dispoziţiile legale mai sus enunţate.
Pe de altă parte, nulitatea recursului rezultă şi din considerentele ce succed:
Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obţine doar în condiţiile de nelegalitate strict reglementate prin dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
În speţă, pârâta SC B. SA Braşov prin Lichidator Judiciar C.I. SPRL Braşov nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., pentru că, deşi partea a indicat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., susţinerile acesteia nu se încadrează în motivul indicat.
Mai mult, criticile nu sunt structurate din punct de vedere juridic, pârâta neconformându-se obligaţiei de a indica aspecte de nelegalitate care să facă posibil controlul hotărârii.
Aşadar, în motivarea recursului partea a invocat în mod formal incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ., deoarece a formulat numai susţineri care privesc aprecierea probelor şi stabilirea situaţiei de fapt, care vizează netemeinicia deciziei şi care nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Ca urmare, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., cu referire la art. 303 alin. (2) C. proc. civ.
În baza dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâta-recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâta SC B. SA Braşov prin Lichidator Judiciar C.I. SPRL Braşov împotriva deciziei nr. 32 din data de 1 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Obligă recurenta la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata R.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2714/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 2726/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
