ICCJ. Decizia nr. 2787/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2787/2012
Dosar nr. 729/30/2006
Şedinţa publică de la 24 mai 2012
Asupra recursurilor de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Timişoara sub nr. 15091, în data de 26 octombrie 2005, reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii G.D., I.M.P., în calitate de moştenitor legal al defunctului I.F., şi Clubul Sportiv B. Timişoara, a solicitat instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 09 septembrie 1998, autentificat la B.N.P. B.R., şi a contractului de vânzare-cumpărare din 10 august 1998, autentificat la B.N.P. B.R.; să rectifice C.F. nr. X Timişoara în sensul radierii înscrisurilor transnotate în aceasta şi, pe cale de consecinţă, anularea C.F. nr. XX; cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii, reclamanta a arătat, în esenţă, că, prin contractul de vânzare-cumpărare din 09 iulie 1998, numitul G.D., împreună cu I.F., au cumpărat de la Clubul Sportiv C.F.R. Timişoara în cote de 1/2 parte fiecare imobilul înscris în C.F. nr. Y Timişoara, nr. top. A, teren şi construcţii.
Prin operaţiuni de carte funciară, parcela topografică înstrăinată a fost transnotată din C.F. nr. Y Timişoara în C.F. nou înfiinţat nr. X Timişoara unde a fost înscris dreptul de proprietate al noilor proprietari.
La data de 10 august 1998, I.F., prin contractul de vânzare-cumpărare din 10 august 1998, vinde cota sa parte de 1/2 pârâtului G.D., devenind singurul proprietar al imobilului care, ulterior, a decedat, moştenitor fiind fiul său, pârâtul I.M.P.
Imobilul a fost cumpărat de la Clubul Sportiv B. Timişoara care, în mod fraudulos, s-a întabulat pe terenul în cauză, iar, în anul 1998, tot în mod fraudulos, s-a întabulat pe construcţii.
Prin sentinţa penală nr. 972 din 01 aprilie 2004, Judecătoria Timişoara a constatat săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals efectuate cu ocazia întabulării dreptului de proprietate în anul 1991 al Clubului Sportiv B. Timişoara asupra terenurilor şi în anul 1998 asupra construcţiilor, fiind anulate raportul de carte funciară din 01 aprilie 1991, înscrierile în C.F. nr. Y Timişoara nr. top. A, B, C referitoare la întabularea dreptului de proprietate al Clubului Sportiv C.F.R. Timişoara - Societatea Sportivă C.F.R. Timişoara asupra imobilelor terenuri şi construcţii, încheierea din 09 iulie 1998 a Judecătoriei Timişoara, extrasele C.F. nr. Y Timişoara emise de Biroul de carte funciară la 11 mai 1998 şi 09 iulie 1998 şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
Prin decizia penală nr. 573/A/2002 a Tribunalului Timiş, irevocabilă prin decizia penală nr. 1038/A/2002 a Curţii de Apel Timişoara s-a dispus desfiinţarea sentinţei penale nr. 973/2002 a Judecătoriei Timişoara în latura civilă şi trimiterea cauzei spre rejudecare a acţiunii civile, în vederea introducerii în cauză şi a Clubului Sportiv B. Timişoara, G.D. şi I.M.
Prin sentinţa penală nr. 530 din 26 februarie 2003, Judecătoria Timişoara, definitivă şi irevocabilă prin decizia penală nr. 1032/R/2002 a Curţii de Apel Timişoara s-a dispus anularea raportului de carte funciară din 01 aprilie 1991 întocmit de conducător carte funciară A.C., a înscrisurilor în C.F. nr. Y Timişoara nr. top. A, B, C, D referitoare la întabularea dreptului de proprietate a Clubului Sportiv C.F.R. Timişoara - Societatea Sportivă C.F.R. Timişoara asupra imobilelor terenuri şi construcţii descrise în cartea funciară, a încheierii din 19 ianuarie 1998 a Judecătoriei Timişoara - Biroul de carte funciară, a extraselor C.F. nr. Y Timişoara emise de Biroul de carte funciară al Judecătoriei Timişoara la data de 11 mai 1998 şi 09 iulie 1998 şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
Vânzătorul Clubul Sportiv B. Timişoara şi-a întabulat dreptul de proprietate în C.F. nr. Y nr. top. A prin operaţiuni de carte funciară ilicite, prin fals şi uz de fals.
Cumpărătorii G.D. şi I.F. sunt terţi dobânditori de rea-credinţă, având cunoştinţă de nelegalitatea vânzării.
Prin contractul de vânzare-cumpărare din 09 iulie 1998, vânzătorul, deşi garantează de evicţiune pe cumpărător, mai menţionează că se obligă să predea terenul vândut şi clădirile aferente libere de sarcini sau pretenţii, să soluţioneze orice problemă care ar putea apare ulterior vânzării în legătură cu dreptul de folosinţă sau de proprietate, iar, în cazul anulării să restituie contravaloarea acestuia actualizată cu indicele mediu de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statistică.
Întrucât actul în baza căruia a fost efectuată înscrierea dreptului de proprietate al pârâţilor nu a fost valabil, nu sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris, încetând efectele acestui act juridic.
În prezent, reclamanta are calitatea de proprietar tabular a construcţiilor edificate pe terenul cu nr. top. A.
Prin sentinţa civilă nr. 398 din 15 februarie 2010, Tribunalul Timiş a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes a reclamanţilor Municipiul Timişoara, prin Primar, şi C.N.C.F. C.F.R. SA Bucureşti, Regionala C.F.R. Timişoara; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Consiliul Local Timişoara şi a respins acţiunea principală formulată de reclamantul Consiliul Local Timişoara în contradictoriu cu pârâţii G.D., I.M.P. şi Clubul Sportiv B. Timişoara pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantului; a admis în parte acţiunea principală precizată, formulată de reclamantul Municipiul Timişoara, prin Primar, în contradictoriu cu pârâţii G.D., I.M.P. şi Clubul Sportiv B. Timişoara şi, în parte, acţiunea conexă formulată de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA Bucureşti, Regionala C.F.R. Timişoara, în contradictoriu cu pârâţii G.D., I.M.P. şi Clubul Sportiv B. Timişoara; a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 09 iulie 1998 la B.N.P. B.R., încheiat între Clubul Sportiv B. Timişoara, în calitate de vânzător, pe de o parte, şi G.D. şi I.F., în calitate de cumpărători, pe de altă parte, având ca obiect imobilul înscris în C.F. nr. Y Timişoara, situat în Timişoara, nr. top. A, constând în teren cu 2 tribune şi teren de antrenament, clădire administrativă, 2 vestiare, cizmărie, cabinet medical, sală de cazane, locuinţe de serviciu, sală de lupte cu anexe şi sală de forţă, sală de box cu anexe, atelier, garaj; a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 10 august 1998 la B.N.P. B.R., încheiat între I.F., în calitate de vânzător, pe de o parte, şi G.D., în calitate de cumpărător, pe de altă parte, având ca obiect cota de 1/2 parte din imobilul înscris în C.F. nr. X Timişoara, situat în Timişoara, nr. top. A, constând în teren cu 2 tribune în suprafaţă de 50.164 m.p. şi teren de antrenament, clădire administrativă, 2 vestiare, cizmărie, cabinet medical, sală de cazane, locuinţe de serviciu, sală de lupte cu anexe şi sală de forţă, sală de box cu anexe, atelier, garaj; a respins în rest atât acţiunea principală precizată, cât şi acţiunea conexă; a compensat cheltuielile de judecată făcute de reclamantul Municipiul Timişoara, prin Primar, şi pârâtul G.D. până la limita sumei de 1.000 RON şi a obligat pârâţii G.D., I.M.P. şi Clubul Sportiv B. Timişoara să plătească reclamantului Municipiul Timişoara, prin Primar, suma de 43.888,75 RON, cheltuieli de judecată, după compensare (respectiv câte 14.629,59 RON fiecare); a obligat pârâţii să plătească reclamantei C.N.C.F. C.F.R. SA Bucureşti, Regionala C.F.R. Timişoara, suma de 24.417,71 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (respectiv câte 8.139,24 RON fiecare); a respins în rest cheltuielile de judecată solicitate de părţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 233 din 11 ianuarie 2006, Judecătoria Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 536 din 18 ianuarie 2006, Judecătoria Timişoara a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.
Prin încheierea din 24 octombrie 2006, Tribunalul Timiş a dispus conexarea Dosarului nr. 1944/C/2006 la Dosarul nr. 729/30/2006.
Pronunţându-se cu prioritate asupra excepţiilor lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes a reclamanţilor Municipiul Timişoara, prin Primar, Consiliul Local Timişoara şi C.N.C.F. C.F.R. SA Bucureşti, Regionala C.F.R. Timişoara, invocate de pârâţi, prima instanţă a reţinut calitatea procesuală activă a reclamantului Municipiul Timişoara, prin Primar, întrucât, potrivit convenţiunii din 19 ianuarie 1947, Municipiul Timişoara a pus la dispoziţia Societăţii Sportive C.F.R., pentru folosinţă, terenurile sportive cunoscute sub numele de B., precum şi terenul cunoscut sub numele de L.P., pentru o durată de 30 de ani, cu drept de preferinţă la o nouă arendare, în baza deciziunii nr. 9903 din 1946 prin care Primarul Municipiului Timişoara aprobă punerea la dispoziţia Organizaţiei Sportului Popular - Comisia Regională Banat, terenurile respective.
Prima instanţă a mai reţinut că, în calitate de autoritate deliberativă, Consiliul Local Timişoara, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, nu are calitate procesuală activă, în consecinţă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Consiliul Local Timişoara.
Prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei C.N.C.F. C.F.R. SA Bucureşti, Sucursala Regională C.F.R. Timişoara, având în vedere că reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a aceloraşi contracte de vânzare-cumpărare şi rectificarea C.F. nr. X Timişoara, în sensul radierii înscrisurilor transnotate în acesta şi anularea cărţii funciare pe considerentul că la data promovării acţiunii avea calitatea de proprietar tabular al construcţiilor.
Cum prin sentinţa civilă nr. 398 din 04 mai 2005, irevocabilă, Tribunalul Timiş a întabulat dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcţiilor edificate pe terenul cu nr. top. A în suprafaţă de 50.164 m.p., întabulat în C.F. nr. Z Timişoara, evocatul aspect legitimează calitatea procesuală activă a reclamantei.
Pe fond, Tribunalul a reţinut că operaţiunile care au dus la înscrierea în C.F. nr. Y Timişoara a dreptului de proprietate al pârâtului Clubul Sportiv B. Timişoara asupra terenului nr. top. A şi asupra construcţiilor edificate pe acesta s-au tăcut prin fals.
La baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 09 iulie 1998, încheiat între pârâtul Club Sportiv B., în calitate de vânzător, şi pârâtul G.D. (şi numitul I.F., antecesorul pârâtului I.M.P.), în calitate de cumpărători, au stat operaţiuni frauduloase, întrucât fără întabularea terenului şi a construcţiilor pe numele vânzătorului, nu ar fi fost posibilă înstrăinarea acestor imobile.
Operaţiunile frauduloase de întabulare a dreptului de proprietate asupra construcţiilor pe numele pârâtului Club Sportiv B. au generat o cauză falsă, nelicită, a actului juridic încheiat ulterior, ceea ce s-a urmărit fiind constituirea unui titlu de proprietate asupra imobilului, în mod nelegal, urmată imediat de înstrăinarea acestuia.
Municipiul Timişoara, prin Primar, a transmis doar dreptul de folosinţă asupra terenurilor, astfel că acest pârât nu putea transmite cumpărătorilor G.D. şi I.F. mai mult decât avea.
Reclamantul Municipiul Timişoara avea un drept de proprietate asupra terenului - cu titlu de posesor la localizare, înscris în foaia de proprietate (C.F. nr. W Timişoara) a Primăriei Municipiului Timişoara.
S-a înlăturat şi buna-credinţă a cumpărătorilor, observându-se o conivenţă între vânzător şi cumpărător, întrucât dacă la momentul negocierilor vânzătorul a prezentat cumpărătorilor extrasul de carte funciară, s-ar fi observat că în C.F. nr. Y Timişoara, Clubul Sportiv B. era înscris ca proprietar doar pe teren, iar nu şi pe construcţii, această din urmă întabulare facându-se în mod fraudulos abia în ziua vânzării.
Actul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul Clubul Sportiv B. şi pârâtul G.D. şi antecesorul pârâtului I.M.P. s-a bazat pe o cauză imorală şi nelicită, fiind încheiat cunoscându-se aspectul că vânzătorul nu are calitatea de proprietar asupra construcţiilor, vânzarea facându-se în frauda proprietarilor tabulari.
Prin decizia nr. 1015/A din 20 septembrie 2011, secţia civilă a Curţii de Apel Timişoara a luat act de renunţarea reclamantei C.N.C.F. C.F.R. SA, Sucursala Regională de C.F. Timişoara, la judecata apelului declarat împotriva sentinţei primei instanţe şi a respins apelul declarat de pârâţii G.D. şi I.M.P. împotriva aceleiaşi sentinţe; a admis apelul declarat de reclamantul Municipiul Timişoara împotriva aceleiaşi hotărâri pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat pârâţii G.D. şi I.M.P. şi Clubul Sportiv B. Timişoara să plătească reclamantului-apelant Municipiul Timişoara şi sumele de 50.795,41 RON - taxă de timbru şi 3.136,36 RON - 1/3 din contravaloarea onorariilor experţilor; a menţinut în rest dispoziţiile hotărârii atacate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la pârâţii G.D. şi I.M.P., terenurile în litigiu au fost iniţial întabulate în C.F. nr. W Timişoara, cu nr. top. A, B, C, D în favoarea Primăriei Municipiului Timişoara, cu titlu de „posesor la localizare”.
Conform încheierii din 01 aprilie 1991 asupra imobilului cu nr. top. menţionate, transcris în C.F. nr. Y Timişoara, s-a întabulat Clubul Sportiv B. - Societatea Sportivă C.F.R. Timişoara ca proprietar prin rectificarea C.F. nr. W a localităţii Timişoara.
Prin sentinţa penală nr. 530 din 26 februarie 2003, pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosar nr. 27325/2002, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1032 din 27 octombrie 2003, s-a dispus anularea raportului de carte funciară din 01 aprilie 1991 - întocmit de conducătorul de carte funciară A.C., anularea înscrierilor din C.F. nr. Y Timişoara, nr. top. A, B, C, D referitoare la întabularea dreptului de proprietate a Clubului Sportiv C.F.R. Timişoara - Societatea Sportivă C.F.R. Timişoara asupra imobilelor - terenuri şi construcţii din cartea funciară, respectiv anularea încheierii din 09 iulie 1998, anularea C.F. nr. Y Timişoara.
Urmare a anulării înscrierilor din cartea funciară s-a dispus, prin aceeaşi hotărâre, restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară în sensul reînscrierii imobilelor terenuri şi construcţii, amenajări sportive, cu menţiunea înscrierii la foaia de proprietate a Statului Român - posesor la localizare.
Prin această hotărâre penală s-a menţionat că stabilirea dreptului de proprietate asupra imobilelor ce au fost întabulate prin săvârşirea infracţiunii de fals trebuie să urmeze calea instanţei civile.
Calitatea procesuală activă, cât şi interesul în cauză sunt justificate de reclamantul Municipiul Timişoara, rezultând din coroborarea dispoziţiilor deciziei nr. 9903/1946 emisă de Primarul Municipiului Timişoara cu cele ale convenţiei din 19 aprilie 1947, precum şi cele ale Legii nr. 215/2001 conform cărora Primarul, în calitate de reprezentant al Municipiului Timişoara, a aprobat, iar Municipiul Timişoara a pus la dispoziţia Societăţii Sportive C.F.R. - pentru folosinţă - terenurile sportive cunoscute sub denumirea de B. şi terenul cunoscut sub numele de L.P.
În legătură cu excepţiile lipsei calităţii procesuale a reclamantei C.N.C.F. C.F.R. SA, Sucursala Regională de C.F. Timişoara, şi a lipsei de interes a acesteia, instanţa de apel a reţinut că în conformitate cu sentinţa civilă nr. 398 din 04 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 2957/CA/2005, irevocabilă, a fost obligat Primarul Municipiului Timişoara să elibereze reclamantei C.N.C.F. C.F.R. SA, Sucursala Regională de C.F. Timişoara, adeverinţă de existenţă a construcţiei pentru imobilul situat în Timişoara, înscris în C.F. nr. W Timişoara, nr. top. A.
Urmare a pronunţării acestei hotărâri - prin încheierea nr. 18404/2005, reclamanta s-a întabulat în C.F. nr. Z Timişoara, nr. top. A - asupra construcţiilor descrise în partea 1 din cartea funciară.
Referitor la fondul cauzei, instanţa de apel a reţinut că prin sentinţa penală nr. 973/2002 a Judecătoriei Timişoara, desfiinţată în latura civilă cu trimiterea cauzei spre rejudecare prin decizia penală nr. 573 din 25 octombrie 2002, nu s-a dispus în legătură cu valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare ce fac obiectul cauzei.
Cu privire la buna-credinţă a cumpărătorilor-pârâţi, instanţa de apel a reţinut că vânzătorul nu era întabulat şi pe construcţii, întabularea facându-se în ziua vânzări - 09 iulie 1998 - în mod fraudulos, aspect constatat prin sentinţa penală nr. 530/2003, irevocabilă.
În ceea ce priveşte apelul reclamantului Municipiul Timişoara, instanţa de apel a reţinut că în dispozitivul hotărârii se menţionează că reclamantul este îndreptăţit la suma de 43.888,75 RON, or, acesta, în raport de disp. art. 274 C. proc. civ., era îndreptăţit la plata şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 50.775,41 RON taxă de timbru şi 3.136,36 RON - 1/3 din contravaloarea onorariilor experţilor.
Referitor la motivul de apel - privind respingerea în mod greşit a petitului 3 din cererea de chemare în judecată, se constată că această cerere a fost în mod corect respinsă.
Împotriva deciziei din apel au formulat recurs atât reclamantul Municipiul Timişoara, cât şi pârâţii G.D. şi I.M.P.
Recurentul-reclamant Municipiul Timişoara a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., arătând, în esenţă, că:
- instanţa de apel a respins în mod nelegal capătul de cerere privind petitul 3 al cererii de chemare în judecată referitor la reînscrierea dreptului de proprietate al Municipiului Timişoara asupra nr. top. A din C.F. nr. X Timişoara prin greşita interpretare a probatoriului administrat în cauză.
Recurenţii-pârâţi G.D. şi I.M.P. au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., fără a fi structurate spre a permite o punctuală analiză a acestora.
Recurenţii-pârâţi au arătat, în esenţă, următoarele:
- instanţa de apel nu a analizat şi nici motivat respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocată de pârâţi;
- instanţa de apel, ignorând probatoriul administrat în cauză, a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal, dată cu încălcarea şi aplicarea eronată a legii;
- instanţa de apel nu a reţinut buna-credinţă a apelanţilor-pârâţi, deşi prezumţia legală de bună-credinţă nu a putut fi răsturnată şi nu s-a putut proba niciun act care să conducă la concluzia fraudei adevăratului proprietar;
- instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut cu privire la cheltuielile de judecată acordate reclamantei prin admiterea apelului acesteia.
Recursurile sunt nefondate.
Cu privire la ambele recursuri este de observat, în principal, că evocatele critici ţin de aprecierea probelor şi de fondul cauzei, constituind, aşadar, motive de netemeinicie, cu sublinierea că motivarea recursului constituie activitatea procesuală desfăşurată de către recurent în scopul susţinerii nelegalităţii hotărârii atacate şi care determină limitele controlului judiciar extraordinar exercitat de către instanţa de recurs asupra eventualelor neregularităţi ori greşeli pretins a sta la baza judecăţii în apel, reflectate în hotărârea dată, atât direct, cât şi indirect.
Totodată, este necesar de precizat că esenţa recursului constă în faptul că priveşte exclusiv ipoteza nelegalitătii soluţiei pronunţate de către instanţa de apel, astfel cum rezultă, fără echivoc, din prevederile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.
Cum recurenţii nu au arătat în ce constau eventualele greşeli de judecată ale instanţei de apel ce constituie obiectul cenzurării de către instanţa de recurs, lipsa criticilor ce vizează nelegalitatea hotărârii atacate cu recurs nu poate atrage schimbarea soluţiei la care tind recurenţii.
Depăşind menţionatele aspecte, se constată următoarele:
Cu privire la recursul reclamantului Municipiul Timişoara, instanţa de apel, raportat la situaţia de fapt stabilită, necenzurabilă în recurs, a respins în mod just capătul de cerere privind petitul 3 al cererii de chemare în judecată referitor la reînscrierea dreptului de proprietate al Municipiului Timişoara asupra nr. top. A din C.F. nr. X Timişoara, reţinând că în C.F. nr. X Timişoara era deja înscrisă menţiunea de reînscriere a nr. top. A în C.F. nr. W Timişoara în favoarea Primăriei Timişoara, această carte fiind deja sistată.
De asemenea, se reţine că în măsura în care prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă se produc modificări asupra înscrierilor în cartea funciară, reclamantul are posibilitatea formulării unei cereri de rectificare carte funciară, în condiţiile art. 51 din Legea nr. 7/1996.
Instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii vizând nulitatea actului ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară nu are abilitarea legală de a dispune rectificarea acelei înscrieri, Legea nr. 7/1996 statuând asupra condiţiilor în care se produce rectificarea de carte funciară.
Cu privire la recursul pârâţilor G.D. şi I.M.P., instanţa de apel a analizat şi a motivat în mod corect respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocată de pârâţi, reţinând că potrivit convenţiunii din 1947, Municipiul Timişoara a pus la dispoziţia Societăţii Sportive C.F.R., pentru folosinţă, terenurile sportive pentru o durată de 30 de ani, cu drept de preferinţă la o nouă arendare, în baza deciziunii nr. 9903 din 1946 prin care Primarul Municipiului Timişoara aprobă punerea la dispoziţia Organizaţiei Sportului Popular - Comisia Regională Banat, terenurile respective, iar reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA Bucureşti, Sucursala Regională C.F. Timişoara, la data promovării acţiunii, avea calitatea de proprietar tabular al construcţiilor şi, totodată, că, prin sentinţa civilă nr. 398 din 04 mai 2005, irevocabilă, Tribunalul Timiş a întabulat dreptul de proprietate al acesteia asupra construcţiilor edificate pe terenul cu nr. top. A în suprafaţă de 50.164 m.p., întabulat în C.F. nr. Z Timişoara.
Ipotetica interpretare eronată a actului dedus judecăţii circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. se constată că nu poate fi analizată, întrucât recurenţii-pârâţi au dezvoltat această critică sub aspectul greşitei interpretări a actelor în sensul de înscrisuri probatorii, ceea ce vizează potenţiala netemeinicie a hotărârii atacate ce nu poate constitui motiv de recurs.
Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală, dată cu justa aplicare a legii, reţinând reaua-credinţă a pârâţilor şi, deopotrivă, că operaţiunile care au dus la înscrierea în C.F. nr. Y Timişoara a dreptului de proprietate al pârâtului Clubul Sportiv B. Timişoara asupra terenului nr. top. A şi asupra construcţiilor edificate pe acesta s-au făcut prin fals şi că actul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul Clubul Sportiv B. Timişoara şi pârâtul G.D. şi antecesorul pârâtului I.M.P. s-a bazat pe o cauză imorală şi nelicită, fiind încheiat de părţi, cunoscându-se aspectul că vânzătorul nu are calitatea de proprietar, vânzarea făcându-se în frauda proprietarilor tabulari.
De asemenea, nici critica ce vizează pretinsa acordare în apel a cheltuielilor de judecată către reclamantă într-un cuantum mai mare decât cel solicitat nu poate fi primită, instanţa de apel făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., pe de o parte, iar, pe de altă parte, este de subliniat că pretinsa greşeală de calcul nu poate constitui motiv de recurs în sensul art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., ci o eventuală eroare materială nesupusă abordatei căi extraordinare de atac.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondate recursurile formulate în cauză.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul Municipiul Timişoara împotriva deciziei secţiei civile a Curţii de Apel Timişoara nr. 1015/A din 20 septembrie 2011.
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâţii G.D. şi I.M.P. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2290/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2788/2012. Civil. Alte cereri. Recurs → |
|---|
