ICCJ. Decizia nr. 2839/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2839/2012
Dosar nr. 5610/110/2008
Şedinţa publică din 27 aprilie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 721 din 29 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia civilă, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Moise Ioan în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Bacău şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul să răspundă la notificarea înregistrată la Primăria municipiului Bacău, sub nr. 5047 din 12 februarie 2002.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin notificarea înregistrată la Primăria municipiului Bacău, sub nr. 5047 din 12 februarie 2002, s-a solicitat de către reclamant, în calitate de moştenitor al defunctului C.C., restituirea în natură a terenului situat în Bacău, str. Z. şi acordarea de despăgubiri pentru imobilul construcţie demolat.
Deşi îi revenea obligaţia, potrivit art. 23 din Legea 10/2001, de a soluţiona, prin dispoziţie, notificarea în termen de 60 de zile de la primirea acesteia, pârâtul nu s-a conformat dispoziţiilor legale, perioada de peste 7 ani în care nu a fost soluţionată cererea de restituire fiind incompatibilă cu scopul principal al emiterii Legii 10/2001, acela de reparaţie pentru încălcările dreptului de proprietate, de către stat.
Odată cu notificarea, reclamantul a depus înscrisuri din care reiese că imobilul solicitat a aparţinut părinţilor săi, fiind preluat abuziv de stat, prin Decretul de expropriere nr. 271/1981.
Adresa din 17 decembrie 2009 emisă de către pârât după introducerea acţiunii, prin care se solicită depunerea, în copie legalizată, a înscrisurilor, demonstrează cu atât mai mult culpa acestuia, solicitările pârâtului fiind formale, în scopul evident de a justifica tergiversarea soluţionării notificării.
Pentru considerentele menţionate, a fost admisă acţiunea şi a fost obligat pârâtul să emită dispoziţie cu privire la notificarea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Primarul municipiului Bacău.
Prin decizia civilă nr. 90 din 30 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, s-a respins apelul declarat de pârât, ca nefondat.
În pronunţarea acestei decizii, Curtea a reţinut că apărarea pârâtului în sensul că soluţionarea notificării nu a fost posibilă din lipsa tuturor înscrisurilor necesare nu poate fi primită întrucât, dacă reclamantul era într-adevăr în culpă - prin nedepunerea înscrisurilor solicitate în completarea dosarului - ori, în funcţie de data soluţionării, în situaţia prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată cu modificări coroborat cu art. 23 pct. 1 din H.G. nr. 498/2003, ori art. 25 din aceeaşi lege coroborat cu art. 25 din H.G. nr. 250/2007, pârâtul trebuia să emită o dispoziţie doar pe baza înscrisurilor de la dosar. Or, fără o justificare în acest sens, pârâtul nu a emis niciun act în soluţionarea notificării nici până în prezent.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Bacău, criticând-o pentru următoarele motive:
Primarul municipiului Bacău nu a emis dispoziţie de soluţionare a notificării, deoarece dosarul nu era complet, emiţându-se în acest sens adresa ce se găseşte la dosar.
Nu sunt îndeplinite condiţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 23.1. din H.G. nr. 498/2003 privind Normele Metodologice de aplicare, care arată că „în cazul în care persoana îndreptăţită a depus toate actele doveditoare pe care le posedă şi totodată a făcut precizarea că nu mai deţine alte probe, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe numai pe baza acestora”.
Recurentul pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea, în tot, a deciziei recurate, iar, pe fond, respingerea acţiunii.
În raport de susţinerile formulate şi de dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) şi art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte a supus dezbaterii excepţia nulităţii recursului, pe care o consideră întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recurentul nu a încadrat susţinerile formulate în vreunul dintre motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi dezvoltarea lor nu face posibilă o asemenea încadrare, în condiţiile art. 306 alin. (3) din acelaşi cod şi nici nu vizează considerentele deciziei recurate.
Partea a menţionat în mod generic că dosarul întocmit în urma notificării nu era complet şi a redat conţinutul dispoziţiilor art. 23.1. din H.G. nr. 498/2003, care, de altfel, nu mai sunt în vigoare, fără să arate, însă, în ce au constat greşelile instanţei de apel în legătură cu soluţia pronunţată, în argumentarea căreia s-a avut în vedere îndeplinirea obligaţiei de emitere a dispoziţiei pe baza înscrisurilor existente în dosar.
Susţinerile recurentului constituie, în realitate, simple afirmaţii, nesusceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de către pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Bacău împotriva deciziei civile nr. 90 din 30 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2838/2012. Civil. Acţiune în concurenţă... | ICCJ. Decizia nr. 2841/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
