ICCJ. Decizia nr. 2872/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2872/2012
Dosar nr. 3429/4/2012
Şedinţa Camerei de consiliu din 27 aprilie 2012
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu Mureş la data de 19 ianuarie 2012, corpul Executorilor Bancari din cadrul P.B. România S.A., prin executor bancar M.D.I., a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului N.G.A., în baza titlului executoriu reprezentat de un contract de credit.
Prin Încheierea nr. 390 din 30 ianuarie 2012, Judecătoria Tîrgu Mureş a admis excepţia necompetentei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la data de 7 februarie 2012, sub nr. 3429/4/2012.
Prin Sentinţa civilă nr. 1621 din 24 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind pe creditoarea P.B. România S.A. în favoarea Judecătoriei Tîrgu Mureş; s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
În considerentele acestei sentinţe, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite este de competenţa instanţei de executare, adică, faţă de art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel.
În cauza de faţă, executorul bancar nu a indicat anumite bunuri pe care intenţionează să le urmărească silit, însă a adresat cererea de încuviinţare a executării silite în mod expres către Judecătoria Tîrgu Mureş, rezultând astfel, fără putinţă de tăgadă, că executorul a solicitat încuviinţarea executării silite pe raza de competenţă teritorială a acestei instanţe, iar nu a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti este competentă să soluţioneze cererea, pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea creditoarei de încuviinţare a executării silite, în toate formele legale, a titlului executoriu, constând în Contractul de credit din data de 4 iulie 2008, privind pe debitorul N.G.A.
Potrivit art. 371 C. proc. civ.: ";Cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel.
Acesta, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv";, iar, potrivit art. 373 (2) C. proc. civ., ";instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea";.
În lipsa unor elemente care să indice locul situării bunurilor supuse procedurii de executare silită, în principiu executarea se va face în circumscripţia instanţei în care se găseşte domiciliul sau sediul debitorului, pentru că există prezumţia simplă că, acolo unde îşi are domiciliul, debitorul deţine bunuri urmăribile.
Or, în speţă, prin cererea de încuviinţare a executării silite a contractului de credit, executorul judecătoresc nu a arătat că debitorul ar deţine bunuri pe raza de competenţă a Judecătoriei Tîrgu Mureş şi nici nu a indicat alte elemente de natură a atrage competenţa acestei instanţe în soluţionarea cererii.
În consecinţă, Înalta Curte consideră că instanţa de executare este judecătoria de la domiciliul debitorului, respectiv Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, pentru că există prezumţia simplă că în circumscripţia acestei instanţe, unde îşi are domiciliul, debitorul deţine bunuri urmăribile.
Este lipsită de relevanţă, sub aspectul competenţei teritoriale de soluţionare a cererii, împrejurarea că prin cererea introductivă a fost învestită Judecătoria Tîrgu Mureş cu soluţionarea acesteia, întrucât executorul judecătoresc nu poate alege în mod arbitrar instanţa căreia îi adresează cererea de încuviinţare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2842/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2873/2012. Civil → |
|---|
