ICCJ. Decizia nr. 2873/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 2873/2012
Dosar nr. 2075/105/2007*
Şedinţa publică din 30 aprilie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1093 din 2 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Prahova s-a respins contestaţia formulată în baza Legii nr. 10/2001, formulată de contestatorii S.N. şi S.E. în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Ploieşti.
La pronunţarea acestei sentinţe, Tribunalul a reţinut că prin acţiunea formulată, contestatorii S.N. şi S.E. au contestat Dispoziţiile nr. 6296 şi 6297 din 1 martie 2007, emise de intimata Primăria Municipiului Ploieşti prin care s-au respins cererile acestora de restituire a doua terenuri, unul în suprafaţa de 3856 m.p. şi un altul în suprafaţa de 5 ha, alăturat, ambele situate în Ploieşti, cu motivarea ca terenurile revendicate au avut categoria agricol, situaţie ce nu intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 10/2001.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut că reclamanţii au calitatea de legatari cu titlu universal ai defunctului I.I., care a avut în proprietate terenul în suprafaţa de 3858 m.p. situat în punctul ";L.C.M.R."; şi de moştenitori ai mamei lor, P.I.M., care a dobândit în proprietate, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X şi transcris sub nr. Y din 18 septembrie 1928 de Grefa Tribunalului Prahova terenul în suprafaţa de 5 ha situat la data cumpărării în localitatea Ploieşti, în acelaşi punct ";L.C.L.C.R.";.
Terenurile au fost preluate în mod abuziv de către stat, fără a exista documente de preluare, în anii 1960 - 1970, în prezent, conform constatărilor din expertiza P.D., fiind ocupate de construcţii cu destinaţia de birouri, magazii, polatre, depozite, ale unor societăţi comerciale identificate prin raportul de expertiză, căi ferate, utilităţi publice, canalizare, apă, lumină, etc.
Conform art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 nu intra sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa de fond a reţinut că potrivit raportului de expertiză (completare) şi a actelor de proprietate prezentate de părţi a reieşit că la data preluării ambele terenuri solicitate se găseau în extravilanul localităţii Ploieşti, în punctul ";L.C.L.C.R.";, având categoria de folosinţă arabil, constatându-se că acestea nu intră sub incidenţa dispoziţiilor reparatorii ale Legii nr. 10/2001, astfel că în mod legal şi întemeiat, Primăria Municipiului Ploieşti a respins cele două notificări.
Instanţa de fond a mai reţinut că prin Adresa nr. 301089/2008 Direcţia Generală de Dezvoltare Urbană - Serviciul cadastru Imobiliar Edilitar, a arătat că abia din anul 1973 terenul a fost cuprins în planul cadastral al localităţii în intravilan.
Potrivit dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 în cazul în care persoana îndreptăţită nu cunoaşte deţinătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, în termen de 30 de zile primăria notificată fiind obligată să identifice unitatea deţinătoare şi să comunice persoanei îndreptăţite elementele de identificare a acesteia.
Tribunalul a mai reţinut că, potrivit acestui articol, în cazul în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, persoana îndreptăţită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la alin. (1), dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege.
În concluzie, tribunalul a reţinut că, legea nu prevede obligaţia intimatei din prezenta cauză de a înainta notificarea unităţii deţinătoare, ci doar de a o identifica; în măsura în care Primăria Ploieşti nu a procedat la această identificare în termenul prevăzut de lege, contestatorii aveau, aşa cum s-a arătat mai sus, posibilitatea de a acţiona în judecată direct statul prin Ministerul Finanţelor Publice, dar în termen de 120 de zile de la data înregistrării notificării.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorii S.N., S.E., iar prin Decizia civilă nr. 170 din 10 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti s-a respins ca nefondat apelul declarat de contestatori, reţinând următoarele:
Prin contestaţia formulată contestatorii S.N. şi S.E. au formulat contestaţie împotriva Deciziilor nr. 6296 şi 6297 din 1 martie 2007 emise de această intimată, prin care li s-a respins cererea contestatorilor, de restituire a două terenuri, unul în suprafaţă de 3856 m.p. şi un altul în suprafaţă de 5 ha, alăturat, ambele situate în Ploieşti.
La data de 31 martie 2008, cu ocazia punerii concluziilor pe fond, contestatorii şi-au precizat contestaţia, solicitând anularea deciziilor şi obligarea intimatei Primăria municipiului Ploieşti să identifice dacă sunt alte unităţi deţinătoare pe acest teren şi să înainteze notificarea acestor societăţi, pentru a se face procedura administrativă.
Fără discuţie, aceste terenuri la data notificării erau situate în extravilanul localităţii Ploieşti, iar în prezent sunt evidenţiate în intravilan şi ocupate de construcţii şi spaţiile necesare funcţionării acestora.
Că este aşa, rezultă din coroborarea actelor de la dosar şi anume: cele două acte de proprietate ale părţilor, Adresa nr. 301089/2008 a Primăriei Municipiului Ploieşti, constatările expertului şi conţinutul celor două notificări.
Astfel, în notificările adresate Primăriei Municipiului Ploieşti contestatorii au arătat că terenurile au fost preluate în anii 1960 - 1970, în adresa de mai sus se menţionează că terenurile sunt intravilane din anul 1973, iar în actele de proprietate terenurile sunt evidenţiate ca fiind situate ";L.C.L.M.R.";.
În atare situaţie, potrivit art. 8 (1) din Legea nr. 10/2001 cu modificările şi completările ulterioare, terenurile nu intră sub incidenţa acestei legi.
Cum bine a motivat prima instanţă, contestatorii trebuiau să uzeze de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 cu modificările şi completările ulterioare, în sensul chemării în judecată a statului, prin Ministerul Finanţelor Publice, în condiţiile în care au văzut că de la data notificării şi până la data emiterii Dispoziţiilor nr. 6296/2007 şi nr. 6297/2007, au trecut şase ani, ocazie cu care la momentul potrivit s-ar fi constatat care era situaţia juridică a terenurilor.
În atare condiţii, s-a reţinut că solicitarea contestatorilor făcută pentru prima dată în instanţa de apel de a anula dispoziţiile Primăriei şi de a dispune obligarea acesteia să trimită notificările spre soluţionare Comisiei municipale constituită potrivit Legii nr. 18/1991, nu poate fi admisă.
Astfel, potrivit art. 294 (1) C. proc. civ., în apel nu se pot face cereri noi, aceştia solicitând la fond anularea dispoziţiilor şi obligarea intimatei să identifice societăţile deţinătoare a terenurilor şi să înainteze acestora notificările.
Împotriva deciziei sus-menţionate au declarat recurs contestatorii S.N. şi S.E., s-a admis recursul declarat de contestatori, s-a casat decizia atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că terenul în litigiu, ce a făcut obiectul notificărilor, a avut destinaţia de teren arabil situat în extravilanul localităţii Ploieşti, aşa cum rezultă din actele de proprietate aflate la dosar, astfel că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cum corect au apreciat instanţele anterioare.
S.N. şi S.E. au formulat contestaţie la titlu împotriva Deciziei nr. 6068 din 28 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate.
Intelectuală, susţinând că între dispozitivul şi considerentele hotărârii există contradicţii antagonice, fiind concordanţă doar între minută şi dispozitiv, invocând nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Prin Încheierea nr. 4137 din 1 iulie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a admis cererea formulată de contestatori şi s-au înlocuit considerentele Deciziei civile nr. 6068 din 28 mai 2009 a aceleiaşi instanţe cu considerentele reţinute prin prezenta încheiere.
A reţinut instanţa supremă că din considerentele deciziei recurate rezultă că terenurile în litigiu la data notificării erau situate în extravilanul loc. Ploieşti, iar în prezent sunt evidenţiate în intravilan şi ocupate de construcţii şi spaţiile necesare funcţionării acestora.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere.
În cauza dedusă judecăţii împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite, reţinerea instanţei de apel în sensul că terenul intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 nefiind fundamentată prin probatoriul administrat, astfel că la rejudecare se va dispune completarea probatoriilor în vederea stabilirii cu exactitate dacă terenul în litigiu la data notificării reclamanţilor, era sau nu în intravilanul localităţii Ploieşti.
Astfel instanţa de apel în rejudecare examinând hotărârea instanţei de fond în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de recurs a trimis cauza spre rejudecare cu îndrumarea de a se completa probatoriile, în vederea stabilirii cu exactitate dacă terenul în litigiu la data notificării, era sau nu în intravilanul localităţii Ploieşti.
Apelanţii-contestatori nu au propus cu ocazia rejudecării cauzei în apel dovezi în sensul celor sus-menţionate, astfel încât, având în vedere că din coroborarea actelor de la dosar (cele două acte de proprietate ale părţilor şi Adresa nr. 301089/2008 a Primăriei Municipiului Ploieşti, constatările expertului şi conţinutul celor două notificări) reiese fără putinţă de tăgadă că terenurile ce fac obiectul deciziilor contestate la data notificării, erau situate în extravilanul localităţii Ploieşti, în cauză e aplicabil art. 8 din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii S.N. şi S.E., solicitând casarea ei cu trimitere spre rejudecare instanţei de apel, pentru a se administra proba cu expertiză tehnică topo în vederea stabilirii cu exactitate a situaţiei terenului la data notificării reclamanţilor, respectiv dacă la data notificării reclamanţilor era sau nu în intravilanul localităţii Ploieşti.
Astfel criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii susţin astfel încălcarea dispoziţiilor art. V alin. (2) Titlul I din Legea nr. 247/2005.
O altă critică, vizează motivarea necorespunzătoare a hotărârii în condiţiile în care este interpretată doar Adresa nr. 301089/2008 a Direcţiei Generale şi Dezvoltare Urbană, şi în condiţiile în care nu au fost respectate dispoziţiile şi recomandările obligatorii, date de instanţa de recurs Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia de casare nr. 6068/2009.
Ca atare, susţin recurenţii, s-a făcut şi o greşită interpretare şi aplicare şi a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Criticile legate de aprecierea şi interpretarea probelor sunt critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate, situaţie în care nu se circumscriu dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
Nefondată este şi critica legată de nerespectarea recomandărilor şi a problemelor de drept dezlegate prin Decizia de casare nr. 6068/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile în care instanţa de apel în rejudecare a examinat cauza în raport de statuările instanţei de recurs, nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 315 C. proc. civ.
Examinarea cauzei s-a făcut atât raportat la conţinutul notificărilor cât şi în raport de constatările şi concluziile expertizei efectuată în cauză, din care rezultă că la data notificărilor terenurile din litigiu erau situate în extravilanul localităţii.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive, precum şi cele ale cărui regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi prin Legea nr. 1/2000.
Soluţia de excludere a unor asemenea categorii de terenuri este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului acestuia de a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislaţia anterioară cu privire la proprietatea funciară.
În acest sens şi Curtea Constituţională, învestită cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a reţinut că aceste dispoziţii legale nu contravin nici dispoziţiilor art. 44 şi 21 din Constituţie (Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 18 ianuarie 2005 şi Decizia nr. 34 din 30 ianuarie 2003).
Cum în cauză faţă de natura terenurilor de la data notificărilor, ce erau situate în extravilan, instanţa de apel a făcut o legală interpretare şi aplicare a legii, fiind incidente dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Nefondată este şi critica legată de nemotivarea hotărârii în condiţiile în care considerentele hotărârii sunt clare, concise, cu referire la starea de fapt şi de drept incidenţă în cauză, circumscriindu-se astfel exigenţelor prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în condiţiile în care motivarea hotărârii este o problemă de conţinut, de esenţă, şi nu de volum.
Astfel din perspectiva celor expuse, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii S.N. şi S.E. împotriva Deciziei nr. 87 din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 aprilie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2872/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 2874/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
