ICCJ. Decizia nr. 2909/2012. Civil
| Comentarii |
|
Tribunalul Cluj, secția civilă, prin Sentința nr. 682 din 30 octombrie 2009 a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta T.M.M.T. împotriva pârâților Municipiul Cluj-Napoca prin Primar și Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, ca inadmisibilă, reținând, în esență, că întrucât imobilului în litigiu îi sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanta avea obligația să urmeze procedura specială reglementată de acest act normativ, concursul dintre legea generală și legea specială, rezolvându-se în favoarea celei speciale, în acest sens fiind și Decizia nr. 33/2008 pronunțată în recursul în interesul legii.
Prin Decizia nr. 97/A din 15 aprilie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, pe care a desființat-o în întregime și a trimis cauza pentru rejudecare la fond la aceeași instanță.
Instanța de apel a reținut că acțiunea în revendicare a reclamantei este admisibilă în măsura în care nu aduce atingere vreunui alt drept de proprietate și securității raporturilor juridice, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei.
Or, în speță, pârâții nu se pot prevala de existența valabilă a dreptului de proprietate asupra imobilului neavând niciun titlu asupra acestuia, motiv pentru care a făcut aplicarea art. 296 raportat la art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
S-a reținut astfel, contrar opiniei tribunalului, că imobilul în litigiu nu a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr. 111/1951.
Rejudecând după casare, Tribunalul Cluj, secția civilă, prin Sentința nr. 124 din 11 februarie 2011 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată din oficiu. A respins acțiunea civilă formulată de reclamanta T.M.M.T. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Cluj-Napoca și Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, având ca obiect revendicare imobiliară.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că acțiunea în revendicare este acțiunea prin care se solicită recunoașterea dreptului de proprietate asupra unui bun determinat cu consecința obligării pârâtului la restituirea posesiei bunului, fiind acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Prin urmare, calitatea procesuală pasivă aparține în astfel de acțiuni posesorilor, care nu sunt în măsură să afirme și să justifice un drept de proprietate.
Or, reclamanta a formulat acțiunea având în vedere situația de carte funciară, fără a afirma că posesia efectivă este exercitată de către cei doi pârâți.
Prin petitele cererii de chemare în judecată, dar mai ales prin motivarea în fapt, reclamanta a afirmat preluarea imobilului în baza unui decret, care nu putea constitui un mod de dobândire valid al dreptului de proprietate în favoarea Statului Român și și-a întemeiat cererea pe prevederile dreptului comun, respectiv art. 480 C. civ.
Cu toate acestea, reclamanta a susținut că acțiunea este scutită de taxă de timbru în condițiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, afirmând din nou aspecte legate de presupusa preluare abuzivă a imobilului.
Având în vedere înscrisurile depuse în fața instanței de apel, respectiv Sentința civilă nr. 13655/1968 a Judecătoriei Cluj, trecerea în patrimoniul Statului a imobilului situat în Cluj-Napoca, str. E., înscris în CF xxx, precum și Adresa nr. 4532/1970, prin care s-a solicitat Judecătoriei Cluj-Napoca radierea din CF xxx a dreptului de proprietate a Statului și restabilirea situației de CF în favoarea pârâtei I.M. căsătorită P. din localitatea Hațeg, s-a apreciat că într-adevăr acțiunea este una de drept comun, care își are temeiul pe prevederile art. 480 C. civ.
în aceste condiții, regulile de drept comun devenind incidente, reclamanta era datoare să justifice calitatea procesuală pasivă a celor doi pârâți, respectiv exercitarea unei posesii asupra terenului revendicat.
Probele administrate în fața instanței de fond, după rejudecare, respectiv interogatoriul părților și declarația martorului V.l. au confirmat că cei doi pârâți nu exercită posesia asupra respectivului bun.
Imobilul a fost identificat în regim de CF prin raportul de expertiză întocmit de expert C.G., expert care a concluzionat că în urma măsurătorilor, terenul este liber, poate fi restituit, nefiind afectat de amenajări de utilitate publică și aflat în folosința numitului V.l.
S-a constatat, de asemenea, că imobilul a intrat în posesia G.I.G.C.L. - I.L.L.C. prin procesul-verbal nr. 2273/1966, dar s-a solicitat restabilirea situației anterioare și că posesia nu a fost transmisă niciunei persoane fizice sau juridice.
Pornind de la conținutul noțiunii de posesie din punctul de vedere al acțiunii în revendicare, tribunalul a reținut că în cazul de față, faptic, cei doi pârâți nu au posesia asupra bunului.
Aceasta a rezultat din adresele consiliului popular aflate la dosarul de fond, mai ales din adresa nr. 3133428/1970, prin care se solicită radierea dreptului de proprietate și restabilirea situației de carte funciară, precum și din declarația martorului V.l.
împrejurarea că încă în cartea funciară nu s-au operat dispozițiile sentinței sus-amintite, cu consecința radierii dreptului de proprietate, înscris în favoarea Statului Român, au fost apreciate de prima instanță ca nejustificând promovarea acțiunii.
întrucât în cauză nu s-a dovedit că cei doi pârâți exercită o posesie actuală în prezent asupra imobilului, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea civilă formulată de reclamantă.
Prin Decizia nr. 207/A din 13 aprilie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a admis în parte apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o parțial, în sensul că a admis în parte acțiunea civilă exercitată împotriva pârâților Municipiul Cluj-Napoca prin Primar și Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca. A dispus rectificarea intabulării dreptului de proprietate al Statului Român și în administrarea Sfatului Popular al orașului Cluj de sub B 7, 8 din CF xxx, în ceea ce privește corpul funciar A 7, compus din parcelele cu nr. top yyy/6, qqq/4 și zzz/2, în sensul restabilirii situației anterioare de sub B6. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A obligat pe pârâți să plătească apelantei suma de 2500 RON cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Curtea a reținut că reclamanta a solicitat expres ca instanța de apel să nu trimită cauza spre rejudecare, să rejudece cauza și să înlăture excepția lipsei calității procesuale pasive, invocând dispozițiile art. 297 C. proc. civ. și că pârâții nu s-au opus acestei solicitări, de care aveau cunoștință.
S-a constatat că reclamanta a învestit instanța cu o cerere de revendicare și o cerere de rectificare carte funciară.
în ceea ce privește acțiunea în revendicare, curtea a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că pârâții Municipiul Cluj-Napoca și Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca nu au calitate procesuală pasivă.
în prezent, după cum a rezultat și din adresa emisă de Primăria municipiului Cluj-Napoca, precum și din depozițiile martorilor, imobilul în litigiu nu este în posesia pârâtului Municipiul Cluj-Napoca, martorul V.l. declarând că a avut detenția precară a acestui imobil din 2001 și că a cultivat acest teren.
Acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul neposesor solicită instanței să-l oblige pe pârâtul posesor să-i predea imobilul deținut fără drept. în prezenta cauză, imobilul nu este în posesia unității administrativ-teritoriale, după cum a rezultat din probatoriul administrat. Prin urmare, în mod legal, instanța de fond a respins acțiunea în revendicare pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâților Municipiul Cluj-Napoca și Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca.
în ceea ce privește cererea de rectificare a cărții funciare, curtea de apel a constatat că în mod nelegal a fost respinsă aceasta.
După cum a rezultat din CF xxx Cluj, la nr. top yyy/6, qqq/4, zzz/2, în suprafață de 107 stjp, loc de casă în str. E., proprietar tabular sub B6 a fost M.I., antecesoarea reclamantei. Sub B 7 - 8 este intabulat în prezent Statul Român în administrarea Sfatului Popular al orașului Cluj, în baza cererii de înregistrare și a Sentinței civile nr. 4278 din 21 iulie 1966.
Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului prin Decizia nr. 833 din 5 august 1966 a Sfatului Popular al orașului regional Cluj - Comitetul Executiv și a fost preluat de I.L.L. Cluj prin procesul-verbal de predare-preluare nr. 2273/1966.
Cu toate acestea, prin Sentința civilă nr. 1365 pronunțată în 11 aprilie 1968 de către Judecătoria Cluj-Napoca, s-a respins acțiunea formulată de Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca împotriva pârâtei I.M. având ca obiect constatarea trecerii în patrimoniul statului a imobilului situat în Cluj-Napoca, str. E., înscris în CF xxx, instanța constatând că nu sunt incidente dispozițiile Decretului nr. 111/1951, bunul neputând trece în patrimoniul statului, deoarece nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de lege, titularul bunului fiind o persoană cunoscută.
Ulterior pronunțării acestei hotărâri, prin Adresa nr. 4532/1970 din 12 aprilie 1973 s-a dispus de către întreprinderea de Locuințe și Localuri Cluj, scoaterea terenului care a făcut obiectul Sentinței civile nr. 1365/1968 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca din evidența acestei unități și s-a menționat că administrarea terenului de către întreprinderea de Locuințe nu mai este justificată.
întreprinderea de Locuințe și Localuri Cluj, prin Adresa nr. 4532 din 15 februarie 1973, a solicitat Judecătoriei Cluj radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al Statului Român și a dreptului de administrare operativă al Municipiului Cluj-Napoca și restabilirea situației de carte funciară în favoarea numitei I.M. căsătorită P., având în vedere Sentința civilă nr. 1365/1968 pronunțată de Judecătoria Cluj.
Cu toate aceste demersuri, nu s-a dispus radierea Statului Român și revenirea la situația anterioară și în prezent în cartea funciară figurând Statul Român.
Pe lângă aceste înscrisuri din care rezultă fără echivoc că imobilul în litigiu nu a fost preluat de Statul Român, Primăria municipiului Cluj-Napoca - Serviciul Evidență Patrimoniu, prin Adresa nr. 65344/452.1 din 31 martie 2010, precum și prin răspunsul la interogatoriu a confirmat că terenul în litigiu, înscris în C.F. xxx Cluj, nu face parte din domeniul public sau privat al municipiului Cluj.
Prin urmare, din probele administrate a rezultat evident că dreptul de proprietate al antecesoarei reclamantei I.M. nu a fost transmis în favoarea Statului Român și administrarea Municipiului Cluj, pârâtul făcând demersurile necesare după pronunțarea Sentinței civile nr. 1365/1968 a Judecătoriei Cluj pentru restabilirea situației de carte funciară.
Curtea a constatat, prin urmare, că în mod nelegal instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Cluj-Napoca și a Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca pentru petitul vizând rectificarea cărții funciare.
Din starea de fapt reținută a rezultat că în cartea funciară figurează și în prezent ca proprietar Statul Român, Municipiul Cluj fiind persoana juridică care are calitate procesuală în litigiile cu privire la imobilele deținute în proprietatea unității administrativ-teritoriale implicit și pentru petitul de rectificare carte funciară, potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001.
După cum a rezultat din starea de fapt mai sus reținută, prin Sentința civilă nr. 1365/1968 pronunțată de Judecătoria Cluj, s-a constatat că imobilul nu a trecut din patrimoniul proprietarei tabulare în patrimoniul Statului Român și, în consecință, intabularea pârâtului nu are niciun suport legal.
în consecință, curtea a apreciat că este incident art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, cererea de rectificare a dreptului de proprietate al Statului Român, în sensul radierii acestuia și restabilirii situației anterioare de sub B 6, fiind întemeiată.
împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs, pârâții Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca prin Primar, solicitând admiterea acestuia și modificarea deciziei atacate, în sensul menținerii sentinței tribunalului, ca temeinică și legală.
Au criticat decizia recurată sub aspectul că nu a avut în vedere întreg probatoriul administrat. Au reiterat astfel faptul că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951, statul intabulându-și dreptul de proprietate în cartea funciară (CF xxx, B + 7, 8) potrivit Sentinței civile nr. 4278 din 21 iulie 1966.
Au arătat că înțeleg a-și menține susținerile referitoare la excepția inadmisibilității acțiunii raportat la faptul că terenul în litigiu face obiectul Legii nr. 10/2001, ca atare persoana îndreptățită la restituirea unui imobil nu are drept de opțiune între a promova o acțiune de drept comun sau a parcurge procedura reglementată de legea specială.
Au precizat că au solicitat instanței ca la soluționarea cauzei să aibă în vedere și împrejurarea că pe rolul instanței de judecată a mai fost înregistrat Dosarul Judecătoriei Cluj, reclamantă fiind T.M.M.T., iar pârâți Comisia locală de fond funciar Cluj-Napoca și Comisia județeană Cluj, având ca obiect modificarea Hotărârii nr. 1131 din 18 decembrie 2007 și restituirea în natură a terenului situat în Cluj-Napoca, str. E., în suprafață de 107 stjp (385 mp), înscris în CF nr. xxx, nr. top yyy/6, qqq din 4 și yyy din 2 și intabularea dreptului de proprietate al reclamantei.
Au considerat că prin Sentința civilă nr. 8304/2008 pronunțată în menționatul dosar, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că terenul în litigiu face obiectul Legii nr. 10/2001 și că sub nicio modalitate legală nu poate fi promovată o acțiune în constatare care să aibă drept finalitate reconstituirea dreptului de proprietate.
Având în vedere faptul că terenul în litigiu a fost solicitat de reclamantă doar în temeiul Legii nr. 247/2005, au arătat că au învederat instanței faptul că Titlul I al acestui act normativ nu prevede repunerea în termenul de depunere a cererilor de restituire.
Mai mult, au considerat că pronunțarea unei hotărâri contrare celei menționate ar încălca principiul autorității de lucru judecat, consacrat de art. 1201 C. civ.
Au solicitat totodată exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că nu au căzut în pretenții.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed.
Nu pot fi reținute motivele de recurs prin care s-au reiterat susținerile potrivit cărora imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1951.
Se reține că trecerea imobilului în proprietatea statului a fost clarificată, sub aspectul modalității de preluare, cu autoritate de lucru judecat, în primul ciclu procesual.
Astfel, prin Decizia civilă nr. 97 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, s-a constatat că în speță imobilul în litigiu nu a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr. 111/1951, întrucât prin Sentința civilă nr. 13655 din 11 aprilie 1968 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a respins acțiunea Consiliului Popular al municipiului Cluj pentru trecerea imobilului în patrimoniul statului.
Totodată, prin aceeași decizie a curții de apel s-a reținut că pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca a menționat expres că imobilul litigios nu se regăsește în evidențele sale, nu a făcut obiectul unor notificări în baza Legii nr. 10/2001, pe imobil nu sunt edificate construcții sau amenajări de utilitate publică și nu face parte din domeniul public sau privat al Municipiului Cluj-Napoca.
Având în vedere că Decizia civilă nr. 97 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj nu a fost recurată, rezultă că a fost stabilit, cu autoritate de lucru judecat, faptul că imobilul nu a fost preluat în baza Decretului nr. 111/1951.
Ca atare, în speță, se impune efectul pozitiv al lucrului judecat, având în vedere că a fost dezlegată într-un ciclu procesual anterior chestiunea litigioasă, nemaiexistând posibilitatea de a se statua diferit asupra acesteia.
Această reglementare a autorității de lucru judecat, în forma unei prezumții absolute, vine să asigure deci, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor din considerentele hotărârilor judecătorești.
Pentru aceleași considerente nu pot fi primite nici motivele de recurs referitoare la excepția inadmisibilității acțiunii raportat la faptul că terenul în litigiu face obiectul Legii nr. 10/2001 și ca atare persoana îndreptățită la restituire nu are drept de opțiune între a promova o acțiune de drept comun sau a parcurge procedura reglementată de legea specială.
Astfel, prin decizia de casare pronunțată de instanța de apel, nerecurată, după cum s-a precizat, a fost clarificată și această chestiune, în sensul că acțiunea în revendicare a reclamantei a fost apreciată de curte ca fiind admisibilă în măsura în care nu aduce atingere vreunui alt drept de proprietate și securității raporturilor juridice, reținându-se totodată că pârâții nu se pot prevala de existența valabilă a dreptului de proprietate asupra imobilului neavând niciun titlu asupra acestuia.
în aceste condiții, curtea de apel, în temeiul art. 296 raportat la art. 297 alin. (1) C. proc. civ., constatând că soluția instanței de fond de respingere a acțiunii reclamantei ca inadmisibilă echivalează cu necercetarea fondului, a desființat sentința tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare.
Prin urmare, nu mai pot fi reiterate susținerile privitoare la inadmisibilitatea acțiunii în revendicare, soluționată prin Sentința civilă nr. 124 din 11 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj, cu atât mai mult cu cât prin decizia recurată a fost admis doar petitul privitor la rectificarea de carte funciară.
în ceea ce privește motivele de recurs prin care s-a solicitat instanței ca la soluționarea cauzei să aibă în vedere și împrejurarea că pe rolul instanței de judecată a mai fost înregistrat Dosarul Judecătoriei Cluj, având ca obiect modificarea Hotărârii nr. 1131 din 18 decembrie 2007 și restituirea în natură a terenului situat în Cluj-Napoca, str. E., în suprafață de 107 stjp, considerându-se că prin Sentința civilă nr. 8304/2008, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că terenul în litigiu face obiectul Legii nr. 10/2001 și că sub nicio modalitate legală nu poate fi promovată o acțiune în constatare care să aibă drept finalitate reconstituirea dreptului de proprietate, se reține că nu pot fi primite.
Se constată astfel că prin Sentința civilă nr. 8304/2008 a Judecătoriei Cluj, anterior menționată, a fost tranșat numai aspectul referitor la natura terenului în litigiu, respectiv intravilan, nefiind analizată, contrar susținerilor recurenților, nicio altă chestiune.
Nu pot fi primite nici motivele de recurs referitoare la cheltuielile de judecată, în raport de dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. și având în vedere faptul că apelul declarat de reclamantă a fost admis, cu consecința schimbării sentinței tribunalului și a admiterii în parte a acțiunii exercitată în contradictoriu cu cei doi pârâți.
Pentru aceste considerente, față de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., s-a respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză pârâți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2915/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2907/2012. Civil → |
|---|
