ICCJ. Decizia nr. 2920/2012. Civil
| Comentarii |
|
Tribunalul Alba, secția civilă, prin Sentința nr. 2915 din 10 noiembrie 2010 a admis în parte acțiunea civilă formulată de L.M. în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. A constatat că măsurile administrative luate față de defunctul L.H. de către organele fostele miliții, constând în: reținerea în data de 29 septembrie 1948, internarea în colonie de muncă și stabilirea de domiciliu obligatoriu au avut caracter politic. A respins celelalte cereri formulate de reclamantă. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că din adresa din 4 iunie 1998 a Ministerului Justiției a rezultat că tatăl reclamantei, L.H. a fost arestat la data de 30 noiembrie 1950 pentru manifestări dușmănoase la adresa regimului comunist și instigare publică, că prin decizia M.A.I. nr. 198/1950 a fost internat într-o colonie de muncă pe o perioadă de 24 de luni, fiind pus în libertate la data de 31 decembrie 1952, iar prin decizia M.A.I. nr. 2234/1952 i s-a fixat domiciliu obligatoriu în comuna Poieni, județul Alba, restricțiile domiciliare fiind ridicate prin ordinul M.A.I. nr. 015341 din 8 august 1963.
De asemenea, din fișa personală întocmită de Direcția Regională a Securității Sibiu a rezultat că L.H. a fost reținut la data de 15 mai 1948 și încarcerat la Penitenciarul Aiud, iar ulterior în Penitenciarul Ocnele Mari, deoarece a dus o propagandă ostilă regimului de la data respectivă, fără a se face dovada că reținerea acestuia ar fi fost urmată de vreo condamnare.
Tribunalul a constatat că în Legea nr. 221/2009 sunt indicate criteriile pe baza cărora este determinabil caracterul politic al condamnării sau măsurii administrative cu caracter politic, iar acestea urmează să fie apreciate și aplicate de instanță în funcție de circumstanțele de fapt ale fiecărei fapte.
Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, care dă dreptul instanței să constate caracterul politic al măsurilor administrative, altele decât cele la care se referă art. 3, face trimitere la dispozițiile art. 1 alin. (3) din lege.
Art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 214/1999, la care face referire textul de lege citat anterior, prevede că constituie infracțiuni săvârșite din motive politice, infracțiunile care au avut drept scop: exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică; susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic; propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 22 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist; respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Așadar, constatarea caracterului politic al măsurii administrative se face prin raportare la scopurile menționate de articolul mai sus citat, scopuri care au determinat adoptarea acestei măsuri.
Același act normativ definește măsurile administrative abuzive ca fiind orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate anterior.
Având în vedere măsurile administrative luată față de L.H., respectiv reținerea neurmată de condamnare, stabilirea domiciliului obligatoriu și internarea într-o colonie de muncă, în raport de prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009, în temeiul art. 4 alin. (2) din lege, instanța a constatat că acestea au caracter politic.
în ceea ce privește daunele morale solicitate, tribunalul a reținut că prin Decizia nr. 1.358/2010, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, invocată de Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și a constatat că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Decizia prin care Curtea Constituțională, în exercitarea controlului concret, posterior, rezolvă, prin admitere, excepția de neconstituționalitate este obligatorie și produce efecte erga omnes și nu numai între părțile litigante, deși este pronunțată în cadrul unui litigiu care există în fața justiției între anumite părți determinate.
Prevederea declarată neconstituțională rămâne în legislație, dar aplicarea ei, fiind contrară supremației Constituției, încetează.
Așadar, ca o consecință a caracterului obligatoriu erga omnes al deciziilor Curții Constituționale, "prevederea normativă a cărei neconstituționalitate a fost constatată nu mai poate fi aplicată de niciun subiect de drept (cu atât mai puțin de autoritățile și instituțiile publice), încetându-și de drept efectele, pentru viitor, potrivit tezei a doua din fraza întâi a art. 145 alin. (1) din Constituție.
în speță, articolul care constituia temeiul legal al acordării daunelor morale fiind declarat neconstituțional și-a încetat efectele și nu mai poate fi aplicat de instanță care este obligată să respecte deciziile Curții Constituționale.
în ceea ce privește susținerea potrivit căreia ar putea apărea o nouă dispoziție legală în cele 45 de zile în care legiuitorul poate interveni pentru a pune de acord prevederea neconstituțională cu dispozițiile Constituției, instanța a reținut că noile dispoziții legale nu ar putea fi aplicate deoarece s-ar încălca principiul neretroactivității legii, legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată fiind aplicabilă pe tot parcursul procesului. în sensul aplicării principiului neretroactivității a fost constatată a fi și jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 1.354/2010), precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 8 martie 2006 privind cauza Blečič v.Croația, parag. 81).
Deoarece reclamanta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată, acestea nu au fost acordate de către tribunal.
Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin Decizia nr. 108 din 8 aprilie 2011, prin care s-a respins apelul declarat de pârât împotriva sentinței tribunalului.
S-a reținut de către instanța de apel că potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 "persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător".
Este adevărat că în cazul măsurilor administrative, legiuitorul nu a prevăzut în mod expres, ca la condamnările cu caracter politic, faptul că, după decesul celui ce a făcut obiectul unor asemenea măsuri, cererea pentru constatarea caracterului politic poate fi făcută și de către moștenitorii acestuia.
însă la art. 5 alin. (1) din același act normativ se prevede că orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la (...)".
A rezultat că în situația în care se solicită și daune morale/materiale ca urmare a unei condamnări/măsuri administrative cu caracter politic, instanța trebuie mai întâi, pe cale principală sau incidentală, să constate caracterul politic al condamnării/măsurii administrative.
Interpretând sistematic aceste dispoziții, curtea de apel a constatat că ar fi lipsit de logică juridică să se acorde calitate procesuală activă moștenitorilor celor ce au suferit măsuri administrative cu caracter politic pentru a solicita daune în considerarea prejudiciului suferit de autorul lor, dar să nu li se dea posibilitatea să ceară constatarea caracterului politic al acestor măsuri administrative.
Pe de altă parte, ca și în cazul condamnărilor politice, și măsurile administrative pot fi de drept cu caracter politic, pe când în alte situații acest caracter politic se stabilește pe cale judiciară.
în altă ordine de idei, s-a reținut că a crea un regim juridic diferit moștenitorilor, după cum măsurile administrative sunt de drept considerate având caracter politic și cele pentru care doar instanța poate analiza acest caracter, este evident discriminatoriu, iar acolo unde legiuitorul nu distinge nici judecătorului nu-i este permis.
Or, în lipsa îndreptățirii moștenitorilor de a solicita constatarea caracterului politic al măsurii administrative, aceștia ar fi lipsiți de posibilitatea de a mai solicita acordarea de daune morale sau materiale.
Chiar dacă la acest moment acordarea daunelor morale este prohibită ca urmare a pronunțării deciziilor Curții Constituționale, sub aspectul calității procesuale active, trebuia avută în vedere legea de la momentul adoptării ei și care a fost scopul urmărit de legiuitor în acel moment.
în raport de cele menționate, s-a constatat că soluția pronunțată de către prima instanță este corectă și legală, excepția invocată de către pârât fiind nefondată, motiv pentru care, în temeiul art. 296 C. proc. civ., s-a respins apelul acestuia.
împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția generală a finanțelor publice Alba, întemeiat pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia și modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Pornind de la prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, recurentul a arătat că în cazul măsurilor administrative, numai persoanele care au făcut obiectul unor atare măsuri pot solicita constatarea caracterului politic al acestora.
Or, în cauză, reclamanta nefiind persoana supusă respectivelor măsuri, acțiunea trebuie respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
A arătat că nelegalitatea hotărârii recurate rezidă în interpretarea eronată a textului de lege menționat, care stipulează expres persoanele cu legitimitate procesuală în constatarea caracterului politic.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 "persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute de art. 3, pot solicita instanței să constate caracterul politic al acestora".
Prin urmare, dispozițiile cuprinse la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 dau posibilitatea persoanelor care au făcut obiectul unor măsuri administrative în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât cele prevăzute la art. 3 din lege, să solicite instanței de judecată constatarea caracterului politic al acestora.
Critica recurentului-pârât se raportează exclusiv la greșita interpretare și aplicare, în cauză, a dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, în opinia acestuia, constatarea caracterului politic al măsurii administrative neputându-se face decât la solicitarea persoanei care a suportat în mod direct o astfel de măsură, în speță, tatăl reclamantei L.H., iar nu de către descendența acestuia, reclamanta L.M.
Or, această interpretare restrictivă nu poate fi primită, întrucât contravine spiritului legii și, deci, rațiunii legiuitorului, conform interpretării sistematice a dispozițiilor art. 3 și a celor ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, după cum corect a constatat și instanța de apel.
Se reține totodată și împrejurarea că art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 nu a făcut obiectul excepției de neconstituționalitate și nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie a organului jurisdicțional constituțional.
Așadar, în mod legal, instanța de apel a menținut dispozițiile din sentință privind constatarea caracterului politic al măsurilor administrative luate împotriva autorului reclamantei.
Pentru aceste considerente, față de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., s-a respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză de pârât.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2922/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2919/2012. Civil → |
|---|
