ICCJ. Decizia nr. 2922/2012. Civil
| Comentarii |
|
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin Sentința nr. 1223 din 20 septembrie 2010 a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta H.J. (născută M.) în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Prin Legea nr. 221/2009 s-a recunoscut dreptul la constatarea caracterului politic al condamnării sau al măsurii administrative, precum și la despăgubiri, acelor persoane în sarcina cărora s-au reținut fapte care au avut ca scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat în România la 6 martie 1945.
Legea invocată de reclamantă nu cuprinde în domeniul său de aplicare pe cei care au fost constituiți în prizonieri de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituiți ca atare, înainte de această dată, au fost reținuți în captivitate după încheierea armistițiului.
Domeniul de aplicare al acestei legi se suprapune cu cel al O.U.G. nr. 214/1999, ambele acte normative vizând, în principal, recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România.
Situația reclamantei este însă diferită, din adeverința eliberată de Ministerul Sănătății și Prevederilor Sociale rezultând că aceasta a fost deținută ca prizonier în U.R.S.S., în perioada 14 ianuarie 1945 - 22 octombrie 1949.
Măsura luată față de reclamantă nu este prezumată de lege ca având caracter politic, prima instanță analizând dacă aceasta reprezintă măsură administrativă cu caracter politic.
Tribunalul a constatat a fi aplicabile dispozițiile art. 4 din Legea nr. 221/2009, care trimit la dispozițiile art. 1 alin. (3) din același act normativ. Potrivit acestor ultime dispoziții, pentru stabilirea caracterului politic al măsurii administrative vor fi avute în vedere criteriile stabilite prin art. 2 alin. (1) și art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999.
S-a reținut așadar că reclamanta nu a suferit o măsură administrativă cu caracter politic, în sensul Legii nr. 221/2009, astfel încât singurele drepturi de care poate beneficia sunt cele recunoscute de Decretul-lege nr. 118/1990, încadrându-se în dispozițiile art. 1 alin. (2) lit. b) din decretul-lege menționat.
Prin Decizia nr. 382 A din 7 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, pe care a anulat-o și a trimis cauza la instanța de fond spre rejudecare.
S-a reținut de către instanța de apel că în ceea ce privește constatarea caracterului politic al măsurii cu caracter administrativ prin dislocarea de la domiciliu și internarea într-o colonie de muncă în U.R.S.S., în mod greșit a fost respins acest capăt de cerere, întrucât respectiva măsură nu a fost fundamentată pe criterii obiective.
Pentru aceste considerente, curtea a admis apelul, a anulat sentința apelată și a trimis cauza la instanța de fond spre rejudecare, urmând să se administreze probe pentru a se constata sau nu caracterul politic al măsurii administrative, la rejudecare, urmând a fi avute în vedere și celelalte motive de apel.
împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția generală a finanțelor publice a municipiului București, întemeiat pe prevederile pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia și modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamantei și menținerii sentinței tribunalului.
Pornind de la dispozițiile art. 3 din Legea nr. 221/2009, recurentul a solicitat a se observa faptul că prin respectiva lege s-a recunoscut persoanelor îndreptățite dreptul la constatarea caracterului politic al măsurii administrative, precum și la despăgubiri, în situația în care au fost reținute fapte care au avut ca scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat în România la data de 6 martie 1945, textul de lege nefăcând referire la măsurile administrative de deportare/dislocare în U.R.S.S.
A arătat deci că Legea nr. 221/2009, pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, nu cuprinde în domeniul său de aplicare, după cum corect a constatat și tribunalul, pe cei care au fost constituiți în prizonieri de către partea sovietică după 23 august 1944 ori, fiind constituiți ca atare înainte de această dată, au fost reținuți în captivitate după încheierea armistițiului.
A solicitat a se avea în vedere și faptul că dispozițiile Legii nr. 221/2009 privesc condamnările sau măsurile administrative dispuse pe o perioadă strict limitată, respectiv 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, or reclamanta a arătat prin acțiune că a fost deportată în U.R.S.S. începând cu 1 ianuarie 1945, deci anterior perioadei de referință reglementată prin lege.
în plus, a precizat că măsura luată față de reclamantă nu este prezumată de lege ca având caracter politic, în sensul avut în vedere de art. 3 din Legea nr. 221/2009.
Recursul pârâtului se privește a fi fondat, urmând a fi admis în considerarea argumentelor ce succed.
Acțiunea introductivă de instanță a fost formulată în temeiul prevederilor Legii nr. 221/2009, act normativ prin care legiuitorul a definit noțiunile de "condamnare cu caracter politic" (art. 1 alin. (1)) și de "măsură administrativă cu caracter politic" (art. 3), a enumerat faptele care atrag condamnări și măsuri administrative cu acest caracter, a prevăzut condițiile în care și alte fapte se încadrează în această categorie, fără a fi enumerate expres în lege și, totodată, a prevăzut posibilitatea persoanelor care au suferit o condamnare sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative de acest gen de a se adresa instanțelor judecătorești pentru constatarea caracterului politic al condamnării pentru alte fapte decât cele expres enumerate în lege (art. 1 alin. (4) și art. 4 alin. (1)) sau pentru constatarea caracterului politic al măsurii administrative (art. 3 și art. 4 alin. (2)).
în cauză, reclamanta a solicitat și constatarea caracterului politic al măsurii dislocării și internării într-o colonie de muncă în fosta U.R.S.S., măsură la care a fost supusă începând cu luna ianuarie 1945.
Astfel, față de obiectul cererii de chemare în judecată, se reține că analiza legalității și temeiniciei pretențiilor reclamantei, trebuie să se facă în raport de prevederile Legii nr. 221/2009, în ale cărei dispoziții nu este reglementată situația concretă a acesteia.
în cazul în speță, intimata-reclamantă nu face parte din categoria persoanelor prevăzute de Legea nr. 221/2009 ca având posibilitatea de a solicita constatarea caracterului politic al măsurii la care a fost supusă.
împrejurarea că reclamanta a fost deportată în fosta U.R.S.S. nu poate fi asimilată niciunei condamnări politice, astfel cum aceasta este definită în art. 1 din lege și niciunei măsuri administrative cu caracter politic în condițiile art. 3 din același act normativ.
în acest context, faptul că măsura deportării în fosta U.R.S.S. se circumscrie sferei de reglementare a Decretului-lege nr. 118/1990 și a O.U.G. nr. 214/1999 și astfel, pe cale de consecință, și celei prevăzută de Legea nr. 221/2009 nu este relevant.
Textul cuprins la alin. (4) al art. 5 din Legea nr. 221/2009 stipulează că legea "se aplică și persoanelor cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările și completările ulterioare".
Se reține însă că respectivul de text de lege nu reglementează aplicarea automată a Legii nr. 221/2009 persoanelor cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de decretul-lege ci instituie posibilitatea ca de prevederile legii să beneficieze și această categorie de persoane.
Altfel spus, faptul că o persoană a beneficiat de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 nu constituie un impediment în formularea de către respectiva parte a unei acțiuni în justiție întemeiată pe prevederile Legii nr. 221/2009, dacă se încadrează în prevederile acestei legi speciale de reparație.
Concluzionând, se reține că intimata-reclamantă nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 221/2009 pentru motivul că nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele reglementate de acest act normativ, incidența respectivelor dispoziții neputând fi extinsă la cazuri neprevăzute de lege.
Se constată astfel ca fiind fondate motivele de recurs ale pârâtului referitoare la neincidența în cauză a prevederilor Legii nr. 221/2009 și sub aspectul că în lege este delimitată expres perioada în cuprinsul căreia s-au aplicat sancțiunile cu caracter politic, respectiv 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, perioadă în care reclamanta nu se încadrează, atâta timp cât a fost deportată în U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945.
Pentru aceste considerente, s-a admis recursul declarat de pârât și s-a modificat decizia, în sensul că s-a respins apelul reclamantei împotriva sentinței tribunalului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2931/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2920/2012. Civil → |
|---|
