ICCJ. Decizia nr. 3220/2012. Civil. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3220/2012
Dosar nr. 1225/39/2009
Şedinţa publică de la 14 iunie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, revizuienta SC A. SRL Suceava a solicitat revizuirea sentinţei nr. 342 din 26 februarie 2004 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimaţii M.D.E., M.D.V., M.D.L., T.I., SC A. SRL Suceava, SC R. SRL Suceava şi SC B.I.A. SRL Suceava, în sensul de a se dispune schimbarea în totalitate a sentinţei şi în rejudecare respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor.
Prin sentinţa nr. 12 din 9 februarie 2009 a Tribunalului Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea de revizuire, s-a schimbat sentinţa nr. 342 din 26 februarie 2004 pronunţată de Tribunalul Suceava şi, în consecinţă, s-a respins atât acţiunea, cât şi cererea reconvenţională.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Suceava a reţinut că, prin sentinţa nr. 342 din 26 februarie 2004, definitivă prin decizia nr. 125 din 17 iunie 2004 a Curţii de Apel Suceava, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 3479/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis acţiunea având ca obiect „ieşirea din indiviziune” formulată de intimaţi, în calitate de reclamanţi împotriva SC R. SRL şi SC B.I.A. SRL şi s-a dispus ieşirea din indiviziune asupra spaţiului comercial înscris în cartea funciară a comunei Sf. Ilie, intimaţilor atribuindu-li-se cota de 2/7 părţi indivize, revizuientei cota de 3/7 din spaţii şi intimatei SC B.I.A. SRL cota de 2/7 din spaţii, conform raportului de expertiză varianta A1, motivat de faptul că reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate asupra cotei de 2/7 părţi indivize din imobil cu sentinţa civilă nr. 759 din 25 noiembrie 1999 a Tribunalului Suceava, definitivă şi irevocabilă.
Prin sentinţa nr. 2073 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Suceava, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2687/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a constatat nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată intitulat „Contract” încheiat la data de 27 octombrie 1992 între SC A. SRL Suceava, reprezentată de C.V., pe de o parte şi M.D.F., S.V. şi M.V., în calitate de asociaţi, pe de altă parte.
Sentinţa sus-menţionată atrage incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ. întrucât statuează, cu putere de lucru judecat, că actul juridic de dobândire a dreptului de proprietate indiviz asupra imobilului în litigiu de către antecesorii reclamanţilor este nul absolut.
Nu se poate pretinde că sentinţa nr. 759/1999 constituie ea însăşi titlu de proprietate al reclamanţilor asupra, imobilului în litigiu, întrucât transferul dreptului de proprietate nu a operat prin voinţa judecătorului, ci în temeiul convenţiei din 1992, care constituie izvorul dreptului de proprietate invocat.
Sentinţa prin care s-a constatat nulitatea convenţiei din 27 octombrie 1992 nu a putut fi înfăţişată înainte de soluţionarea irevocabilă a dosarului de fond, nu din motive imputabile SC A. SRL, ci datorită faptului că cererea de suspendare formulată în acel dosar în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. a fost respinsă, astfel încât această hotărâre îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Dreptul de coproprietate invocat de reclamanţii-intimaţi ca temei juridic al acţiunii de ieşire din indiviziune îşi are izvorul în convenţia încheiată cu antecesorii SC A. SRL la 27 octombrie 1992, cum însă prin sentinţa nr. 2073/2007 a Tribunalului Suceava, opozabilă reclamanţilor-intimaţi, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că acea convenţie este lovită de nulitate absolută, şi cum nulitatea astfel constatată are caracter retroactiv, înlăturând toate efectele convenţiei, rezultă că reclamanţii nu au dobândit în mod valabil dreptul de proprietate asupra cotelor indivize pretinse.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel intimaţii M.D.E., M.D.V., M.D.L. şi T.I., precum şi intimata SC B.I.A. SRL Suceava.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 4 din 25 ianuarie 2010 a respins ca nefondat apelul intimaţilor M.D.E., M.D.V., M.D.L. şi T.I. şi a respins ca tardiv formulat apelul intimatei SC B.I.A. SRL Suceava.
Curtea a constatat că, în mod corect a reţinut prima instanţă aplicarea dispoziţiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ. şi a confirmat soluţia din perspectiva sentinţei nr. 2073/2007 a Tribunalului Suceava, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului încheiat în 27 octombrie 1992, convenţie care a constituit temeiul acţiunii de partaj, promovată de reclamanţi fără a avea calitate procesuală activă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 850 din 24 februarie 2011 a admis recursul declarat de intimaţii M.D.E., M.D.V., M.D.L. şi T.I. împotriva deciziei nr. 4 din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, pe care a casat-o în parte, trimiţând cauza spre rejudecarea apelului intimaţilor, pentru analizarea criticilor subsumate motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi respectiv a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a revizuientei SC A. SRL Suceava.
Prin decizia nr. 75 din 03 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul promovat de intimaţii-apelanţi M.D.E., M.D.V., M.D.L. a schimbat în tot sentinţa nr. 12 din 09 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Suceava în sensul că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a revizuientei SC A. SRL şi a respins ca atare cererea de revizuire a sentinţei nr. 342/2004 a Tribunalului Suceava.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP V.I., la data de 04 octombrie 2004, SC A. SRL Suceava, reprezentată prin M.I., a vându, în cote de câte 1/2 părţi indivize către M.S.V. şi M.A.A. cota de 5/7 părţi indivize din imobilul constând din spaţiu comercial situat la parterul blocului de locuinţe din Suceava, cu menţiunea faptului că restul de 2/7 părţi indivize din imobil este proprietatea SC B.I.A. SRL Suceava.
La data de 05 octombrie 2004 a intervenit actul de partaj voluntar între SC B.I.A. SRL Suceava şi M.S.V. asupra spaţiului comercial deţinut în coproprietate.
Este evident că după pronunţarea sentinţei ce face obiectul revizuirii şi respectiv a deciziei de apel, pârâta SC A. SRL Suceava (revizuienta în speţă) a înstrăinat cota sa parte din imobilul supus partajului, astfel că inexistenţa dreptului subiectiv şi implicit a exerciţiului său constituie un obstacol insurmontabil în ceea ce priveşte promovarea cererii de revizuire a sentinţei de partaj.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuienta SC A. SRL Suceava, criticând-o sub următoarele aspecte:
Decizia instanţei de apel nu satisface exigenţele impuse de dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Instanţa s-a raportat în mod greşit la dreptul subiectiv dedus judecăţii în dosarul de fond (respectiv dreptul de coproprietate asupra spaţiului comercial supus partajului) în loc să verifice legitimarea procesuală de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate în acest dosar din perspectiva cadrului procesual subiectiv al litigiului de fond.
Având în vedere faptul că în dosarul de fond cadrul procesual subiectiv nu a fost modificat, judecata continuând în contradictoriu cu revizuienta, fără introducerea în cauză a dobânditorilor subsecvenţi, se impune concluzia că hotărârea pronunţată nu este opozabilă dobânditorilor şi că aceştia nu ar putea avea legitimare procesuală activă în promovarea cererii de revizuire.
Se solicită admiterea recursului în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În subsidiar, recurenta invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelanţilor de a declara apel împotriva sentinţei nr. 12/2009 a Tribunalului Suceava, motivat de faptul că nici aceştia nu mai sunt titularii dreptului de coproprietate asupra imobilului supus partajului în dosarul de fond.
În această ipoteză, se solicită admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului ca fiind declarat de persoane fără legitimare procesuală activă.
Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Decizia recurată satisface pe deplin exigenţele impuse de dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., întrucât cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi care justifică admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active.
Astfel, instanţa a făcut referire la împrejurarea că, de îndată ce nu mai există dreptul subiectiv care să justifice interesul revizuientei, nu există nici dreptul de promovare în justiţie a unei cereri de revizuire, SC A. SRL neavând calitate procesuală activă într-o astfel de cerere.
Potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. (1) C. proc. civ., „oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente”.
Recurenta a formulat cerere de revizuire la 03 noiembrie 2009, deşi nu mai era proprietara imobilului, dreptul de proprietate fiind înstrăinat la 04 octombrie 2004, chiar de către recurentă.
Atât timp cât dreptul de proprietate asupra bunului care a format obiectul litigiului soluţionat prin sentinţa civilă nr. 364 din 22 februarie 2004 a Tribunalului Suceava, nu mai există în patrimoniul revizuientei, evident că aceasta nu mai poate să promoveze în justiţie cereri legate de păstrarea acelui drept, întrucât nu are calitate procesuală activă.
Demersul procesual trebuie să fie justificat şi determinat de existenţa sau inexistenţa unui drept subiectiv.
Astfel fiind, motivul de recurs invocat este nefondat.
În ceea ce priveşte motivul subsidiar, respectiv lipsa calităţii procesuale active a intimaţilor de a declara apel, Înalta Curte reţine următoarele:
Cadrul procesual a fost stabilit de către recurentă prin cererea de revizuire formulată, prin care a chemat în judecată pe intimaţi, aceştia dobândind calitate de părţi în prezentul litigiu.
Părţile au dreptul procesual recunoscut de lege de a ataca hotărârile pronunţate în contradictoriu cu ele.
Aşa fiind, motivul de recurs subsidiar invocat este nefondat.
Faţă de aceste considerente, apreciind că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună modificarea sau casarea deciziei recurate, Înalta Curte potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta SC A. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 75 din 03 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3168/2012. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 3237/2012. Civil. Brevete de invenţii. Recurs → |
|---|
