ICCJ. Decizia nr. 3163/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3163/2012
Dosar nr. 8117/2/2010
Şedinţa publică din 9 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 300 din 17 martie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată.
A fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea V.S. împotriva deciziei civile nr. 1529 din 11 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondată.
Împotriva susmenţionatei hotărâri a declarat recurs V.S., cale de atac întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ, şi în dezvoltarea căreia a susţinut că instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare a interpretat greşit prevederile art. 318 teza finală C. proc. civ.
După ce a prezentat situaţia de fapt rezultată din actele dosarului, inclusiv soluţiile pronunţate până în prezenta etapă procesuală, contestatoarea a susţinut că prin soluţia pronunţată în recurs a fost omis din greşeala a fi analizat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., de natură să conducă la modificarea hotărârii, în sprijinul căruia au fost depuse mai multe înscrisuri, în special adresa din 21 februarie 2007, din care reieşea că cererea formulată în temeiul Legii nr. 18/1991 de unul dintre moştenitori se socotea ca fiind făcută pentru toţi moştenitorii autorului comun privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparţinut acestuia.
Această apărare era esenţială pentru soluţionarea cauzei, fiind omisă din greşeală a fi analizată de instanţă, astfel încât considerând ca îndeplinite cerinţele art. 318 teza I C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi în urma rejudecării cauzei, admiterea contestaţiei în anulare, cu consecinţa desfiinţării deciziei atacate.
Referitor la calea de atac dedusă judecăţii cu privire la care, din oficiu, a fost invocată excepţia inadmisibilităţii, se constată următoarele:
Potrivit art. 299 C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.";
Aşadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 C. proc. civ.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ, cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din acelaşi Cod, rezultă că sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii recursului, dreptul la această cale stingându-se prin exercitare. Drept urmare, este exclusă posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri ori exercitarea unui recurs împotriva unei hotărâri irevocabile.
Or, în speţă, recurenta a declarat recurs împotriva unei decizii prin care îi fusese soluţionată o contestaţie în anulare împotriva deciziei pronunţate în recurs.
În consecinţă, cum recursul dedus judecăţii nu priveşte o hotărâre din cele prevăzute de art. 299 C. proc. civ., rezultă că decizia atacată nu este susceptibilă de reformare, potrivit dreptului comun, pe această cale.
Ca urmare, faţă de cele ce preced urmează a se dispune respingerea recursului ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea V.S. împotriva deciziei nr. 300 din 17 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3146/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3167/2012. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
