ICCJ. Decizia nr. 3323/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3323/2012
Dosar nr. 693/36/2010
Şedinţa publică din 15 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 29 august 2005 sub nr. 65/118/2005, reclamantul P.C. a formulat plângere împotriva dispoziţiei nr. 366 din 18 iulie 2005 emisă de Primăria Oraşului Eforie, solicitând desfiinţarea acesteia şi obligarea Primăriei Oraşului Eforie la restituirea în natură a imobilului situat în Eforie.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, prin dispoziţia atacată, pârâtul a respins notificarea nr. 2058 din 01 decembrie 2001 apreciind, în mod greşit, că nu a făcut dovada calităţii de proprietar pentru autorul N.T.B. şi că nu au depus documentaţia în baza căruia imobilul a fost preluat în proprietatea statului.
Prin sentinţa civilă nr. 2325 din 17 decembrie 2007, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată, cererea de intervenţie formulată de către D.M., D.B.I., şi D.M.D. şi, admiţând în parte acţiunea reclamantului P.C., a anulat în parte dispoziţia nr. 366 din 18 iulie 2005 emisă de către pârâtul Primarul Oraşului Eforie, în ceea ce priveşte absenţa dovezii dreptului de proprietate al notificanţilor N.B.I.T. şi P.C. asupra imobilului ce formează obiectul notificării, situat în localitatea Eforie Sud, menţinând celelalte prevederi ale dispoziţiei contestate.
Tribunalul a concluzionat că, în mod eronat, unitatea deţinătoare a apreciat că reclamantul nu a prezentat dovada dreptului de proprietate asupra imobilului litigios, deşi acest drept i-a fost recunoscut anterior prin Hotărârea nr. 718 din 30 iulie 1999 dată de către Comisia de Aplicare a Legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului Judeţean Constanţa, considerent pentru care, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a admis în parte contestaţia formulată şi se va anula în parte decizia contestată în ceea ce priveşte absenţa dovezii dreptului de proprietate al notificanţilor N.B.I.T. şi P.C.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul P.C., Primarul Oraşului Eforie şi intervenientii D.M., D.B.I., D.M.D.
Împotriva sentinţei civile nr. 2325 din 17 decembrie 2007 a Tribunalul Constanţa a declarat apel şi Primarul Oraşului Eforie, criticând-o întrucât nu s-a dovedit caracterul de unic succesor de pe urma defunctului N.B.I.T. iar potrivit actelor de la dosar au calitatea de succesori alte persoane, astfel că atâta vreme cât apelantul-reclamant nu a făcut dovada calităţii de succesor, nu i se poate recunoaşte un drept de proprietate
Prin decizia civilă nr. 178/C din 19 mai 2010, Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondat, apelul pârâtului Primarul Oraşului Eforie, a admis apelurile reclamantului şi intervenienţilor şi, schimbând în tot sentinţa apelată, a admis acţiunea principală şi cererea de intervenţie; a fost anulată dispoziţia nr. 366/2005 emisă de Primăria Oraşului Eforie şi a fost obligat Primarul Oraşului Eforie să acorde măsuri reparatorii în echivalent, conform art. 27 alin. (3) coroborat cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 modificată, pentru reclamant şi intervenienţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut că apelantul-reclamant P.C. a formulat plângere împotriva dispoziţiei nr. 366/2005 emisă de Primarul Oraşului Eforie, solicitând desfiinţarea acestui act administrativ şi, pe fondul pricinii, admiterea notificării astfel cum a fost formulată şi obligarea Primăriei Eforie la restituirea către el a imobilului situat în Eforie judeţul Constanta.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul P.C., prin care a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nelegalitate prin prisma prevederilor art. 304 pct. 5, pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ. solicitând, fie modificarea deciziei în sensul obligării la restituirea în natură, fie casarea şi trimiterea la rejudecare aceleiaşi instanţe.
Şi pârâtul Primarul Oraşului Eforie a formulat recurs împotriva deciziei civile nr.178/C din 08 septembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, arătând că dreptul de proprietate al numiţilor A.V.D., I.T.T.N.B. şi G.A.T.N.B. cu privire la acest imobil a fost recunoscut prin hotărârea nr. 718 din 30 iulie 2009 dată de către Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 din cadrul Consiliului Judeţean Constanţa; prin intermediul acesteia li s-a stabilit dreptul de proprietate asupra locuinţei de la etajul 1 al corpului B din imobilul litigios, compusă din două camere şi dependinţe precum şi asupra cotei indivize de 24,50 mp aferente acestei locuinţe, acordându-se despăgubiri în valoare de 311.028.554 lei ROL pentru apartamentele nerestituite în natură din cadrul acestui imobil cât şi pentru terenul aferent în cotă indiviză de 449,35 mp.
Prin decizia civilă nr. 1058 din 19 februarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile şi casând decizia recurată, a trimis cauza spre rejudecare Curţii de Apel Constanţa.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că, având în vedere modul cum a fost formulată cererea de intervenţie şi precizările ulterioare ale intervenienţilor, cererea trebuia calificată ca fiind o intervenţie accesorie, conform art. 49 alin. (3) C. proc. civ., care putea fi primită şi direct în apel, chiar fără învoirea părţii potrivnice, conform art. 51 C. proc. civ.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. 693/118/2010, instanţă în faţa căreia interevenienţii D.M., D.B.I. şi D.M.D. au formulat o solicitare de recalificare a cererii de intervenţiei în interes propriu în intervenţie accesorie în interesul pârâtului Primarul Oraşului Eforie, arătând că respingerea notificării reclamantului trebuie menţinută, deoarece acesta solicită restituirea în natură a întregului imobil din Eforie Sud, în condiţiile în care este proprietar doar pe 1/3 din imobil.
Analizând sentinţa apelată prin prisma motivelor de invocate de părţi, curtea a constatat că apelurile sunt întemeiate şi le-a admis cu consecinţa schimbării sentinţei în sensul admiterii în parte a acţiunii şi anulării dispoziţiei nr. 366/2005 emisă de Primarul Oraşului Eforie, cu obligarea pârâtului să emită o dispoziţie de soluţionare a notificării nr. 2058 din 4 decembrie 2001 având în vedere calitatea de persoane îndreptăţite a numiţilor P.C. şi N.B.I.T., cererea de restituire în natură a întregului imobil exclusiv către reclamant, fiind respinsă ca prematură.
Instanţa a reţinut că dispoziţia nr. 366/2005 a Primarului Oraşului Eforie a fost contestată doar de numitul P.C. care, pe calea anulării actului atacat, a solicitat restituirea în natură a întregului imobil doar către el (deşi notificarea nr. 2058/2001 îl avea coautor şi pe N.B.I.T., iar pentru imobil mai exista un moştenitor D.T. conform notificării nr. 1415/2001).
Instanţa a observat o evoluţie a reglementării, situaţie în care, pentru acelaşi imobil s-au depus două sau mai multe notificări de către mai multe persoane care se pretind a fi îndreptăţite, dosarele create „se pot conexa” [art. 1 lit. b) din H.G. nr. 614/2001], normele ulterioare instituind obligaţia soluţionării împreună a cererilor „se vor conexa” [art. 1 lit. b) din H.G. nr. 498/2003].
Curtea a observat că, şi în ipoteza normelor prevăzute de H.G. nr. 614/2001 (care, oricum, nu mai erau aplicabile la data emiterii disp. nr. 366/2005) se stabilise, pentru situaţia în care restituirea aceluiaşi imobil este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, care invocă un titlu de proprietate ce atestă existenţa unei coproprietăţi la data preluării abuzive, unitatea deţinătoare avea obligaţia emiterii unei singure decizii de restituire în care să se consemneze cotele ideale prevăzute în titlul de proprietate invocat (art. 4.1).
De asemenea, curtea a mai constatat că, în temeiul H.G. nr. 498/2003 (sub imperiul cărei Primarul Or. Eforie a adoptat dispoziţiei nr. 366/2005), nu mai există posibilitatea soluţionării separate („independente”) a notificărilor privind acelaşi imobil (cum stabilea H.G. nr. 614/2001), nici chiar dacă numai unii dintre notificaţi şi-ar fi susţinut, prin înscrisuri, cererea.
În aceste condiţii, în mod nelegal Primarul oraşului Eforie a procedat doar la soluţionarea notificării nr. 2058/2001 atunci când trebuia să emită o singură decizie pentru ambele notificări, dosarele create privind solicitările fiind complete încă de la data depunerii cererilor de restituire (făcându-se proba calităţii de persoane îndreptăţite şi a preluării abuzive).
Astfel, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin decizia nr. 142/C din 10 martie 2011 a admis apelurile civile formulate de reclamantul P.C., şi pârâtul Primarul Oraşului Eforie, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă, în dosarul nr. 65/118/2005, a schimbat sentinţa atacată în sensul că a admis în parte acţiunea, a anulat dispoziţia nr. 366/2005 emisă de Primarul Oraşului Eforie şi a obligat pârâtul să emită dispoziţie de soluţionare a notificării nr. 2058 din 4 decembrie 2001 având în vedere calitatea de persoane îndreptăţite a numiţilor P.C. şi N.B.I.T., a respins cererea de restituire în natură a întregului imobil exclusiv către reclamant, ca prematură şi a admis cererea de intervenţie în interes alăturat pârâtului Primarul oraşului Eforie formulată de intervenienţii D.M.D., D.B.I. şi D.M.D.
Împotriva deciziei civile a declarat recurs reclamantul P.C. care a susţinut incidenţa motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Se invocă faptul că instanţa a respins greşit cererea de restituire a bunului în natură, pe motiv pe prematuritate, fără o motivare pertinentă; că instanţa putea aprecia şi cu privire la restituirea în natură odată cu judecarea fondului.
Se mai învederează faptul că instanţa a procedat la admiterea cererii de intervenţie, lucru contrar legii şi procedurii reglementă de Legea nr. 10/2001, ea fiind admisă cu încălcarea legii sau cu interpretarea greşita a acesteia, cu atât mai mult cu cât această solicitare şi cerere are un caracter personal.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs invocat se referă la incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. conform cărora modificarea unei hotărâri poate fi cerută când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Deşi se invocă acest motiv, recurentul reclamant nu precizează care sunt acele considerente contradictorii sau străine de natura pricinii care ar putea atrage nelegalitatea deciziei recurate.
Această critică nu poate fi primită, hotărârea recurată cuprinde toate considerentele de fapt şi de drept care au stat la baza convingerii instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, menţiuni prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Nici motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit. Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate, este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză, instanţa de fond a interpretat în mod just dispoziţiile legale incidente şi anume art. 1 din Legea nr. 10/2001 conform cărora imobilele preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 se restituie în natură sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent.
În mod corect instanţa de apel a obligat pârâtul Primarul Oraşului Eforie să emită dispoziţie de soluţionare a notificării nr. 2058 din 4 decembrie 2001 având în vedere calitatea de persoană îndreptăţită a numiţilor P.C. şi N.I.T., fiind respinsă cererea de restituire în natură a întregului imobil, exclusiv către reclamant, ca prematură.
De altfel, au fost respectate de instanţa de apel şi prevederile art. 315 C. proc. civ., reţinându-se în mod just dispoziţia obligatorie a deciziei de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a statuat, faptul că se solicită pentru unul şi acelaşi imobil măsuri reparatorii de mai multe persoane care se consideră îndreptăţite la aceste măsuri, prin notificări diferite, impune la soluţionarea litigiului astfel încât să se evite obligarea pârâtului la acordarea unei duble reparaţii pentru acelaşi imobil.
Şi cererea de intervenţie în interes alăturat pârâtului Primarul Oraşului Eforie a fost în mod just soluţionată, cu respectarea dispoziţiilor art. 54 C. proc. civ.
Astfel, considerentele privind nelegalitatea soluţionării simultane a celor două notificări în condiţiile în care toate persoanele au făcut proba calităţii de persoane îndreptăţite şi a preluării abuzive a bunului au impus în mod corect admiterea apelului intervenienţilor şi, în final a cererii lor, astfel că, urmare a anulării dispoziţiei nr. 366/2005 şi pentru motivele expuse, unitatea deţinătoare trebuie să soluţioneze notificările nr. 2058/2001 şi nr. 1415/2001 printr-o dispoziţie unică, având în vedere: calitatea de persoane îndreptăţite a tuturor părţilor din prezenta cauză, şi situaţia că, prin hotărârea nr. 719/2009 părţilor (autorii reclamantului şi intervenienţilor) le-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra unui apartament şi teren în cotă indiviză în suprafaţă de 24,50 mp.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat reclamantul P.C. împotriva deciziei nr. 142/C din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Constanţa,secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine sentinţa civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei nr. 142/C din 10 martie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3189/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3326/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
