ICCJ. Decizia nr. 3349/2012. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3349/2012
Dosar nr.4988/1/2010
Şedinţa publică din 15 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3224 din 21 mai 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul formulat de pârâtul M.F.P., prin D.G.F.P. Sibiu, împotriva deciziei nr. 163/ A din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
A modificat în parte Decizia recurată, în sensul că a admis apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 473 din 25 mai 2009 a Tribunalului Sibiu, secţia civilă.
A schimbat în tot sentinţa, iar pe fond s-a respins, ca neîntemeiată acţiunea formulată la 5 martie 2009, prin care reclamanţii B.I. şi B.G. au solicitat - în contradictoriu cu M.F.P. - restituirea preţului de piaţă al imobilului înscris în CF Sibiu, stabilit, conform standardelor internaţionale de evaluare, la suma de 230.000 euro.
Împotriva acestei decizii dată de instanţa supremă, au formulat - la 7 iunie 2010 - contestaţie în anulare, reclamanţii B.I. şi B.L.G., invocând temeiurile prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Prin încheierea din 15 februarie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea pricinii nu s-a prezentat niciuna din părţi şi nici nu s-a solicitat judecarea în lipsă, a suspendat judecata contestaţiei în anulare.
La cererea pârâtului M.F.P. prin D.G.F.P. Sibiu, formulată la 19 martie 2012, conform cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, cu citarea părţilor, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.
Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 1 an.
Ca atare, perimarea apare ca o sancţiune determinantă tocmai de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancţiune cât şi de desistare de la judecată.
În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii, sunt două elemente esenţiale, sancţiunea procedurală extinzându-şi domeniul de acţiune şi asupra căilor de atac.
În speţă, din culpa recurenţilor, cauza a rămas în nelucrare, de la 15 februarie 2011 - data suspendării - nemaifiind îndeplinit nici un act de procedură.
În consecinţă, se va constata că a operat sancţiunea prevăzută de lege, recursul declarat de reclamanţi fiind perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorii B.G.L. şi B.I. împotriva deciziei civile nr. 3224 din 21 mai 2010 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 34/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3345/2012. Civil → |
|---|
