ICCJ. Decizia nr. 3524/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3524/2012
Dosar nr. 15473/225/2011
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 19 septembrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Drobeta-Turnu Severin prin sentinţa civilă nr. 1445 din 24 februarie 2012 a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâta SC N.G. SRL Rădăuţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuţi, judeţul Suceava în cauza privind pe reclamanta SC M. SRL Baia de Aramă şi pe pârâta SC N.G. SRL Rădăuţi.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la data de 14 noiembrie 2011, reclamanta SC M. SRL Baia de Aramă a chemat în judecată pârâta SC N.G. SRL Rădăuţi, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 19.118,15 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere aferente contractului de prestări servicii din 01 octombrie 2008 încheiat cu SC I. SRL şi a cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 46 C. com., art. 1082, art. 1087, art. 1294, art. 1066 şi art. 1396 C. civ.
Pârâta SC N.G. SRL Rădăuţi a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării acţiunii, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, excepţia prematurităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active, expunând motivele în întâmpinare, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
Judecătoria Drobeta-Turnu Severin prin sentinţa civilă nr. 1445 din 24 februarie 2012 a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâta SC N.G. SRL Rădăuţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut că pârâta are sediul în Rădăuţi şi că potrivit art. 7 alin. (1) C. proc. civ., cererea împotriva unei persoane juridice se face la instanţa sediului ei principal.
Judecătoria Rădăuţi prin sentinţa civilă nr. 2176 din 17 mai 2012 a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de reclamantă şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, reţinând că, potrivit art. 7 C. proc. civ., cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal, că sediul pârâtei SC N.G. SRL este în Municipiul Rădăuţi şi că în afară de instanţa domiciliului pârâtului, conform art. 10 pct. 1 din C. proc. civ., în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, mai este competentă şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii.
Instanţa a constatat că prin contractul din 01 octombrie 2008, art. 1, executantul s-a obligat să realizeze o rigolă de 1000 m. în Drobeta-Turnu Severin, fiind evident faptul că locul prevăzut în contract pentru executarea obligaţiunii este Municipiul Drobeta-Turnu Severin, iar în cazul facturilor fiscale din 11 august 2009 şi din 29 noiembrie 2008, materialele de construcţii au fost achiziţionate şi ridicate de la punctul de lucru al reclamantei situat în Municipiul Drobeta-Turnu Severin.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a soluţiona pricina, în temeiul dispoziţiilor art. 22
alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului îl constituie obligarea pârâtei la plata sumei de 19.118,15 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente contractului de prestări servicii din 01 octombrie 2008, încheiat cu SC I. SRL, creanţă transmisă reclamantei prin contractul din 04 septembrie 2009 şi facturilor din 29 noiembrie 2008 şi din 11 august 2009.
Raportat la obiectul şi valoarea litigiului, competenţa materială, în primă instanţă în soluţionarea, litigiului aparţine judecătoriei conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., care prevede că judecătoria judecă în primă şi ultimă instanţă, procesele şi cererile privind creanţe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 RON inclusiv.
În ce priveşte stabilirea instanţei competente teritorial în soluţionarea litigiului dedus judecăţii şi care a generat ivirea conflictului negativ de competenţă trebuie arătat că art. 7 alin. (1) C. proc. civ. conţine regula de drept comun (în cazul litigiilor ce se poartă între profesionişti) potrivit căreia, cererea formulată împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal.
Totodată, prin art. 10 C. proc. civ. se reglementează o serie de situaţii în care, pe lângă instanţa de la sediul pârâtului mai sunt competente teritorial şi alte instanţe.
Astfel, potrivit art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în afara instanţa de la sediul pârâtului - în cazul cererilor privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract - mai este competentă şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii.
Fiind în discuţie competenţa teritorială alternativă ce este reglementată de norme dispozitive, reclamantul are alegerea în cazul de faţă - între două instanţe deopotrivă competente şi anume: instanţa de la sediul pârâtei SC N.G. SRL ce se află în Municipiul Rădăuţi (Judecătoria Rădăuţi) ori instanţa de la locul prevăzut în contract pentru executarea obligaţiei - Municipiul Drobeta-Turnu Severin, respectiv Judecătoria Drobeta-Turnu Severin instanţa mai întâi sesizată.
Cum, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamanta are dreptul de a alege între instanţele competente, odată alegerea făcută înseamnă că prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa instanţei respective.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că reclamanta SC M. SRL Baia de Aramă a învestit cu soluţionarea cauzei Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, optând pentru instanţa competentă conform art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ceea ce înseamnă că aceasta rămâne competentă teritorial să soluţioneze cauza, fiind legal învestită.
Drept consecinţă, Înalta Curte urmează a stabili că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea formulată de reclamanta SC M. SRL Baia de Aramă împotriva pârâtei SC N.G. SRL Rădăuţi este Judecătoria Drobeta-Turnu Severin.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3505/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3525/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
