ICCJ. Decizia nr. 3615/2012. Civil. Expropriere. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3615/2012
Dosar nr. 4052/85/2008
Şedinţa publică din 22 mai 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Sibiu, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 43 din 17 ianuarie 2011, a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta M.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N. şi pe cale de consecinţă: a dispus anularea hotărârii nr. BB/2008 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 a Consiliului Local a Municipiului Sibiu şi a obligat pe pârât să acorde despăgubiri reclamantei M.M. pentru imobilul expropriat cu nr. cadastral RR în suprafaţă de 186 m.p.; a dispus exproprierea suprafeţei de teren de 737 m.p. cu nr. cadastral PP, iar pârâtul a fost obligat să acorde despăgubiri reprezentând valoarea de piaţă în cuantum de 18 euro/m.p., respectiv 6.614 euro echivalent în lei la data plăţii; pârâtul a fost obligat la despăgubiri constând în daune pentru lipsirea de un acces similar drumului de exploatare anterior exproprierii pentru terenul nr. cadastral KK în cuantum de 3.800 euro echivalent în lei la data plăţii conform contraexpertizei tehnice efectuate în cauză de experţii B.P. şi V.M. care face parte integrantă din prezenta sentinţă.
Pentru a reţine astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin hotărârea nr. BB/2008 a Comisiei pentru aplicarea pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 s-a dispus exproprierea terenului cu nr. cadastral JJ nr. parcelă EE de 186 m.p. în baza Legii nr. 198/2004 pentru realizarea „variantei de ocolire a Municipiului Sibiu - Tronson 1 şi Tronson 2” de la S.G.S. pentru care s-au stabilit despăgubiri de 5.891 RON.
Imobilul face parte din terenul arabil extravilan cu nr. parcelă GG de 15.700 m.p. în urma succesiunii (certificat moştenitor CC/2005 şi partajului voluntar autentificat sub nr. ZZ/2005 este proprietatea reclamantei M.M).
Având în vedere art. 3 din Legea nr. 33/1994 care prevede că „pot fi exonerate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice (…)” şi faţă de actele sus reţinute se apreciază că hotârârea BB/2008 trebuie anulată în ceea ce priveşte beneficiarul despăgubirilor deoarece imobilul este proprietatea reclamantei M.M. şi nu S.G.S.
Exproprierea vizează o cauză de utilitate publică declarată astfel prin H.G. nr. 1682/2006 respectiv „varianta de ocolire a Muninicipiului Sibiu”.
Solicitarea reclamantei de instituire a unei servituţi de trecere cu piciorul şi cu autoturismul în favoarea terenului proprietatea ei număr cadastral KK ca fond dominant asupra terenului expropriat RR şi DD ca fonduri servante nu se încadrează în prevederile legii cadru Legea nr. 33/1994 care în art. 28 prevede că servituţile, uzufructul, superficia (…) se sting prin efectul exproprierii, titularii acestora având dreptul la despăgubiri”.
În atare situaţie instanţa nu poate dispune instituirea acesteia pentru că s-ar încălca prevederile art. 28 din Legea nr. 33/1994.
În cauză s-a efectuat expertiză tehnică de către expert P.M., A.G. şi H.V. care au arătat că imobilul este situat în extravilanul Municipiului Sibiu în zona de nord a localităţii la 1.000 m. de DJ Mediaş Sibiu şi la 700 m. nord de limita intravilanului Municipiului Sibiu.
Imobilul suspus exproprierii se suprapune cu parcela cadastrală GG iar din acesta s-a propus pentru expropriere suprafaţa de 186 m.p. respectiv cel cu nr. parcelă EE.
Experţii au arătat că terenul cu nr. cadastral FF nu este loc înfundat deoarece are cale acces pe lângă canal iar terenul cu nr. cadastral PP care se solicită a fi expropriat în plus poate fi lucrat ca teren agricol având o adâncime de 15 m.p. şi se învecinează cu drumul de exploatare.
În concluzie s-a arătat că nu se impune exproprierea şi a parcelei cu număr cadastral EE în suprafaţă de 737 m.p. iar valoarea despăgubirii la data exproprierii pentru cei 186 m.p. era de 15.042 RON (22 euro/m.p.) iar la data efectuării expertizei (2010) valoarea despăgubirilor era de 9.191 RON (12 euro/m.p.).
Urmare a obiecţiunilor formulate de reclamantă la raportul de expertiză în cauză s-a dispus efectuarea unei contraexpertize de experţii M.V., B.P., V.N.
Experţii B.P. şi V.N. au concluzionat că imobilul reclamantei a fost secţionat prin expropriere de o parcelă de 186 m.p. astfel că aceasta a rămas proprietară pe două imobile unul de 14.777 m.p. număr cadastral FF şi unul de 737 m.p.
Ca atare, pentru utilizarea loturilor rămase în proprietate se impune crearea unui drum de acces pentru exploatarea agricolă a terenurilor.
Crearea acestui drum de exploatare o impune exproprierea ce a secţionat proprietatea reclamantei şi a rupt accesul pentru întreaga suprafaţă de teren, la drumul existent în prelungirea străzii T. din Cartierul G.
S-a arătat că drumul de pe cealaltă parte a canalului nu este util proprietăţii iar accesul trebuie refăcut împreună cu proprietarii vecini pentru o exploatare cu mijloace moderne mecanizate.
Pentru parcela neexpropriată de 737 m.p. rămasă în parcela de la sudul benzii de teren expropriat, experţii au arătat că nu se pot primi subvenţii agricole deoarece acestea se acordă pentru suprafeţe mai mari de 3.000 m.p. ca atare se vor aduce pierderi, prejudicii proprietarului.
În atare situaţie urmare a efectelor negative provocate de modificarea formei terenului pentru exploatarea agricolă şi de restrângerea suprafeţei rămase s-a precizat de către experţi că se impune acordarea unor despăgubiri proprietarului în cuantum de 20.425 euro.
Pentru terenul supus exproprierii de 186 m.p., experţii au stabilit o valoare de piaţă de 18 euro/m.p. respectiv 3.348 euro (14.442 RON).
Expertul tehnic B.P. a concluzionat că se impune şi exproprierea parcelei cu nr. cadastral EE în suprafaţă de 737 m.p. deoarece aceasta se află în zona de protecţie şi siguranţă a conductei de gaze naturale şi nu mai poate fi utilizată pentru exploatare agricolă.
S-a precizat că terenul cu număr cadastral FF constituie loc înfundat însă se poate crea cale de acces pe lângă canalul Cn 2973/2 împreună cu proprietarii vecini.
Cel de al treilea expert M.V. a propus instituirea unei servituţi de trecere cu autovehiculul asupra imobilului expropriat ca fond dominant asupra imobilului cu nr. cadastral EE ca fond servant însă nu a stabilit un cuantum al despăgubirilor.
Faţă de concluziile experţilor tehnici, reclamanta şi-a însuşit lucrarea efectuată de experţii tehnici V. şi B. cu o singură excepţie că nu s-a instituit servitutea de trecere.
Instanţa, faţă de probele administrate, a statuat că în cauză s-a impus şi exproprierea suprafeţei de teren de 737 m.p. nr. cadastral DD deoarece aşa cum au statuat experţii tehnici B.P. şi V.N. aceasta se află în zona de protecţie şi siguranţă a conductei de gaze naturale şi nu mai poate fi utilizată ca exploataţie agricolă.
Instanţa a luat în considerare în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirilor concluziile experţilor B.P. şi V.N. care au statuat că valoarea de piaţă a metrului pătrat de teren expropriat este de 18 euro/m.p. Astfel că cuantumul despăgubirilor ce se vor acorda va fi de 16.614 euro pentru suprafaţa de 923 m.p. (respectiv 186 m.p. + 737 m.p.) în suprafaţa reţinută incluzându-se nr. cadastral DD precum şi nr. cadastral EE.
S-au acordat despăgubiri constând în valoarea daunelor pentru efectuarea sau lipsirea de un acces similar drumului de exploatare existent înainte de exproprierea pentru terenul de 14.777 m.p. nr. cadastral FF şi valoarea lucrărilor de amenajarea drumului respectiv pentru 200 m.p. respectiv 3.800 euro.
Pentru toate aceste considerente în baza art. 3, 28, 26, 27 din Legea nr. 33/1994 s-a admis în parte acţiunea civilă formulată şi precizată a reclamantei M.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. şi se va dispune anularea hotărârii nr. BB/2008 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 şi a fost obligat pârâtul să acorde despăgubiri persoanei îndreptăţite respectiv M.M. pentru imobilul expropriat cu nr. cadastral EE în suprafaţă de 186 m.p. la o valoare de piaţă de 18 euro/m.p.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin decizia civilă nr. 123 din 13 mai 2011, a admis apelul declarat de Statul Român, prin C.N.A.D.N. România, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul că a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a înlăturat dispoziţiile privind exproprierea suprafeţei de 737 m.p. şi a stabilit despăgubirile la cuantumul de 18 euro/m.p. pentru suprafaţa expropriată de 186 m.p.; a stabilit despăgubiri constând în daune pentru lipsirea accesului la parcela cu nr. cadastral FF în cuantum de 300 euro, sau contravaloarea în lei la data plăţii; a respins apelul declarat de reclamanta M.M.; au fost menţinute restul dispoziţiilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Suprafaţa de teren din proprietatea reclamantei, necesară pentru obiectivul de utilitate publică (amplasarea unei magistrale subterane de gaz metan) este de 186 m.p., respectiv parcela cu nr. cad. EE. Ca urmare a exproprierii acestei suprafeţe, rămân în proprietatea reclamantei două parcele, una de 737 m.p., cu nr. cad. DD, în partea de sud, cu acces la drumul de exploatare, şi una de 14.777 m.p., cu nr. cad. FF, în partea de nord, care se învecinează cu canalul.
În ce priveşte parcela cu nr. cad. DD, în suprafaţă de 737 m.p., Curtea a constatat că această parcelă poate fi exploatată în continuare conform destinaţiei sale de teren agricol, amplasarea magistralei neimpunând restricţii sub acest aspect, ci numai cu privire la regimul construcţiilor, ceea ce nu e cazul în speţă.
Instanţa de fond a reţinut în mod eronat concluziile experţilor cu privire la exproprierea acestei parcele. Astfel, prin raportul de contraexpertiză, experţii arată că se impune exproprierea acestei parcele pentru că se află în zona de siguranţă şi protecţie a conductei de gaz şi nu se mai poate utiliza în condiţii de rentabilitate pentru exploatarea agricolă sau amenajare edilitară, pentru că, potrivit legislaţiei în vigoare, pe acest teren nu se admit amenajări sau investiţii de niciun fel.
Din aceste concluzii, a rezultat că restricţiile impuse de existenţa conductei de gaz se referă la amenajări şi investiţii, iar nu la exploatarea agricolă, lucrările agricole putând fi afectate în aceleaşi condiţii ca şi înainte de exproprierea parcelei de 186 m.p. Terenul reclamantei a avut şi înainte categoria de teren agricol, pe care o menţine şi în prezent, nefiind vorba de eventuale investiţii ori construcţii pe care aceasta intenţiona să le execute înainte de expropriere şi care în prezent să nu mai fie posibile datorită amplasării magistralei de gaz.
De altfel, şi parcela cu nr. cad. FF se învecinează cu parcela expropriată, pe unde urmează să aibă traseul conducta de gaz, dar nici experţii şi nici reclamanta nu au susţinut că această parcelă de 14.777 m.p. nu ar mai putea fi exploatată ca urmare a conductei de gaz şi nu s-a pus problema exproprierii vreunei suprafeţe din parcela cu nr. cad. FF, aflată în vecinătatea parcelei nr. EE.
Ca urmare, Curtea a conchis că parcela de 737 m.p., cu nr. cad. DD poate fi exploatată conform destinaţiei sale şi nu se impune exproprierea ei.
Împrejurarea că printr-o altă hotărâre s-a dispus exproprierea unei suprafeţe de 475 m.p. (decizia civilă nr. 55/2011, depusă de reclamantă ca practică judiciară), nu are relevanţă în cauză deoarece măsura exproprierii unor suprafeţe suplimentare se analizează în concret de la caz la caz, în funcţie de posibilităţile de acces la drumul public, de suprafaţa de teren rămasă după expropriere, de forma terenului, de posibilităţile de exploatare a terenului rămas după expropriere. În speţă, suprafaţa şi dimensiunile parcelei DD (737 m.p.) permit folosirea ei conform destinaţiei, parcela are acces la drumul de exploatare, ca şi înainte de expropriere, iar amplasarea conductei de gaz metan nu impune reclamantei restricţii cu privire la posibilitatea de executare a lucrărilor agricole, nefiind vorba de teren construibil.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat întemeiat apelul pârâtului în ce priveşte exproprierea suprafeţei de 737 m.p. cu nr. cad. DD.
În ce priveşte parcela cu nr. cad. FF, în suprafaţă de 14.777 m.p., din planul de punere în posesie întocmit cu ocazia emiterii titlului de proprietate în favoarea antecesorului reclamantei, rezultă că această parcelă nu are acces la drumul de exploatare, ci se învecinează cu un canal.
Aceste împrejurări sunt relevate de constatările expertului topograf care a făcut parte din comisia de experţi care a întocmit raportul de contraexpertiză, care susţine că parcela cu nr. cad. FF este loc înfundat pentru că în nord există un canal, aşa cum rezultă de altfel şi din planul de punere în posesie menţionat mai sus.
Chiar şi concluziile primei expertize încuviinţată de instanţa de fond relevă această stare de fapt, cel puţin parţial. În această lucrare experţii susţin că terenul cu nr. cad. FF nu este loc înfundat pentru că are cale de acces pe lângă canal, dar nu depun nicio schiţă în care să traseze calea de acces şi canalul. Aşadar, şi din această expertiză rezultă că există un canal în vecinătatea parcelei rămasă la nord de terenul expropriat.
Faţă de aceste considerente, Curtea a constatat că în mod corect a reţinut prima instanţă că parcela cu nr. FF nu are acces la cale publică, sub acest aspect apelul pârâtului fiind nefondat.
În ce priveşte însă cuantumul despăgubirilor pentru amenajarea accesului la această parcelă, Curtea a constatat că au fost eronat stabilite de instanţa de fond. Valoarea lor a fost stabilită la suma de 3.800 euro şi include suma de 3.600 euro, valoarea terenului de 200 m.p. ce urmează a fi alocat pentru amenajarea unui drum de exploatare (200 m.p. x 18 euro/m.p.) şi suma de 300 euro, reprezentând valoarea lucrărilor de amenajare a drumului de acces (200 m.p. x 1,5 euro/m.p.).
Curtea a constatat că cei 200 m.p. ce urmează a fi alocaţi pentru amenajarea drumului sunt în proprietatea reclamantei. Ca atare, ea nu poate beneficia concomitent şi de contravaloarea acestei suprafeţe şi de dreptul de proprietate asupra drumului, astfel că în mod greşit s-a inclus în aceste despăgubiri, valoarea de circulaţiei a terenului ce va avea destinaţie de cale de acces. Reclamanta ar fi fost îndreptăţită eventual la diferenţa de valoare a acestui teren ca urmare a schimbării categoriei de folosinţă din teren agricol în cale de acces, dar asemenea despăgubiri nu au fost solicitate.
Ca urmare, în mod corect susţine pârâtul că valoarea despăgubirilor acordate pentru amenajarea drumului de acces sunt prea mari, întrucât, raportat la probele administrate, cuantumul lor trebuie să includă numai valoarea lucrărilor de amenajare, de 1,5 euro/m.p. Pe cale de consecinţă, sub acest aspect, apelul pârâtului este fondat.
Raportat la cuantumul despăgubirilor stabilite de instanţa de fond, pe care le critică ambele părţi, Curtea a constatat că valoarea de 18 euro/m.p., luată în considerare de instanţa de fond, este corectă.
În cauză au fost efectuate două rapoarte de expertiză, întocmite de câte o comisie formată din trei experţi. În ambele colective de experţi, doi dintre ei sunt experţi tehnici (P.M., topograf şi H.V., constructor în prima expertiză, respectiv M.V., topograf şi B.P., expert tehnic în cea de-a doua expertiză). În ambele expertize a fost desemnat doar câte un expert evaluator, A.G. şi respectiv V.N.
Desemnarea experţilor tehnici a fost justificată faţă de obiectivele expertizei, care a presupus, prealabil evaluării, identificarea topografică a parcelelor, stabilirea, în ce priveşte parcela de 14.777 m.p., dacă este sau nu loc înfundat, stabilirea, dacă se impune, a unor exproprieri suplimentare.
Ca urmare, nu poate fi primită critica pârâtului, în sensul că în prima expertiză evaluarea a fost făcută de trei experţi şi în cea dea doua de doi dintre ei, pentru că în fiecare comisie, numai unul din cei trei experţi a avut specialitatea de expert evaluator.
În ce priveşte valoarea pe metru pătrat, Curtea a constatat că în prima expertiză s-au propus două variante de preţ, între 12 euro şi 20 euro, iar instanţa de fond, având în vedere obiecţiunile formulate de reclamantă şi preţul stabilit printr-o altă expertiză într-o cauză similară, a încuviinţat contraexpertiza.
În această din urmă expertiză, s-a constatat că expertul evaluator a efectuat o lucrare foarte elaborată şi bine documentată, cu arătarea detaliată a elementelor de comparaţie, stabilind un preţ de circulaţie pe m.p. de 18 euro. Este de precizat că pârâtul nu a formulat în faţa primei instanţe nicio obiecţie la acest raport de expertiză.
Pe cale de consecinţă, criticile aduse de pârât cu privire la preţul de circulaţie pe m.p. nu sunt fondate.
Reclamanta a criticat valoarea daunelor stabilite de instanţa de fond, susţinând că acestea trebuiau să cuprindă şi suma de 14.129 euro.
În ce priveşte aceste daune solicitate de apelanta reclamantă, Curtea a reţinut că suma solicitată de aceasta include suma 13.299 euro, reprezentând daune ca urmare a schimbării formei, dimensiunii, esteticii proprietăţii prin secţionare şi suma de 830 euro, taxe notariale şi alte daune pentru dobândirea altei proprietăţi.
Curtea a constatat nefondate criticile reclamantei în ce priveşte valoarea totală a daunelor întrucât în urma exproprierii suprafeţei de 186 m.p., parcelele rămase în proprietatea reclamantei nu şi-au schimbat forma, şi pot fi utilizate în continuare cu aceeaşi destinaţie.
Atingerea adusă dreptului de proprietate al reclamantei prin exproprierea pentru cauză de utilitate publică este una legală, sub condiţia unei drepte şi prealabile despăgubiri, astfel cum statuează art. 481 C. civ., astfel că aceste daune de 14.129 euro sunt nejustificate.
În privinţa criticilor vizând instituirea unui drept de servitute de trecere pe parcelele cu nr. cad. DD şi EE în favoarea terenului cu nr. cad. FF, Curtea le priveşte de asemenea nefondate.
În primul rând, este de reţinut argumentul corect al primei instanţe în sensul că, potrivit art. 28 din Legea nr. 33/1994, dreptul de proprietate se transmite expropriatorului liber de orice sarcini, aşa încât instituirea servituţii nu este posibilă.
Pe de altă parte, aşa cum s-a constatat în cele de mai sus, deşi parcela cu nr. cad. FF este considerată loc înfundat, este posibilă amenajarea unei căi de acces, pârâtul fiind obligat la despăgubiri în favoarea reclamantei pentru aceste lucrări de amenajare, astfel încât cererea reclamantei de instituire a servituţii nu este nici întemeiată.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată reclamanta M.M a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, invocând dispoziţiile. art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., deoarece:
- Susţinerea instanţei de apel în legătură cu suprafaţa rămasă în proprietatea reclamantei (cea de 14.777 m.p., număr cadastral FF) este străină de natura pricinii.
- Nu s-a solicitat niciodată exproprierea acestei suprafeţe şi nici experţii nu au luat-o în discuţie în lucrarea efectuată tocmai pentru faptul că mărimea acesteia (peste 14.000 m.p.) permite exploatarea agricolă eficientă, împrejurare care nu este valabilă la parcela în suprafaţă de 737 m.p.
- Argumentaţia instanţei de apel că măsura exproprierii unor suprafeţe suplimentare se analizează de la caz la caz nu poate fi primită în speţă, deoarece cele două cazuri sunt identice, fiind vorba de terenuri nemijlocit învecinate.
- Cu privire la despăgubiri, instanţa de apel în mod greşit a redus la 300 euro cuantumul despăgubirilor acordate la fond, şi a constatat în mod eronat că cei 200 m.p. ce urmează să fie alocaţi sunt în proprietatea reclamantei.
- Instanţa de apel ar fi trebuit să oblige pârâtul la suma totală stabilită prin expertiză cu titlu de despăgubiri, respectiv 34.543 euro.
- Se impune instituirea unei servituţi de trecere cu piciorul şi cu auto în favoarea reclamantei, asupra terenului identificat cadastral sub nr. FF, ca fiind dominant.
Recursul declarat de reclamanta M.M., este nefondat pentru următoarele considerente.
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 septembrie 2006 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamanta M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R., să se dispună anularea hotărârii nr. BB/2008 de stabilirea a despăgubirilor şi a procesului-verbal nr. NN/2008, în ce priveşte persoana îndreptăţită. Întinderea suprafeţei expropriate şi a cuantumului despăgubirilor, în sensul de a-l obliga pe pârât să treacă persoana îndreptăţită pe M.M. şi nu pe S.G.S., să se stabilească despăgubirile în raport cu prejudiciul suferit de ea, respectiv 100 euro/m.p. şi exproprierea suprafeţei reale afectate respectiv şi parcela nr. DD de 737 m.p. numai cea de 186 m.p. nr. parcelă EE.
Suprafaţa de teren din proprietatea reclamantei, necesară pentru obiectivul de utilitate publică (amplasarea unei magistrale subterane de gaz metan) este de 186 m.p., respectiv parcela cu nr. cadastral EE.
Ca urmare a exproprierii acestei suprafeţe rămân în proprietatea statului două parcele, una de 737 m.p., cu nr. cadastral DD în partea de sud, cu acces la drumul de exploatare şi una de 14.777 m.p., cu nr. cadastral FF, în partea de nord, care se învecinează cu canalul.
Cu privire la parcela cu nr. cadastral DD în suprafaţă de 737 m.p., se reţine de către Înalta Curte, că această parcelă poate fi exploatată în continuare conform destinaţiei sale de teren agricol, amplasarea magistralei neimpunând restricţii sub acest aspect, ci numai cu privire la regimul construcţiilor, ceea ce nu este cazul în speţă.
Restricţiile impuse de existenţa conductei de gaz se referă la amenajări şi investiţii, iar nu la exploatarea agricolă, lucrările agricole putând fi efectate în aceleaşi condiţii ca şi înainte de exproprierea parcelei de 186 m.p. Terenul reclamantei a avut şi înainte categoria de teren agricol, pe care o menţine şi în prezent, nefiind vorba de eventuale investiţii ori construcţii pe care aceasta intenţiona să le execute înainte de expropriere şi care în prezent să nu mai fie posibile datorită amplasării magistralei de gaz.
De altfel, şi parcela cu nr. cadastral FF se învecinează cu parcela expropriată, pe unde urmează să aibă traseul conducta de gaz, dar nici experţii şi nici reclamanta nu au susţinut că această parcelă de 14.777 m.p. nu ar mai putea fi exploatată ca urmare a conductei de gaz şi nu s-a pus problema exproprierii vreunei suprafeţe din parcela cu nr. cadastral FF, aflată în vecinătatea parcelei cu nr. cadastral EE.
Prin urmare, se poate conchide că parcela de 737 m.p. cu nr. cadastral DD poate fi exploatată conform destinaţiei sale şi nu se impune exproprierea ei.
Cu privire la parcela cu nr. cadastral FF în suprafaţă de 14.777 m.p., din planul de punere în posesie întocmit cu ocazia emiterii titlului de proprietate în favoarea antecesorului reclamantei rezultă că această parcelă nu are acces la drumul de exploatare, ci se învecinează cu un canal.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor la care pârâtul a fost obligat, se reţine că valoarea de 18 euro/m.p. este corectă.
În cauză, au fost efectuate două rapoarte de expertiză întocmite de către o comisie formată din trei experţi.
Desemnarea, experţilor tehnici a fost justificată de obiecţiunile expertizei care a presupus, prealabil evaluării, identificarea topografică a parcelelor, stabilirea în ce priveşte parcela de 14.777 m.p., dacă este sau nu loc înfundat, stabilirea, dacă se impune, a efectuării unor exproprieri suplimentare.
În ce priveşte valoarea pe metru pătrat, se reţine că în prima expertiză s-au propus două variante de preţ, între 12 euro şi 20 euro, iar instanţa de fond a avut în vedere obiecţiunile formulate de reclamantă şi preţul stabilit printr-o altă expertiză într-o cauză similară.
Cu privire la daunele solicitate de reclamantă se reţine că suma solicitată de aceasta include suma de 13.999 euro, reprezentând daune ca urmare a schimbării formei, dimensiunii, esteticii proprietăţii prin secţionare şi suma de 830 euro, taxe notariale şi alte daune pentru dobândirea altei proprietăţi.
Se constată ca fiind nefondate criticile reclamantei în ce priveşte valoarea totală a daunelor întrucât în urma exproprierii suprafeţei de 186 m.p., parcelele rămase în proprietatea reclamantei nu şi-au schimbat forma, şi pot fi utilizate în continuare cu aceeaşi destinaţie.
În privinţa criticilor vizând instituirea unui drept de servitute de trecere pe parcelele cu nr. cadastral DD şi EE în favoarea terenului cu nr. cadastral FF se privesc ca nefondate.
Astfel, este de reţinut argumentul corect al instanţei de apel în sensul că potrivit art. 28 din Legea nr. 33/1994, dreptul de proprietate se transmite expropriatului liber de orice sarcini, aşa încât instituirea servituţii nu este posibilă.
Pe de altă parte, aşa cum s-a constatat mai sus, deşi parcela cu nr. cadastral FF este loc înfundat, este posibilă amenajarea unei căi de acces, pârâtul urmând să fie obligat la despăgubiri în favoarea reclamantei pentru aceste lucrări de amenajare, astfel încât cererea reclamantei de instituire a servituţii nu este nici întemeiată.
În ce priveşte nulitatea recursului aşa cum a solicitat reprezentantul Ministerului Public, urmează să fie respinsă, întrucât motivele de recurs formulate de reclamantă sunt încadrabile în dispoziţiile art. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Cu privire la recursul declarat de reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 123 din 13 mai 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, acesta va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.M. împotriva deciziei nr. 123/2011 din data de 13 mai 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3597/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3622/2012. Civil. Marcă. Contestaţie în... → |
|---|
