ICCJ. Decizia nr. 3641/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 3641/2012
Dosar nr. 923/57/2011
Şedinţa publică de la 26 septembrie 2012
Asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 76/COM din 10 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Alba - secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta L.M.I. împotriva pârâtului Spitalul Clinic Judeţean Arad.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin acţiunea înregistrată sub nr. 3530/107 din 14 februarie 2010 reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la:
- plata sumei de 344.152,66 lei, reprezentând contravaloarea prestaţiilor efectuate de SC M.T. SA conform obligaţiilor contractuale asumate,
- plata dobânzii legale aferente acestei sume, precum şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere, pentru două luni consecutive, potrivit art. 14 din contractul de prestări servicii din 14 octombrie 2003, actualizate cu indicele de inflaţie la data plaţii efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că izvorul obligaţiilor pârâtului îl constituie contractul de prestări servicii din 14 octombrie 2003, care a fost încheiat între aceasta - în calitate de beneficiar şi SC M.T. SA, care la acea dată se numea F.I. SRL - în calitate de prestator de servicii, constând în preparare, transport şi distribuire a hranei pentru bolnavii internaţi în secţiile spitalului.
Prestatorul şi-a efectuat obligaţiile contractuale şi a emis facturi în sumă totală de 344.152,66 lei, însă pârâtul nu le-a achitat, deşi au fost acceptate la plată.
Potrivit contractului comercial încheiat la data de 26 august 2009 şi autentificat la aceeaşi dată la B.N.P. A.R.E., prestatorul SC M.T. SA, cedează creanţele prezente şi viitoare de la Spitalul Clinic Judeţean Arad, începând cu data de 1 iulie 2009 până la data de 1 decembrie 2010, reclamantei. Cesiunea a fost comunicată pârâtului prin adresele din 10 septembrie 2009 şi 15 septembrie 2009 emise de B.E.J. B.T.
Din analiza contractului de prestări servicii, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional încheiat la data de 22 martie 2004, tribunalul a reţinut că potrivit art. 19 părţile au stipulat expres că prestatorul are obligaţia de a nu transfera total sau parţial obligaţiile asumate prin contract, nu poate subînchiria contractul şi nu poate gira ori garanta, în niciun fel cu acest contract.
Tribunalul a constatat că au fost încălcate, în mod flagrant clauzele contractului de prestări servicii, deoarece potrivit art. 3 din contractul de cesiune de creanţă din 26 august 2009, din sumele încasate, reclamanta s-a obligat să aloce o sumă de bani pentru produsele alimentare în valoare de 25.000 lei lunar (în perioada 1 iulie 2009 - 1 decembrie 2010), pentru a se putea duce la îndeplinire din punct de vedere financiar contractul SC M.T. SA cu pârâtul Spitalul Clinic Judeţean Arad şi în perioada 1 august 2009 - 31 decembrie 2009, va achita salariile angajaţilor M.T. de la punctul de lucru de la Spitalul Arad.
În aceste condiţii, este evident că, pe lângă cesiunea de creanţă intervenită, contractul din 26 august 2009, încheiat cu reclamanta L.M.I. reprezintă în esenţă şi un transfer parţial al obligaţiilor prestatorului SC M.T. SRL, asumate prin contractul de prestări servicii.
Apelul declarat de reclamanta L.M.I. împotriva sentinţei comerciale nr. 76/COM/2011 a fost admis prin decizia nr. 88 din 30 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia - Secţia Comercială şi în consecinţă s-a schimbat, în tot, sentinţa atacată în sensul că s-a admis acţiunea reclamantei şi s-a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 344.152,66 lei reprezentând contravaloarea prestaţiilor efectuate de SC M.T. SA, în temeiul contractului de prestări servicii din 14 octombrie 2003, sumă aferentă facturilor din adresa din 24 noiembrie 2009 emisă de pârât, precum şi penalităţi de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere, cu privire la fiecare dintre facturile indicate în adresă, pe o perioadă de două luni consecutive, în conformitate cu art. 14 din contract. De asemenea, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 16.318 lei cheltuieli de judecată către reclamantă în fond şi apel şi s-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 19 din contractul de prestări servicii părţile au stabilit o serie de interdicţii în legătură atât cu obligaţiile asumate prin contract cât şi cu contractul în ansamblul său.
Astfel, conform art. 19 este interzis transferul de către prestator, total sau parţial, a obligaţiilor asumate prin contract şi în consecinţă în aceste condiţii în care în textul contractului încheiat între părţi se prevede în mod expres faptul că obiectul contractului îl reprezintă creanţele pe care prestatorul le are de primit din contractul de prestări servicii afectat beneficiarului pârât este total fără acoperire susţinerea primei instanţe în sensul că prestatorul SC M.T. SA a transmis reclamantei, în calitate de cesionar, obligaţiile din contract.
În realitate, în lipsa unei dispoziţii în acest sens, obligaţiile din contractul de prestări de servicii au rămas în continuare la prestatorul cedent - SC M.T. SA, singurul obligat, şi răspunzător pentru realizarea în continuare a obligaţiilor contractuale. Pentru ca reclamanta, în calitate de cesionar să fi devenit titulară a obligaţiilor din contractul de prestări servicii, în locul prestatorului SC M.T. SA, s-ar fi impus o clauză expresă în acest sens, şi cel mai important, acordul beneficiarului - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, ceea ce, în mod evident, nu există. De altfel, cesiunea de datorie nici nu este actualmente reglementată în dreptul nostru.
Prin textul art. 3 din acelaşi contract de cesiune (Contractul comercial din 26 august 2009) cesionara reclamantă L.M. se obligă faţă de prestatorul cedent SC M.T. SA ca din creanţele cesionate, după plata acestora de către beneficiarul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, adică de către debitorul creanţelor datorate prestatorului cesionate de acum reclamantei, aceasta să-i asigure prestatorului cedent un venit de 25.000 lei lunar pe perioada 1 iulie 2009 - 1 decembrie 2010 pentru ca aceasta din urmă să-şi poată îndeplini financiar obligaţiile din contractul de prestări servicii. Este evident însă că suntem în prezenţa unei obligaţii asumate faţă de prestatorul cesionar, care a rămas în continuare obligat faţă de beneficiarul pârât şi tocmai pentru a-şi îndeplini obligaţiile aferente, neputând fi, prin urmare, vorba despre transferul obligaţiilor prestatorului către cesionara reclamantă. Prestatorul nu avea obligaţie de plată a unor sume de bani către beneficiarul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad pentru a putea vorbi despre faptul că această obligaţie a fost transmisă cesionarei reclamante şi, mai departe, ca această obligaţie să fie, ulterior, îndeplinită de cesionară în favoarea beneficiarului cedent.
De asemenea, în considerentele deciziei recurate se precizează că aceleaşi raţiuni sunt valabile şi în legătură cu faptul că prin acelaşi art. 3 din contract cesionara s-a obligat să plătească pe o perioadă de 5 ani salariile pentru salariaţii prestatorului. Obligaţia de plată a salariilor este o obligaţie a prestatorului către salariaţii săi iar nu către beneficiarul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, aşa încât nu putea fi transferată cesionarei prin contractul de cesiune aşa cum se susţine.
Rezultă, prin urmare, din cele menţionate, că prin textul art. 3 din contractul de cesiune, reclamanta nu şi-a asumat obligaţii faţă de pârâta beneficiar al contractului de prestări servicii ci doar faţă de prestatorul din contractul de prestări de servicii, care a rămas în continuare ţinut de obligaţiile aferente acestui contract în favoarea beneficiarului şi, pe care, de altfel, acesta din urmă le-a şi executat.
În fine, în motivarea deciziei se conchide că în cauză a fost vorba despre o simplă cesiune de creanţă, respectiv de transmiterea obligaţiilor pecuniare datorate de beneficiar prestatorului, în favoarea cesionarei reclamante, iar nu de vreun contract de subînchiriere ori transmitere (girare) sau garantare cu respectivul contract.
Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale, curtea de apel a considerat că în condiţiile în care, aşa cum se poate observa, părţile au înţeles, sub forma unei clauze penale, să stabilească felul daunelor interese sub forma penalităţilor de întârziere şi să limiteze cuantumul acestora la nivelul de 0,5 % pe două luni consecutive, înseamnă acordarea dobânzii legale solicitate de reclamantă excede voinţei părţilor la încheierea contractului, ceea ce nu poate fi admis, urmând a se respinge acest capăt de cerere.
Decizia nr. 88/2011 a Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia Comercială a fost atacată cu recurs, de ambele părţi.
În recursul reclamantei, L.M.I. întemeiat pe dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se critică decizia, în esenţă, întrucât în mod nelegal curtea de apel a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale, conform dispoziţiilor art. 43 C. com. şi art. 14 din contractul de prestări servicii.
Reclamanta - recurentă precizează că, în condiţiile în care părţile au înţeles, sub forma unei clauze penale, să stabilească felul daunelor interese sub forma penalităţilor de întârziere şi să limiteze cuantumul acestora la nivelul de 0,5 % pe două luni consecutive, acordarea dobânzii solicitate de reclamantă, ar excede voinţei părţilor.
Prin contractul de cesiune, creanţa rămâne neschimbată, păstrându-şi natura sa, civilă sau comercială şi garanţiile care o însoţeau, iar în cazul în care creanţa constă într-o sumă de bani, va continua să producă aceeaşi dobândă, susţine reclamanta şi în consecinţă curtea de apel trebuia să oblige pe pârât şi la plata dobânzii legale, în temeiul art. 43 C. com., art. 1082 şi 1084 C. civ. şi O.G. nr. 13 din 24 august 2011 privind dobânda legală, remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsurii financiar - fiscale, în domeniul bancar.
În temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul a criticat decizia curţii de apel, solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă şi menţinerii hotărârii tribunalului prin care s-a respins acţiunea formulată de L.M.I.
Pârâtul susţine în motivarea recursului, în esenţă, că din totalul sumei de 334.486,34 lei, a achitat suma de 175.503,10 lei reclamantei, în dosarul execuţional nr. 498/2009 aflat pe rolul B.E.J. H.V. şi totodată a achitat suma de 158.983,24 lei, în calitate de terţ poprit, în dosarele execuţionale aflate pe rolul B.E.J. H.V., deoarece angajaţii trebuiau să-şi primească salariile restante de la SC M.T. SRL, societate care şi-a cesionat creanţele.
Referitor la contractul având ca obiect cesiunea de creanţă, pârâtul precizează că potrivit art. 19 din contractul de prestări servicii din 14 octombrie 2003, prestatorul M.T., are obligaţia de a nu transfera total sau parţial obligaţiile sale asumate prin contract si nici nu poate gira sau garanta în niciun fel cu prezentul contract, iar pe de altă parte, potrivit art. 3 din contractul comercial de cesiune de creanţă din 26 august 2009, din sumele încasate, creditoarea L.M., va aloca o sumă pentru produsele alimentare în valoare de 25.000 lei, pentru a se putea duce la îndeplinire din punct de vedere financiar contractul prestatorului M.T. cu spitalul.
În condiţiile în care cesiunea şi subînchirierea era interzisă, în mod expres, prin încheierea de către SC M.T. SA a contractului comercial cu reclamanta L.M., clauzele contractului au fost încălcate în mod voit şi flagrant, deoarece potrivit art. 3 din contractul comercial, din sumele încasate, L.M. va aloca o sumă pentru produsele alimentare în valoare de 25.000 lei lunar (în perioada 1 iulie 2009 - 1 decembrie 2010) pentru a putea duce la îndeplinire din punct de vedere financiar contractul încheiat intre SC M.T. SA cu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad şi în perioada 1 august 2009 - 31 decembrie 2009 se va achita salariile angajaţilor M.T. de la punctul de lucru înfiinţat în cadrul spitalului.
Pârâtul conchide afirmând că pe lângă cesiunea de creanţă, contractul reprezintă, în esenţă, un transfer parţial al obligaţiilor prestatorului, care potrivit art. 19 din contractul de prestări servicii nu puteau fi transferate, total sau parţial, şi că din creanţa cedată de către SC M.T. SA, reclamanta cesionară trebuia să achite şi drepturile salariaţilor.
În raport de motivele invocate în cele două recursuri pentru adoptarea unei soluţii unitare, înalta Curte urmează să analizeze mai întâi recursul pârâtului deoarece vizează problema de fond a dosarului şi anume legalitatea contractului de cesiune şi apoi recursul reclamantei care vizează un accesoriu al contractului de cesiune, respectiv capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale.
În temeiul contractului din 14 octombrie 2003 încheiat între pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad în calitate de achizitor şi SC F.I. SRL (devenit ulterior SC M.T. SA), în calitate de prestator, conform actului adiţional la contractul din 14 octombrie 2003, încheiat la data de 22 martie 2004 între SC F.I. SRL Braşov şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad, au fost emise mai multe facturi, în valoare totală de 344.152,66 lei, pentru serviciile prestate.
Prin contractul comercial autentificat la 26 august 2009, la B.N.P. A.R.E., prestatorul SC M.T. SA, cedează creanţele prezente şi viitoare, de la Spitalul Judeţean Arad, începând cu data de 1 iulie 2009, până la data de 1 februarie 2010 reclamantei L.M.I.; această cesiune a fost comunicată pârâtului la data de 11 septembrie 2009 de către B.E.J. B.T.
La art. 3 din contract, părţile au stipulat obligaţia cesionarei L.M.I. în sensul alocării din sumele încasate lunar, suma de 25.000 RON pentru a se putea duce la îndeplinire din punct de vedere financiar contractul societăţii SC M.T. SA, cu Spitalul Judeţean Arad, pe perioada 1 iulie 2009 - 1 decembrie 2010 şi, de asemenea, obligaţia de a achita, salariile angajaţilor SC M.T. SA, de la punctul de lucru de la Spitalul Judeţean Arad, pe perioada 1 august 2009 - 31 decembrie 2009.
Potrivit art. 19 din contractul de prestare servicii din 14 octombrie 2003 intitulat ";Cesiunea şi subînchirierea";, prestatorul are obligaţia de a nu transfera total sau parţial obligaţiile sale asumate prin contract, este interzisă subînchirierea prezentului contract şi prestatorul nu poate gira sau garanta în niciun fel, cu prezentul contract.
Din analiza celor două contracte precizate, rezultă fără putinţă de tăgadă că au fost încălcate obligaţiile asumate de prestatorul - SC M.T. SA, deoarece prin contractul de cesiune au fost cesionate reclamantei L.M.I. obligaţii referitoare la alocarea unor sume de bani pentru produse alimentare, pentru a se duce la îndeplinire din punct de vedere financiar obligaţia asumată de prestatorul - cedent, faţă de achizitor, pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad şi de asemenea pentru a se achita salariile angajaţilor prestatorului - cedent care lucrează la punctul de lucru de la spital.
Astfel fiind, este evident că obiectul contractului de cesiune îl constituie nu numai cedarea creanţelor prestatorului faţă de achizitor ci şi, parţial, cedarea obligaţiilor prestatorului faţă de achizitor, referitoare la plăţile pentru achiziţionare de alimente şi plata salariilor, ceea ce evident echivalează cu o cedare parţială a obligaţiilor stipulate la art. 19, precizat.
Reclamanta a depus la dosar contractul încheiat între achizitor şi prestator şi în motivarea acţiunii face vorbire de contractul de prestări servicii încheiat în anul 2003, ceea ce denotă că la data încheierii contractului de cesiune de creanţă avea cunoştinţă de dispoziţiile acestuia, inclusiv art. 19.
Este adevărat că reclamanta nu este parte în contractul de prestare servicii însă, potrivit art. 970 C. civ. care stipulează obligaţia executării cu bună - credinţă a convenţiilor, la data încheierii contractului de cesiune de creanţă, reclamanta a achiesat la încheierea acestuia, deşi ştia că potrivit art. 19 din contractul de prestare servicii, cedentul - prestator nu avea dreptul să cedeze parţial obligaţiile asumate prin contractul de servicii, iar încheierea contractului de cesiune de creanţă echivalează, de asemenea, şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 970 C. civ., precizate.
În raport de considerentele înfăţişate, înalta Curte constată că recursul formulat de pârât este fondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să-l admită, să modifice decizia nr. 88/2011 în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei comerciale nr. 76/COM/2011, care va fi menţinută, întrucât este legală.
Faţă de soluţia adoptată pe fondul cauzei privind legalitatea contractului de cesiune de creanţă, recursul reclamantei care se referă la un accesoriu al acţiunii şi anume acordarea dobânzii legale, nu mai necesită a fi analizat, potrivit principiului accesorium sequitur principalem, întrucât prin menţinerea soluţiei de respingere a acţiunii având ca obiect plata contravalorii facturilor este evident că cererea accesorie privind dobânda legală este rămasă tară obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta L.M.I. împotriva deciziei comerciale nr. 88 din 30 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia - secţia comercială.
Admite recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Arad.
Modifică decizia comercială nr. 88 din 30 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia - Secţia Comercială, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta L.M.I. împotriva sentinţei nr. 76/COM din 10 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Alba, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3636/2012. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3642/2012. Civil. Pretenţii. Rezoluţiune... → |
|---|
