ICCJ. Decizia nr. 384/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.384/2012
Dosar nr.3940/100/2010
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012
Asupra recursului constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş la 25 iunie 2010, reclamantul T.N.R. a solicitat, în temeiul Legii nr. 221/2009, constatarea caracterului politic al sentinţelor penale nr. 1658/1982 şi nr. 1466/1987.
Tribunalul Maramureş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1980 din 19 noiembrie 2010 a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul T.N.R. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. A constatat caracterul politic al condamnărilor dispuse prin sentinţa penală nr. 1652 din 18 noiembrie 1982 pronunţată în Dosarul nr. 6341/1982 al Judecătoriei Baia Mare şi prin sentinţa penală nr. 1466 din 15 septembrie 1987 pronunţată în Dosarul nr. 4134/1987 al Judecătoriei Baia Mare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că prin sentinţa penală nr. 1466 din 15 septembrie 1987 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în Dosarul nr. 4134/1987, definitivă, reclamantul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 245 alin. (3) C. pen., la 10 luni închisoare.
Prin sentinţa penală nr. 1658 din 18 noiembrie 1982, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în Dosarul nr. 6341/1982, reclamantul mai fusese condamnat pentru tentativă la infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei, prevăzută şi pedepsită de art. 20, art. 21, art. 245 alin. (2) C. pen., la 6 luni închisoare, dispunându-se în condiţiile art. 861 din cod, art. 1 din Decretul nr. 218/1977, executarea pedepsei prin muncă corecţională productivă, în aceeaşi organizaţie socialistă, cu menţinerea locului de muncă.
Din documentele purtând ştampila Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a rezultat că reclamantul a fost în mod constant urmărit de securitate, fiind întocmite mai multe note informative, note de analiză, plan de măsuri în dosarul de urmărire informativă privindu-l pe acesta.
Pornind de la prevederile Legii nr. 221/2009 cuprinse la art. 1 alin. (3), tribunalul a reţinut că se constată de către instanţa judecătorească, în condiţiile prevăzute la art. 4 din lege, caracterul politic al respectivei condamnări, fiind invocate şi dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă nr. 214/1999, art. 2.
În speţă, s-a constatat astfel că tentativele de trecere a frontierei reţinute în cele două sentinţe penale, pe fondul urmăririi continue a reclamantului de către securitate care, aşa cum rezultă din documentele dosarului, îl „avertiza" periodic pe acesta, îl „invita" la securitate, se înscriu în prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) şi lit. d) din OUG nr. 214/1999, reprezentând exprimarea protestului împotriva dictaturii, terorii exercitate de securitate asupra reclamantului, abuzului de putere din partea celor ce au deţinut puterea politică, precum şi exprimarea nevoii de respectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
S-a constatat totodată că Decizia nr. 32 din 16 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,SECŢIILE UNITEşi invocată de către pârât prin întâmpinare, nu îşi are aplicabilitate în speţă, această decizie referindu-se la cu totul alte aspecte, respectiv la infracţiunile de neprezentare la încorporare sau concentrare ori de insubordonare săvârşite din motive de conştiinţă religioasă şi neavând nici o legătură cu speţa de faţă.
Raportat la considerentele expuse, în baza art. 1 alin. (3) şi lit. (4) din Legea nr. 221/2009, reţinând că acţiunea este întemeiată, tribunalul a admis-o şi a constatat caracterul politic al condamnărilor dispuse prin sentinţele nr. 1652/1982 şi nr. 1466/1987.
Prin Decizia nr. 160/ A din 24 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia generală a finanţelor publice Cluj împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o, în sensul că a respins în întregime acţiunea.
Instanţa de apel a constatat că Legea nr. 221/2009 prevede în mod expres în dispoziţiile art. 1 ce anume se înţelege prin condamnare cu caracter politic, printre condamnările care, potrivit acestui text legal, constituie condamnări cu caracter politic, nefiind menţionată şi infracţiunea de trecerea frauduloasă a frontierei, reglementată de art. 245 alin. (2) şi alin. (3) C. pen.
S-a reţinut totodată şi faptul că şi în prezent infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat este incriminată de legislaţia în vigoare.
Drept urmare, s-a constatat de către instanţa de apel că este evident că infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat, cum se numea în vechea reglementare a Codului penal, respectiv de trecere ilegală a frontierei de stat, cum este definită în accepţiunea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001, este o infracţiune de drept comun, iar nu una cu caracter politic, susceptibilă de a atrage incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 221/2009.
S-a constatat însă că în mod corect a reţinut prima instanţă că în cauză nu îşi găseşte aplicare Decizia nr. 32/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având în vedere că prin respectiva decizie s-a stabilit că persoanele condamnate definitiv pentru infracţiunile prevăzute de art. 334 şi art. 354 C. pen., săvârşite din motive de conştiinţă, nu pot beneficia de drepturile acordate persoanelor persecutate din motive politice, această decizie neconţinând niciun fel de dispoziţii referitoare la infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei.
În temeiul considerentelor mai sus expuse şi a prevederilor art. 295 şi art. 296 C. proc. civ., curtea a admis apelul pârâtului şi a schimbat sentinţa apelată, în sensul respingerii în întregime a acţiunii reclamantului.
Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamantul T.N.R., solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate, respingerea apelului pârâtului şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a sentinţei tribunalului.
A arătat că datorită atitudinii ostile faţă de regimul comunist, a fost pus sub supraveghere şi urmărit sistematic de către fosta Securitate, prin folosirea de mijloace abuzive de intimidare şi ameninţare de a fi arestat, aspecte care l-au determinat a solicita paşaport pentru a pleca definitiv din ţară.
Întrucât obţinerea paşaportului nu a fost posibilă, a încercat ieşirea din ţară în mod fraudulos pentru a denunţa abuzurile comise de autorităţile comuniste în respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fapt ce a dus la arestarea şi condamnarea sa, conform art. 245 C. pen., care făcea parte din Titlul V, ca infracţiune contra autorităţii statului.
A precizat că acesta este motivul pentru care a solicitat prin acţiune constatarea caracterului politic al condamnărilor dispuse prin sentinţele penale nr. 1658/1982 şi nr. 1466/1987.
A menţionat astfel că infracţiunea pentru care a fost condamnat dobândeşte, în contextul existent la acel moment, natura unei infracţiuni politice, deoarece prin limitarea libertăţii de exprimare, a libertăţii de conştiinţă cât şi obstrucţionarea mascată a dreptului la liberă circulaţie, asemenea condamnări au fost posibile doar din cauza regimului politic de dictatură comunistă, fiind camuflate sub forma unor infracţiuni de drept comun.
Recursul este fondat, urmând a fi admis în considerarea argumentelor ce succed .
Dispoziţiile cuprinse la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 dau posibilitatea persoanelor condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) din lege, să solicite instanţei de judecată constatarea caracterului politic al condamnării lor.
Or, în speţă, se constată că infracţiunea prevăzută de art. 254 C. pen., pentru care reclamantul a suferit două condamnări (prin sentinţele penale nr. 1658/1982 şi nr. 1466/1987 ale Judecătoriei Baia Maria) reprezintă o faptă care a avut drept scop împotrivirea faţă de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Astfel, după cum a reţinut şi prima instanţă din analiza materialului probator, tentativele de trecere a frontierei reţinute în cele două sentinţe penale, pe fondul urmăririi continue a reclamantului de către securitate reprezintă exprimarea protestului împotriva dictaturii, abuzului de putere, precum şi exprimarea nevoii de respectare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Aceste aspecte reies şi prin raportare la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 la care face trimitere alin. (3) al art. 1 din Legea nr. 221/2009.
Se reţine totodată şi împrejurarea că art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 nu a făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie a organului jurisdicţional constituţional.
Pentru aceste considerente, faţă de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul declarat în cauză de reclamant şi se va modifica Decizia atacată, în sensul respingerii apelului pârâtului împotriva sentinţei pronunţată de tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul T.N.R. împotriva deciziei nr. 160/ A din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Modifică Decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de pârât împotriva sentinţei nr. 1980 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului Maramureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 386/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 382/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
