ICCJ. Decizia nr. 3936/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3936/2012
Dosar nr. 14697/3/2008
Şedinţa publică din 31 mai 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 aprilie 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, reclamantele S.A. şi S.T.A. au chemat în judecată Ministerul Transporturilor - Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA şi Consiliul Local Otopeni şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună modificarea hotărârii din 25 februarie 2008 prin care s-a dispus exproprierea terenului în suprafaţă de 279 m.p. - proprietatea reclamantelor, situat în Otopeni, jud. Ilfov, sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate, cuantum ce se situează sub valoarea reală de circulaţie a terenului.
Prin sentinţa civilă nr. 749 din 27 mai 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, a admis cererea formulată de reclamante, a modificat hotărârea din 25 februarie 2008 emisă de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor cu privire la exproprierea terenului în suprafaţă de 279 m.p. situat în Otopeni, jud. Ilfov, la suma de 228.780 RON, echivalentul în RON a 62.078 euro la cursul B.N.R. din data de 25 februarie 2008 şi au fost păstrate celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Tribunalul a constatat că din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat valoarea reală a despăgubirilor cuvenite reclamantelor pentru suprafaţă de teren expropriată, la data emiterii hotărârii de expropriere ca fiind de 228.780 RON, echivalentul a 62.078 euro la cursul B.N.R. din ziua emiterii hotărârii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România.
Prin decizia civilă nr. 526/A din 19 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor acordate la suma de 208.400 RON, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 25 februarie 2008 s-a dispus exproprierea şi s-a aprobat acordarea prin consemnare a despăgubirilor aferente terenului situat în Otopeni, jud. Ilfov, în suprafaţă de 279 m.p. aparţinând intimatelor-reclamante, despăgubirile fiind stabilite la suma de 120.717,59 RON, echivalentul a 32.868 euro.
Atât la data introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul pronunţării hotărârii de către prima instanţă legea prevedea în mod expres şi imperativ obligaţia pentru experţi şi pentru instanţă de a ţine seama la calcularea cuantumului despăgubirilor, de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Prin urmare, în mod greşit Tribunalul a stabilit valoarea despăgubirii la momentul exproprierii.
Prin raportul de expertiză întocmit în faţa primei instanţe, stabilirea despăgubirii propuse a fi acordate reclamantelor s-a realizat pe baza metodei comparaţiei directe, în raport menţionându-se că au fost folosite drept comparabile, proprietăţi imobiliare (terenuri libere) oferite la tranzacţionare şi nu tranzacţionate, comisia de experţi având în vedere proprietăţi comparabile postate pe site-ul diverselor agenţii imobiliare.
Întocmit în acest mod, raportul de expertiză nu respectă prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cu care valoarea despăgubirii stabilită de comisia de experţi trebuie să se raporteze la preţurile cu care se tranzacţionează efectiv imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, iar nu la oferte de vânzare.
Raportul de expertiză întocmit în apel, completat cu răspunsul la obiecţiuni a stabilit o valoare a despăgubirii pentru terenul expropriat la data efectuării raportului de expertiză în sumă de 208.400 RON (175 euro/m.p.).
Curtea de Apel a apreciat că valoarea stabilită prin expertiza efectuată în apel corespunde criteriilor prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea fiind raportată la preţuri de tranzacţionare efectivă a unor terenuri similare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat şi motivat recurs pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA.
Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece instanţa de apel a omologat varianta din raportul de expertiza care stabileşte cuantumul despăgubirilor la suma de 175 euro/m.p., deşi această valoare a fost determinată în baza unor oferte şi nu a preţurilor de tranzacţionare.
Sintagma „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele” conţinută în cuprinsul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 are modificaţia de preţ plătit efectiv şi menţionat în contractele autentice de vânzare-cumpărare şi nu de preţ de ofertare ale agenţiilor imobiliare sau din anunţurile de mică publicitate.
Or, valoarea despăgubirilor din raportul de expertiză a fost stabilită în baza preţurilor de ofertare şi nu în baza preţurilor de vânzare care sunt întotdeauna inferioare preţurilor de ofertare.
Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”.
Aşa cum rezultă din conţinutul raportului de expertiză efectuat în faza de judecată a apelului, comisia de experţi tehnici stabilită de instanţă în baza art. 25 din Legea nr. 33/1994, a avut în vedere analiza pieţei imobiliare şi, pentru determinarea despăgubirilor cuvenite reclamanţilor, a aplicat metoda comparaţiei directe.
Preţul stabilit prin raportul de expertiză este apropriat celui comunicat de Camera Notarilor Publici Bucureşti şi de cel stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare depus în faza de judecată a apelului, autentificat în 27 ianuarie 2010 şi care are ca obiect un teren din aceeaşi categorie de folosinţă, şi situat în aceeaşi unitate administrativ teritorială ca şi cel ce face obiectul hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 25 februarie 2008, fiind încheiat la nivelul anului 2010, anul efectuării expertizei în cauza de faţă,
Prin urmare, modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor stabilită prin decizia recurată satisface exigentele impuse de art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA împotriva deciziei nr. 526 A din 19 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3934/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 396/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
