ICCJ. Decizia nr. 4078/2012. Civil. Pretenţii. Suspendare executare silită. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4078/2012
Dosar nr. 866/86/2011
Şedinţa publică de la 23 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 866/86/2011 din 27 ianuarie 2011, reclamanta CN L.R. SA a chemat în judecată pe pârâta SC C.A. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 258.466,42 RON reprezentând despăgubiri datorate ca urmare a producerii evenimentului asigurat (incendiu) la agenţia mandatară Suceava. S-a mai solicitat şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În drept s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 136/1995 art. 969, 998, 999 şi urm. C. civ.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi cea a prematuritătii formulării acţiunii. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii.
Prin sentinţa nr. 4421 din 8 iulie 2011, Tribunalul Suceava a respins excepţiile invocate iar, pe fond, a admis acţiunea, obligând pârâta SC C.A. SA să plătească reclamantei CN L.R. SA suma de 258.466,42 RON cu titlu de despăgubiri şi suma de 5.776 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a soluţiona astfel excepţia prescrierii dreptului la acţiune şi a prematuritătii introducerii acţiunii s-a reţinut că în materie de asigurări, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripţie este de 2 ani. Evenimentul asigurat a avut loc în data de 29-30 ianuarie 2009, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată şi înaintată instanţei prin curier la data de 26 ianuarie 2011, nefiind astfel împlinit acest termen.
De asemenea, s-a constatat că nu este fondată nici excepţia prematuritătii formulării acţiunii, reclamanta făcând dovada convocării la conciliere conform art. 720 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că cererea este întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, apel, pârâta SC C.A. SA Sibiu.
În cadrul motivelor de apel, pârâta a reproşat instanţei de fond că a soluţionat acţiunea, în principal, prin prisma Legii nr. 136/1995 care se aplică, în opinia sa, doar contractelor de asigurare obligatorie (RCA), iar nu şi contractelor de asigurare facultativă, cum este cel în cauză.
A mai invocat apelanta greşita interpretare a dispoziţiilor art. 7.2 din Condiţiile Contractului de Asigurare, conform cărora răspunderea asigurătorului începe la ora zero a zilei următoare celei în care s-a achitat poliţa şi s-a încasat prima de asigurare.
O altă critică a vizat faptul că reclamanta nu a dovedit că bunurile indicate, ca fiind distruse şi pentru care a obţinut despăgubiri, se aflau în incinta afectată de incendiu, în procesul verbal de intervenţie, din data de 29 ianuarie 2009, menţionându-se expres bunurile deteriorate, doar generic „aparate de loterie";, instanţa neapreciind ca utilă solicitarea pârâtei de a pune în vedere reclamantei să depună un inventar al acestor bunuri.
A mai arătat apelanta că în cauză, era incident unul din cazurile de exonerare a asigurătorului de la plata despăgubirilor pentru evenimentul asigurat, deoarece din procesul verbal de intervenţie, rezultă că incendiul s-a produs datorită coşului de fum deteriorat/fisurat, fiind favorizat şi de cantitatea mare de materiale combustibile depozitate în imobil.
A subliniat apelanta că reclamanta nu a depus convenţia încheiată cu SC V.B. SRL, astfel încât, îi revenea sarcina respectării normelor PSI privind imobilul în care se afla aparatura [art. 4.2.1 şi 4.2.2. lit. a)-d) Contract de asigurare].
În susţinerea apelului, s-a solicitat refacerea probatoriului administrat iar instanţa de apel, din oficiu, în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., a pus în discuţie necesitatea administrării probei cu expertiză.
La termenul din 28 octombrie 2011, apelanta - prin consilier juridic - a fost de acord cu administrarea acesteia, punându-i-se în vedere ca pentru termenul următor să depună obiectivele pentru a le discuta în condiţii de contradictorialitate. Ulterior, aceasta nu şi-a îndeplinit această obligaţie şi nici nu a depus precizări cu privire la refacerea unor probe.
Faţă de această împrejurare raportat la dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi la art. 1711 C. proc. civ., instanţa a apreciat că se impune decăderea din probă.
În cadrul motivelor de apel, s-a solicitat şi suspendarea executării sentinţei atacate, fără a motiva cererea şi fără a-şi îndeplini obligaţia de plată a cauţiunii.
Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 98 din 9 decembrie 2011 a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării silite şi a respins, ca nefondat, apelul pârâtei, instanţa de control judiciar reţinând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate din perspectiva criticilor formulate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C.A. SA - Sucursala Sibiu, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri recurate şi, pe fond, respingerea acţiunii, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În cadrul motivului de casare recurenta-pârâtă reproşează instanţei de apel ca prin hotărârea dată a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât a soluţionat cauza în absenţa părţilor şi în condiţiile în care nu era formulată nicio cerere de judecată în lipsă.
În cadrul motivului de modificare criticile recurentei vizează, în esenţă, aplicarea greşită în speţă a Legii nr. 136/1995, care în opinia recurentei se aplică numai contractelor de asigurare obligatorie (RCA) şi nu şi contractelor de asigurare facultativă şi pentru care operează dispoziţiile art. 969 alin. (1) C. civ., nelegala interpretare a dispoziţiilor art. 7.2 din Condiţiile Contractului de Asigurare din data de 26 ianuarie 2009, precum şi faptul că intimata-reclamantă nu a tăcut dovada că în momentul incendiului bunurile se aflau în spaţiul incendiat
Înalta Curte, examinând decizia recurată constată că recursul este fondat din perspectiva criticilor încadrabile în art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Aceasta pentru că, astfel cum rezultă din practicaua deciziei atât la prima strigare a cauzei cât şi la a doua, cea de la sfârşitul şedinţei — părţile nu s-au prezentat.
Deşi la dosarul cauzei nu există nicio cerere de judecată în lipsă, instanţa de apel a reţinut cauza spre soluţionare, cu încălcarea evidentă a formelor de procedură reglementate în termeni imperativi de art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. care consacră obligativitatea suspendării judecăţii cauzei dacă niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii, datele speţei nesituând procesul în situaţia de excepţie reglementată de alin. (2) al aceluiaşi art.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare, împrejurare faţă de care celelalte critici nu se mai impun a fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC C.A. SA - Sucursala Suceava împotriva deciziei nr. 98 din 9 decembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, casează decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4073/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4086/2012. Civil. Completare/lămurire... → |
|---|
