ICCJ. Decizia nr. 4076/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4076/2012
Dosar nr. 54429/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de Ia 1 iunie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 14534/63/2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul G.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, solicitând instanţei prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei din 27 aprilie 2011 emisă de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale şi menţinerea deciziei din 01 iulie 2009 privind calcularea pensiei de serviciu, obligarea pârâtei la plata sumei de bani reţinută, precum şi dobânda legală, calculată de la data de 01 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a pensiei iniţiale.
În şedinţa publică din 21 iunie 2011, contestatorul a precizat că înţelege să se judece în contradictoriu cu emitentul deciziei atacate, respectiv Direcţia Financiar-Contabilă din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
Prin sentinţa civilă nr. 9841 din 21 iunie 2011, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale de soluţionare a cauzei, invocată din oficiu şi a procedat la declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa a reţinut că, în lipsa unor prevederi exprese în Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum şi în Legea nr. 119/2010, se aplică regulile de competenţă materială şi teritorială cuprinse în art. 154, 155 şi 156 din Legea nr. 19/2000, lege cadru în materia asigurărilor sociale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediu reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Întrucât litigiul vizează o decizie de pensionare eliberată de Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, litigiul se circumscrise sferei ultimei teze a textului legal citat, fiind determinant sediul pârâţilor în stabilirea competenţei teritoriale, astfel încât s-a procedat la declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pricina a fost înregistrată sub nr. 54429/3/2011 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin sentinţa civilă nr. 2056 din 02 martie 2012, această instanţă, la rândul său, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a procedat la declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, constatând conflict negativ de competenţă şi dispunând înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a constatat că Legea nr. 19/2000, începând cu 01 ianuarie 2011 este abrogată, în temeiul art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Art. 154 din Legea nr. 263/2010 prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a casei teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul sau domiciliul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul sau domiciliul pârâtul.
Înalta Curte, analizând normele incidente în ce priveşte competenţa teritorială exclusivă în această materie, constată şi stabileşte că aceasta revine Tribunalului de la domiciliul reclamantului (în speţă, Tribunalul Hunedoara) potrivit celor ce succed:
Contestaţia formulată împotriva deciziei din 27 aprilie 2011 de recalculare a pensiei reclamantului în baza prevederilor Legii nr. 119/2010 a fost înregistrată pe rolul instanţei la 23 mai 2011.
Regula în materie de competenţă este aceea că ea se determină în raport de normele incidente la data învestirii instanţei.
Aşa cum ambele instanţe în conflict au constatat, la data înregistrării contestaţiei, Legea nr. 19/2000 era abrogată în mod expres prin dispoziţiile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, intrată în vigoare la 01 ianuarie 2011.
În acelaşi timp, potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010 (act normativ în temeiul căruia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei militare de stat obţinute de reclamant în baza Legii nr. 164/2001), Legea nr. 19/2000 este act normativ de trimitere în ce priveşte procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit Legii nr. 119/2010.
Prezentul regulator de competenţă priveşte o chestiune de rezolvare a unui conflict de aplicare a legii în timp, respectiv a normelor de competenţă incidente în acest tip de litigii de asigurări sociale.
Astfel, art. 156 din Legea nr. 263/2010 stabileşte că prevederile sale, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii 304/2004 privind organizarea judiciară.
Drept urmare, conflictul în timp dintre normele de competenţă se soluţionează potrivit regulilor prevăzute de C. proc. civ., dreptul comun în materie, regula aplicabilă prin analogie, fiind cea înscrisă în dispoziţiile art. 727.
Art. 727 C. proc. civ. dispune că ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziţii abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispoziţiile corespunzătoare care le înlocuiesc, ceea ce constituie o aplicare a principiului imediatei aplicări a normelor noi de procedură.
Aplicând prin analogie această regulă de soluţionare conflictului de legi în timp, reiese că art. 154 din Legea nr. 263/2010 trebuie a se constata ca fiind norma aplicabilă, ca norma nouă la care face trimitere art. 156 din Legea nr. 19/2000 (la rândul său, normă de trimitere în cuprinsul art. 54 din Legea nr. 164/2001).
Cum art. 154 din Legea nr. 263/2010 prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a casei teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul sau domiciliul reclamantul, Înalta Curte stabileşte competenţa în favoarea instanţei mai întâi învestite, anume, Tribunalul Dolj, ca instanţă în a cărei rază teritorială reclamantul îşi are domiciliul, dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 neputând ultraactiva.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Propunţată în şedinţă publică astăzi, 1 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4060/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4078/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
