ICCJ. Decizia nr. 4142/2012. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A Il-A CIVILĂ
Decizia nr. 4142/2012
Dosar nr. 5492/1/2012
Şedinţa publică de la 24 octombrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, se constată următoarele:
Prin decizia nr. 2151 din 26 aprilie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a respins ca nefondat recursul formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caras Severin, împotriva deciziei civile nr. 1022 din 27 septembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Împotriva acestei decizii, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caras Severin a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318-321 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei contestate, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii.
Contestatorul susţine că dezlegarea dată cauzei este rezultatul unei greşeli materiale.
Astfel, se arată că, Tribunalul Caras Severin, în mod greşit, a investit cu formulă executorie o hotărâre judecătorească care nu a rămas definitivă, datorită culpei acesteia, care a îndeplinit greşit procedura de comunicare a sentinţei civile pronunţată în cauză.
Se solicită să se observe că, mandatul din 25 februarie 2010 acordat în reprezentarea Ministerul Finanţelor Publice, chemat în judecată ca reprezentant legal al Statului Român, a fost emis de Ministerul Finanţelor Publice strict pentru dosarul de fond nr. 539/115/2010 şi că încetează în momentul soluţionării irevocabile a cauzei şi nu atestă nicio calitate procesuală a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Caras Severin în procedura de executare silită.
Se mai arată că în baza mandatului sus menţionat, prin adresele emise la data de 4 şi 10 martie 2011 a solicitat instanţei de fond, în regim de urgenţă, comunicarea sentinţei civile nr. 905/2010, în vederea formulării apelului şi a motivelor de apel în condiţiile art. 102 alin. (2) C. proc. civ., sentinţa fiindu-i comunicată la data de 18 martie 2011.
În aceste condiţii, contestatorul consideră că instanţa de recurs a apreciat greşit faptul că în mod just instanţa de apel a constatat lipsa incidenţei în cauză a prevederilor art. 102 alin. (2) C. proc. civ., constatând că în cauză se regăseşte situaţia prevăzută de alin. (2) al art. 284 C. proc. civ., astfel că termenul pentru promovarea apelului curge de la data comunicării hotărârii apelate odată cu somaţia de executare, respectiv 16 februarie 2011.
Contestatorul susţine că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. proc. civ., Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caras Severin nefiind, în nume propriu, parte în litigiul ce formează obiectul Dosarului nr. 539/115/2010, asigurând doar, în baza unui mandat, reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice. Somaţia de executare fiind comunicată unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.
În consecinţă, contestatorul apreciază că instanţa de recurs în mod greşit a respins ca nefondat recursul formulat în cauză.
Totodată, contestatorul mai dezvoltă critici şi cu privire la fondul litigiului, ce solicită a fi avute în vedere în situaţia admiterii prezentei contestaţii în anulare.
Înalta Curte, analizând contestaţia în anulare, în raport de temeiul de drept şi motivele invocate, urmează să o respingă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Contestaţia în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume prevăzute de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Greşelile materiale în înţelesul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. vizează greşelile săvârşite în legătură cu dezlegarea dată recursului, ele trebuie să fie evidente şi săvârşite de instanţă, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei.
În susţinerea prezentei căi de atac, contestatorul a invocat prima teză prevăzută de prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., susţinând că prin dezlegarea dată instanţa de recurs a săvârşit o greşeală materială prin neobservarea înscrisurilor de la dosar, în sensul că Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caras Severin nu are calitate procesuală şi că în mod greşit s-a apreciat lipsa incidenţei în cauză a prevederilor art. 102 alin. (2) C. proc. civ., instanţa reţinând situaţia prevăzută de art. 284 alin. (2) din acelaşi cod.
Curtea, având în vedere susţinerile contestatorului în raport de textul de lege evocat, constată că în cauză nu poate fi reţinută incidenţa prevederilor art. 318 alin. (1) teza a I-a C. proc. civ., întrucât prin argumentele invocate nu se evidenţiază o greşeală materială care să fie în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, astfel că o pretinsă eroare de apreciere a probelor şi de interpretare a unor dispoziţii legale, datorită căreia starea de fapt reţinută de instanţă ar fi neconformă realităţii nu poate fi valorificată pe calea contestaţiei în anulare.
În realitate, contestatorul îşi exprimă nemulţumirea cu privire la soluţia menţinută de instanţa de recurs privind respingerea apelului său ca tardiv formulat, iar faptul că instanţa nu şi-a însuşit punctul de vedere al recurentului nu este de natură a conduce la admisibilitatea contestaţiei în anulare, având în vedere că legea nu a urmărit prin calea contestaţiei în anulare să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de aceiaşi instanţă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, urmează să respingă contestaţia în anulare formulată de contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caras Severin, împotriva deciziei nr. 2151 din 26 aprilie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a Il-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caras Severin împotriva deciziei nr. 2151 din 26 aprilie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4141/2012. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 4143/2012. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
