ICCJ. Decizia nr. 4192/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4192/2012
Dosar nr. 34039/3/2008
Şedinţa publică din 7 iunie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 11 iunie 2008, reclamantul B.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov, SC C. SA, Primăria Oraşului Voluntari, prin Primar, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, şi Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea documentaţiei cadastrale întocmită de SC C. SA cu privire la dezmembrarea terenului proprietatea reclamantului situat în oraşul Voluntari, şi trecerea acestui teren din intravilan în extravilan; obligarea pârâtului Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov la eliberarea încheierii prin care s-a dispus dezmembrarea terenului proprietatea reclamantului şi încunoştinţarea acestuia asupra situaţiei de fapt a terenului; obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor, la plata despăgubirilor pentru exproprierea publică la valoarea terenului intravilan supus exproprierii; obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor, la plata despăgubirilor pentru restul de proprietate a diferenţei de trecere din intravilan în extravilan la valoarea de circulaţie a acesteia; daune cominatorii în cuantum de 50 RON/zi de la data realizării dezmembrământului şi înregistrarea acestuia la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov.
În motivarea cererii, a arătat că este proprietarul imobilului situat în oraşul Voluntari, conform certificatului de moştenitor din 25 iulie 2003 emis de B.N.P. E.M. şi potrivit partajului voluntar autentificat ]n 07 ianuarie 2004 încheiat la B.N.P. E.M., imobil intabulat la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov. La data de 04 februarie 2008, s-a înregistrat la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov documentaţia cadastrală necesară dezmembrării proprietăţii la cererea reclamantului, iar prin referatul din 15 februarie 2008, pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov a încunoştinţat expertul că imobilul fusese supus exproprierii pentru cauză de utilitate publică, fiind dezmembrat în mod abuziv de SC C. SA în alte două parcele.
A precizat reclamantul că trebuia să fie înştiinţat de către expropriator cu privire la intenţia de expropriere şi acţiunea de dezmembrare a imobilului supus exproprierii, precum şi cu privire la despăgubirile pe care urma să le primească, iar Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov avea obligaţia de a transmite proprietarilor de drept încheierea de dezmembrare.
Prin sentinţa civilă nr. 4185 din 03 septembrie 2008, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că având în vedere precizarea reclamantului în sensul că pct. 3 din acţiune (obligarea Statului Român la plata despăgubirilor corespunzătoare pentru expropriere) reprezintă capătul principal de cerere, competenţa materială aparţine Tribunalului, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. f) C. proc. civ. şi art. 21 din Legea nr. 33/2004. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 13 septembrie 2008 sub nr. 34039/3/2008.
La termenul de judecată din 28 octombrie 2008, reclamantul a depus la dosar o cerere completatoare, prin care a completat temeiul de drept al acţiunii cu prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004 şi art. 21-27 din Legea nr. 33/1994. De asemenea, reclamantul a precizat pct. 4 al acţiunii, solicitând instanţei să oblige Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, la plata diferenţei de valoare pentru restul suprafeţei de teren de 1.618 m.p., pe care este interzisă edificarea de construcţii, fapt care modifică raportul de evaluare.
La data de 27 noiembrie 2008, reclamantul a depus la dosar o cerere modificatoare a acţiunii iniţiale, arătând că înţelege să se judece numai în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, şi solicitând scoaterea din cauză a celorlalţi pârâţi.
De asemenea, reclamantul a învederat că obiectul acţiunii este reprezentat de pct. 4 al cererii introductive, astfel cum a fost completat, solicitând majorarea despăgubirii acordate pentru terenul expropriat în suprafaţă de 402 m.p. şi plata diferenţei de valoare pentru restul suprafeţei de teren de 1.618 m.p., a cărei folosinţă este restrânsă.
Reclamantul a precizat că renunţă la judecarea capetelor 1, 2, 3 şi 5 din cererea introductivă.
Prin sentinţa civilă nr. 654 din 04 mai 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active, a admis excepţia lipsei de obiect şi a respins cererea, astfel cum a fost completată şi precizată, formulată de reclamantul B.F., ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, prin H.G. nr. 424/2008 s-a declanşat procedura de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Construcţia Autostrăzii Bucureşti-Braşov, tronsonul Bucureşti-Ploieşti, pe teritoriul localităţii Voluntari, judeţul Ilfov”.
În baza procesului-verbal din 01 august 2008, emis de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, a fost emisă hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 09 octombrie 2008, prin care s-a dispus exproprierea terenului în suprafaţă de 402 m.p., situat în localitatea Voluntari, judeţ Ilfov, despăgubirea cuvenită proprietarului B.F. fiind stabilită la suma de 551.243 RON.
Potrivit hotărârii din 19 iunie 2009, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Voluntari a hotărât revocarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 09 octombrie 2008, la art. 2 menţionându-se faptul că procedura de expropriere privitoare la imobilul situat pe teritoriul administrativ al localităţii Voluntari, judeţ Ilfov, încetează la data adoptării hotărârii de revocare, fără a se proceda la plata sau consemnarea despăgubirilor prevăzute de H.G. nr. 424/2008.
Tribunalul a constatat că reclamantul B.F. are calitate procesuală activă, aceasta decurgând din înscrierea terenului proprietatea sa în tabelul anexă la H.G. nr. 424/2008, încetarea exproprierii neputând-şi produce efecte decât prin adoptarea unei noi hotărâri de Guvern, nu şi ca efect al adoptării hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.
Aşadar, atât timp cât încetarea procedurii de expropriere a imobilului proprietatea reclamantului nu a fost dispusă printr-o hotărâre de Guvern, acesta îşi păstrează calitatea de expropriat şi implicit calitatea procesuală activă în acţiunea având ca obiect contestarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, calitate conferită de prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect, invocată de pârât, Tribunalul a constatat că, în urma revocării hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 09 octombrie 2008, acţiunea reclamantului, astfel cum a fost completată şi ulterior precizată, a rămas fără obiect.
Tribunalul a fost învestit cu soluţionarea cererii formulate de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, cerere având ca obiect majorarea despăgubirii acordate pentru terenul expropriat proprietatea reclamantului situat în localitatea Voluntari, judeţ Ilfov, în suprafaţă de 402 m.p., precum şi plata diferenţei de valoare pentru restrângerea folosinţei restului suprafeţei de teren de 1.618 m.p., acţiune formulată potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004.
În opinia Tribunalului, chiar dacă procedura exproprierii imobilului reclamantului se derulează şi în prezent, împrejurare confirmată de menţiunile extrasului de carte funciară eliberat la data de 15 martie 2010, în cartea funciară a imobilului fiind notată menţiunea că acesta este supus exproprierii în temeiul Legii nr. 198/2004, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, din moment ce solicitarea reclamantului a fost în sensul modificării cuantumului despăgubirilor acordate prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 09 octombrie 2008, revocată la data de 19 iunie 2009 de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.
Prin decizia nr. 410A din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B.F. împotriva sentinţei primei instanţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamantul a învestit instanţa cu soluţionarea unei cereri privind anularea documentaţiei cadastrale, întocmită de SC C. SA cu privire la dezmembrarea terenului proprietatea reclamantului situat în oraşul Voluntari, şi trecerea acestui teren din intravilan în extravilan; obligarea pârâtului Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov la eliberarea încheierii prin care s-a dispus dezmembrarea terenului proprietatea reclamantului şi încunoştinţarea acestuia asupra situaţiei de fapt a terenului; obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor, la plata despăgubirilor pentru exproprierea publică la valoarea terenului intravilan supus exproprierii; obligarea Statului Român, prin Ministerul Finanţelor, la plata despăgubirilor pentru restul de proprietate a diferenţei de trecere din intravilan în extravilan la valoarea de circulaţie a acesteia; daune cominatorii în cuantum de 50 RON/zi de la data realizării dezmembrământului şi înregistrarea acestuia la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov.
Cererea a fost precizată la data de 28 octombrie 2008 şi la 07 noiembrie 2008, în sensul că renunţă la petitele 1, 2, 3 şi 5 din cerere, reclamantul precizând că solicită majorarea despăgubirii acordate pentru terenul expropriat în suprafaţă de 402 m.p. şi obligarea Statului Român la plata diferenţei de valoare pentru restul diferenţei de teren, respectiv 1.618 m.p., pe care, datorită situării acesteia în zona de protecţie a autostrăzii este interzisă edificarea de construcţii. Totodată, a solicitat majorarea despăgubirii acordate pentru terenul expropriat de 402 m.p.
În timpul procesului, s-a emis hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 09 octombrie 2008, despăgubirea cuvenită reclamantului fiind stabilită la suma de 551.243 RON.
Ulterior, prin hotărârea din 19 iunie 2009, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 108/2004 din cadrul Consiliului Local Voluntari, a hotărât revocarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor precizând că procedura de expropriere a imobilului încetează pe data adoptării hotărârii de revocare, fără a se proceda la plata sau consemnarea despăgubirilor prevăzută de H.G. nr. 424/2008.
Instanţa de apel a constatat că, în raport de cererile cu care reclamantul a învestit instanţa de fond care conturează o contestaţie împotriva Hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 09 octombrie 2008, reclamantul nefiind mulţumit de cuantumul despăgubirilor acordate prin această hotărâre, în mod corect a reţinut instanţa de fond, că acţiunea formulată a rămas fără obiect, ca urmare a adoptării hotărârii din 19 iunie 2009 privind revocarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor.
Instanţa de apel a mai reţinut că, la acest moment, conform extrasului de carte funciară depus la dosar apel, proprietarul tabular al terenului este apelantul reclamant, situaţie în care, atâta vreme cât acesta nu a pierdut dreptul de proprietate, nu există niciun motiv pentru a i se acorda despăgubiri determinate de actul de expropriere, act care nu a produs efecte sub aspectul transferului dreptului de proprietate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamantul B.F., indicând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat că a contestat suma stabilită ca despăgubire deoarece la calcularea acesteia a fost avută în vedere valoarea suprafeţei de teren aflată în extravilanul localităţii şi nu valoarea unui teren intravilan, cum este cel aflat în proprietatea sa.
Mai mult, recurentul a arătat că nu a fost evaluată pierderea de valoare a terenului rămas în proprietatea sa, care se afla în zona de protecţie a autostrăzii, fiind grevat de interdicţii de construire, de poluare a fonică şi de noxele generate de utilizatorii autostrăzii ş.a.
Recurentul a susţinut că în mod greşit a fost admisă de către instanţă excepţia lipsei de obiect, fără a se mai judeca fondul cauzei.
Recurentul a mai invocat şi reaua-credinţă a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, care a invocat o schimbare a proiectului de construire a autostrăzii, fără a face dovada acestei susţineri şi care a depus după 9 luni de la emitere o hotărâre de revocare, în momentul în care probele administrate în cauză dovedeau culpa pârâtei şi eroarea evidentă în modul de calcul al despăgubirilor.
Astfel, prin admiterea excepţiei privind rămânerea fără obiect a cauzei, prin actul de revocare, instanţa a greşit acordând câştig de cauză părţii care „şi-a invocat în fapt propria turpitudine”, deşi susţinerile de modificare a proiectului nu au fost dovedite.
Recurentul a susţinut că este evident că o nouă hotărâre a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 se va întemeia pe aceleaşi documentaţii care au fost deja contestate şi vor exista aceleaşi opoziţii la modul de calcul al sumei cuvenite ca despăgubire.
De asemenea, s-a mai arătat că motivele de revocare enunţate de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA nu pot fi luate în considerare atâta timp cât proiectul lucrării de utilitate publică nu va fi modificat prin hotărâre de Guvern.
Recurentul a mai arătat că procedura de expropriere a fost dispusă prin H.G. nr. 424/2008 care este în vigoare, nu a fost modificată sau abrogată şi, în consecinţă, nu poate fi modificată prin decizia Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004.
Cât priveşte cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces, recurentul a arătat că acestea sunt compuse doar din onorarii de expert şi avocat, aşa cum au fost dovedite cu acte în cursul judecăţii cauzei şi au fost generate de erorile pârâtei.
Recurentul a arătat că a fost expropriat fără a primi o justă şi prealabilă despăgubire, terenul aflându-se şi în prezent tot în procedura de expropriere şi neputând fi folosit, ceea ce constituie un abuz de drept care trebuie sancţionat.
La termenul de judecată din 07 iunie 2012, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, raportat la motivul de recurs invocat.
Faţă de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, instanţa de recurs poate examina numai criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.
Or, în speţă, nu numai că recurentul B.F. nu s-a conformat exigenţelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând, decât formal, motivele de nelegalitate prevăzute de pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., pe care îşi întemeiază recursul, dar nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii, nu se regăsesc veritabile critici ale deciziei pronunţate în apel, care face obiectul recursului şi nici nu se arată în ce constă nelegalitatea sau care sunt textele de lege încălcate sau aplicate greşit, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţă, în fundamentarea acesteia.
Modalitatea de motivare a recursului adoptată de către recurent constă, practic, într-o înşiruire de afirmaţii, care, nefiind structurate din punct de vedere juridic, sunt imposibil de încadrat în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.
Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Celelalte critici formulate de recurent vizează doar situaţia de fapt şi modul în care instanţa de apel trebuia să facă aprecierea probelor, însă nici acestea nu reprezintă o critică de legalitate, iar aprecierea probelor nu poate face obiect de analiză în recurs, deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.
Faţă de cele expuse mai sus, în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul B.F. împotriva deciziei nr. 410A din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4191/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4194/2012. Civil → |
|---|
