ICCJ. Decizia nr. 4194/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4194/2012
Dosar nr. 1426/1/2011*
Şedinţa publică din 7 iunie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 februarie 2011, sub nr. 1426/1/2011, revizuentul P.A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 696 din 03 februarie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că decizia a cărei revizuire se solicită este potrivnică deciziei civile nr. 3380 din 30 octombrie 2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie.
Astfel, revizuentul a susţinut că, în ambele dosare, intimata SC R. SA a fost chemată în judecată, în calitatea sa de fost angajator, pentru că nu a declarat salarizările legale ce urmau a fi luate în calcul la stabilirea drepturilor pentru pensia de limită de vârstă, aducându-i astfel un prejudiciu cauzat de aceeaşi faptă.
Revizuentul a solicitat anularea deciziei nr. 696 din 03 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, având în vedere decizia potrivnică nr. 3380 din 30 octombrie 2001 prin care a fost admisă acţiunea sa în calitate de parte vătămată, împotriva fostului angajator SC R. SA, care prin fapta sa de nedeclarare a salarizărilor legale pentru perioada 01 mai 1991-01 ianuarie 1994 i-a adus prejudicii în obţinerea drepturilor legale pentru stabilirea pensiei de limită de vârstă. Totodată, revizuentul a solicitat stabilirea prejudiciului cauzat prin diminuarea drepturilor de pensie începând cu 01 decembrie 2005.
Prin încheierea nr. 2338 din 19 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 1426/1/2011, a fost scoasă cauza de pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi trimisă spre competentă soluţionare secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că litigiul nu se circumscrie contenciosului administrativ în reglementarea Legii nr. 554/2004, întrucât acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 998 C. civ. şi ale Legii nr. 14/1991 privind salarizarea unică în România, astfel că pricina a fost înregistrată din eroare pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal.
Examinând cererea de revizuire cu care a fost învestită, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa constată următoarele:
Cu ocazia dezbaterilor, la termenul de judecată din 07 iunie 2012, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, excepţie care este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Revizuirea, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive şi potrivnice, date în dosare deosebite; existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, şi ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii lucrului judecat, sau, dacă a fost ridicată aceasta să nu fi format obiect de dezbatere.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
În speţă, se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire şi anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părţi, obiect şi cauză.
Astfel, hotărârea a cărei revizuire se solicită s-a pronunţat în litigiul având ca obiect cererea reclamantului P.A. de obligare a pârâtei SC R. SA la plata daunelor morale şi daunelor materiale, în temeiul art. 998 C. civ., pentru fapta ilicită a pârâtei constând în stabilirea incorectă a drepturilor salariale şi, corelativ, a plăţii necorespunzătoare a contribuţiilor sociale, de natură să-i producă reclamantului un prejudiciu prin calcularea eronată a cuantumului pensiei ce i se cuvenea.
În litigiul soluţionat prin decizia nr. 3380 din 30 octombrie 2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, în Dosarul nr. 120/2001, obiectul cauzei l-a reprezentat anularea deciziei din 26 iunie 2000 a Direcţiei Generale de Muncă şi Protecţie Socială Bucureşti şi a deciziei din 03 aprilie 2000 a Oficiului de Pensii Sector 3 Bucureşti, prin care i s-a respins reclamantului P.A. cererea de înscriere la pensie pentru munca depusă şi limita de vârstă.
Totodată, se constată că în acest litigiu, au fost alte părţi, respectiv reclamant a fost tot P.A., însă pârâţii au fost Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, SC R. SA şi Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, dintre care instanţa a reţinut că numai pârâta Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială Bucureşti, devenită Casa de Pensii a municipiului Bucureşti are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât a emis actele atacate, iar faţă de ceilalţi pârâţi s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin urmare, se constată că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită nu s-a încălcat principiul autorităţii de lucru judecat în raport de hotărârea judecătorească pretins a fi potrivnică de către revizuent, întrucât cele două litigii nu au avut acelaşi obiect şi părţi, astfel că nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
De aceea, instanţa, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire, va dispune respingerea acesteia în consecinţă.
Totodată, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe revizuent la plata sumei de 500 RON către intimată, reprezentând cheltuieli de judecată, conform chitanţei de plată a onorariului de avocat depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 696 din 03 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de revizuentul P.A.
Obligă pe revizuentul P.A. la plata sumei de 500 RON către intimata SC R. SA Bucureşti, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4192/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4198/2012. Civil → |
|---|
